MONOGRAFIA

COMUNEI FINIŞ

JUDEŢUL BIHOR

Întocmit: ing. Vaida Mariana

1998

"Fiecare loc de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi şi trebuie şi un dram de iubire ca s-o înţelegi."

Nicolae Iorga

"În fiecare om, în fiecare familie, în fiecare sat sălăşluieşte o istorie, istoria în care şi-ar fi dorit să se regăsească fiecare."

1. Cadrul istoric

Comuna Finiş este aşezată în vestul României, în partea de S-V a judeţului Bihor, în zona de contact a depresiunii Beiuşului cu Munţii Codrului, întinzându-se pe o suprafaţă de 10740 ha.

Este alcătuită din patru sate şi un cătun: Finiş, Fiziş, Ioaniş, Şuncuiuş şi Brusturi.

Satul Finiş este aşezat de-a lungul pârâului Finişul Mare, este înconjurat de dealuri premontane, la S-V fiind limitat de Munţii Codrului. Celelalte sate sunt aşezate în vestul comunei. Cătunul Brusturi se găseşte amplasat în sudul comunei.

Satul Finiş este străbătut de pârâul Finişul Mare, afluent al Crişului Negru, care izvorăşte din Munţii Codrului (vârful Bălăteasa) având o lungime de 23 km; are trei izvoare: Bălăteasa, Izbuc şi Brusturi.

Comuna are legătură rutieră cu oraşul Beiuş şi comunele învecinate printr-o şosea asfaltată; are şi legătură de cale ferată pe ruta Vaşcău-Oradea prin haltele Finiş şi Ioaniş.

Este învecinată la E cu comuna Tărcaia, la N-E cu oraşul Beiuş, la N cu comuna Pocola, cu comuna Uileacul de Beiuş la N-V şi comuna Şoimi la V. În S şi S-V se învecinează cu judeţul Arad, fiind despărţită de aceasta de Munţii Codrului.

2. Datarea localităţii

La început, pe teritoriul comunei locuiau români, dar de-a lungul anilor, alături de ei s-au aşezat maghiarii, ambele naţionalităţi trăiesc în frăţie.

Din cele mai îndepărtate timpuri, pe teritoriul satului Finiş locuiau dacii liberi, populaţia autohtonă dacă de pe teritoriul Bihorului nefiind cuprinsă în Imperiul Roman. Între secolele VII-XI, pe acest teritoriu au existat comunităţi româneşti care au dăinuit şi în timpul migraţiilor popoarelor migratoare şi după trecerea lor. Aceste comunităţi s-au caracterizat prin viaţa economică şi social-culturală foarte puternică constituind voievodatul lui Menumorut, puternic bastion al luptei românilor pentru neatârnare. Deci aşezările româneşti de pe teritoriul Finişului continuau neîntrerupt cultura dacă, menţinându-se în ciuda vicisitudinilor timpurilor.

În secolul al XII-lea, Finişul ca şi întreg Bihorul, este transformat în comitat de către regatul feudal maghiar, primul comitat fiind atestat în anul 1111. Locuitorii autohtoni români au continuat să existe în cadrul obştilor săteşti.

Năvălirea tătarilor în anul 1241 au lovit şi frânt procesul de feudalizare slăbind dominaţia maghiara şi favorizând consolidarea elementelor autohtone româneşti. Documentele amintesc despre existenţa Districtului româesc al Beiuşului, unde era înglobată şi comuna Finiş, ca forţă proprie de organizare autohtonă.

Istoricul localităţii Finiş se împleteşte strâns cu istoricul cetăţii cu acelaşi nume, aşezată la hotarul satului Finiş, pe vârful unui pisc, cetate din care, din păcate, mai sunt doar ruinele. Anonimus, notarul regelui Bela al IV-lea, menţionează în cronica "Gesta Hungarorum" că această cetate a fost construită de Menumorut din lemn, şi reconstruită din piatră în timpul regelui Bela al IV-lea, imediat după năvălirea tătarilor (1241). Prin poziţia sa strategică cetatea apăra calea de acces spre 0radea şi părţile S-V ale Transilvaniei, dar în acelaşi timp centrele argintifere din zona Beiuşului precum şi minele de fier şi aramă de la Băiţa şi Pietroasa. În timpul domniei lui Bela al IV-lea în cetate aveau loc consfatuiri între conducătorii maghiari.

Cetatea, azi ruine, e alcătuită dintr-un complex de trei turnuri, unul fiind mai înalt, acesta este vizibil din comună. Zidurile sunt construite din bolovani colţuroşi şi masivi, zidurile sunt 1a 6-9 m unul de altul şi sunt înconjurate de şanţuri de apărare.

Documentele istorice arată un singur asediu al cetăţii în anul 1249, când satul a fost asediat fără succes de voievodul Transilvaniei. Documentele din 23 mai 1249, constituie un adevărat ultimatum adresat apărătorilor cetăţii, deosebit de valoros deoarece atestă existenţa populaţiei româneşti în Bihor. Prin acest document Voievodul Transilvaniei, Roland, garanteaza românilor din cetatea Finişului retragerea liberă, în aşa fel încât nici el, voievodul, nici ungurii nici valahi să nu-i atace.

Comuna Finiş este pentru prima dată atestată documentar în anul 1291, cu numele de Feneş, când localitatea împreună cu cetatea era propriutate a episcopului de Oradea. După pârjolul tătarilor la 1257, episcopul Vicenţiu începe zidirea cetăţii

În "Dicţionarul Localităţilor din Transilvania" se precizează că primul nume al acestei localităţi este de Feneş (1291), iar în 1552 apare maghiarizat - Felso-Feneş. Forma românească a toponimului Finiş provine din cuvântul latin "finis"' care înseamnă "sfârşit", graniţă, capăt. De fapt documentele istorice dovedesc că Finişul, ca aşezare de graniţă, se întindea între principatul Transilvaniei şi părţile ungureşti.

Cetatea Finişului este amintită sub această denumire în toate documentele medievale. O singuiră dată când regele Ferdinand I o donează lui Francisc Bary e denumită în limba maghiară "Bela-Var". Adevărat castel feudal, cetatea este o fortificaţie medievală de refugiu şi apărare. Întruneşte toate calităţile de defensivă: vedere, obstacol şi adăpost, fiind accesibilă numai dinitr-o parte. Este de remarcat faptul că Mihai Viteazul în drumul său spre Viena a poposit în cetatea Finişului timp de două zile. În lucrarea "Şcolile din Beiuş între 1828-1829" Pavel Constantin aminteşte că "la noiembrie 1599 Mihai Viteazu pune stăpânire pe cetatea Finişului". Documentele istorice arată rolul important al cetăţii în luptele cu turcii şi în răzmeriţa curuţilor.

Năvălirile turceşti sunt tot mai frecvente în Transilvania, respectiv şi în Ţara Beiuşului, între anii 1595-1618, ei ţintind ocuparea cetăţii Finişului. Pericolul turcesc creşte an de an şi în 1661 această cetate cade sub ocupaţie turcească, ocupaţie care va dăinui timp de 30 de ani. Turcii au impus multe dări în satele comunei intensificând exploatarea. Beiuşul şi comunele din jur făceau parte din paşalâcul de la 0radea.

În timpul ascensiunii imperiului Habsburgic, 30 iulie 1686, turcii sunt alungaţi din cetate de contele Cerbeli, la plecare aceştia o distrug. Începând cu această dată Finişul schimbă jugul turcesc cu cel austro-ungar. În Transilvania se formează patru domenii habsburgice, printre ele numărându-se şi cel al Beiuşului, în aceasta incluzându-se şi Finişul.

După războiul curuţilor în 1711, austriecii ordonă dărâmarea cetăţii, deoarece aici au fost constituite baze de operaţii ale curuţilor. După cucerirea Bihorului de trupele austriece prima însemnare a localităţii Finiş se află într-o conscriere a comitatului Bihor datând din anul 1552, în care se precizează că la această dată în Feneş, împreună cu satul Fiziş existau 28 de porţi, cu două familii la o poartă.

În documentele ulterioare populaţia Finişului apare modificată şi amestecată, alături de români se aşează ungurii. Autorităţile austro-ungare încă de la ocuparea acestor ţinuturi, au dus o politică de deznaţionalizare a populaţiei româneşti prin diverse mijloace.

Populaţia românească a ripostat cu tărie: "calvinii vor să determine populaţia să treacă la noua religie". Populaţia română şi-a păstrat vechea religie.

În anul 1715 într-un registru cu bunurile iobagilor din Finiş apare un număr de 17 familii. Locuitorii purtau numele de Sudrugeanu, Giurgiu Toma Petruţ, Boroş Stanciu.

Din alte arhive ale statului 0radea, reiese că în anul 1721 în Finiş erau 28 familii, iar în 1778 Finişul număra 29 de iobagi, 128 familii de jeleri cu casă şi 6 jeleri fără casă.

În anul 1781 episcopul de Oradea, Moise Dragoş, care era un îndârjit sprijinitor al înfiinţării şcolilor româneşti din Bihor obţine domeniul din Beiuş prin diploma împăratului Iosiv al II-lea. În anul următor din fondul domeniului Episcopiei greco-catolice Oradea şi al episcopului Ignatie Daraban, la marginea satului Finiş, spre ruinele cetăţii, începe construirea unei mori de hârtie, singura din comitat, construcţie ce se va finaliza în anul 1789. Moara numită de piporus producea patru sorturi de hârtie: cerată, de cancelarie, bibrele şi hârtie de conceput. Locuitorii comunei erau angajaţi zilieri la moară. Muncile de întreţinere erau făcute de iobagi în contul robotei.

Din chestionarul statistic etnografic reiese că au fost ani de foamete în Finiş (1813-1816) - ani în care au murit de foame 37 persoane.

Despre ocupaţiile finişenilor în acest timp ne vorbeşte istoricul Kocacs Iosif în lucrarea "Desfiinţarea relaţiilor feudale în Transilvania" - în care menţionează că "finişenii cultivă pământul cu boii, cei mai mulţi cu sapa, fac comerţ cu animale mari şi lucrează la moara de hârtie pe lângă cele patru mori de făină, la pădure, la vii, în livezile de pruni; se ajută reciproc".

Bihorul, făcând parte din Ungaria, este antrenat în revoluţia de la 1848. "În anul 1848 s-au şters obligaţiunile feudale printr-o lege adusă de dieta de la Pozsony-Bratislava" În urma acestei legi iobagii şi jeleri cu pământ urbarial se puteau considera în principiu "proprietari ai laturilor urbariale folosite". Legea agrară din 1848 dă o lovitură grea raporturilor vechi feudale dintre nobili şi ţărani.

La 10 ianuarie 1850, prin ordonanţa guvernatorului civil-militar al Transilvaniei - Ludwig Wolgemuth - se recunoaşte valabilitatea desfiinţării iobagiei şi faptul că laturile urbariale formează proprietatea inalienabilă a foştilor iobagi şi jeleri, fără nici o despăgubire a proprietarilor din partea foştilor stăpâni.

În urma dispoziţiilor date de regulamentul de organizare a comitatului Bihor din anul 1904 se formează 17 plase, care erau împărţite în notariate. Finişul era notariat.

La începutul secolului XX se trece la maghiarizarea populaţiei, în şcoli se preda în limba maghiară, se maghiarizează numele populaţiei. Autorităţile austro-ungare, încă de la ocuparea acestor ţinuturi româneşti, au dus o politică de deznaţionalizare a populaţiei româneşti prin diferite represalii; la care însă românii au ripostat cu tărie.

Înfrângerea Austro-Ungariei în primul război mondial a deschis calea spre independenţa naţională. În anul 1918 la Oradea se constituie Consiliul Naţional Român, şi în toate comitatele şi plasele şi comunele Bihorului - Consilii şi Gărzi naţionale româneşti. Astfel s-a format Consiliul Naţional din Beiuş, condus de Dr. Ioan Ciordaş, consiliu la care a participat şi populaţia românească din Finiş. La 28 noiembrie 1918 în asociaţia culturală "Casina Română" din Beiuş, s-a desfăşurat o importantă manifestare politică de susţinere a Unirii Transilvaniei cu România, ţăranii din Finiş participând şi la această manifestare. La această manifestare au fost aleşi delegaţi pentru Marea Adunare Naţională de la Alba-Iulia, din Finiş fiind desemnaţi să participe Miculae lui Onuţ, Todere Vutu şi Ioan al Torni.

În timpul celui de-al doilea război mondial, în condiţiile întoarcerii armelor împotriva Germaniei fasciste, în zona Beiuşului şi pe teritoriul comunei Finiş au acţionat forţele militare sub denumirea de "Grupul Crişul" ce avea în componenţă Batalionul regional nr. 21 "Codrui", care a acţionat în perimetrul comunei Finiş şi compania de grăniceri condusă de căpitanul Tabacu.

În prezent comuna s-a dezvoltat mult, schimbându-şi radical înfăţişarea, casele vechi din bârne, lipite cu lut şi acoperite cu paie au fost înlocuite cu arătoasele case cu etaj din cărămidă sau bolţari cu porţi acoperite; în comună există şi un bloc destinat specialiştilor care lucrează în învăţământ, poliţie sau în alte domenii de activitate.

b) Condiţiile fizico-geografice

1.Clima

Teritoriul comunei are o poziţie climatică de adăpost, fapt care rezultă din toate datele elementare climatice.

Întrucât comuna este situată în apropierea oraşului Beiuş unde se fac diverse măsurători meteorologice, am folosit datele acestei staţii.

Astfel suma anuală a radiaţiei globale este de 110 kcal/cm² valoare medie care s-a determinat pe baza nebulozităţii care aici este mai mare decât în câmpii.

Temperatura medie anuală trece de 10°C (10,5°) care arată caracteristica climei temperate. În luna ianuarie temperatura medie a anului este de -2°C, bineânţeles că această valoare scade în munte până la -3, -4°C. Temperatura medie a lunii iulie are valoarea 17-18°C.

Deşi se face o deosebire între zona depresionară şi cea muntoasă, în ultima zonă valoarea temperaturii scade doar cu 1° - 2°C faţă de prima. Amplitudinea anuală este de 19-20°C.

Cantitatea de precipitaţii are valoarea de 700-800 mm pe an fiind aduse de vânturile vestice. Desigur că există deosebiri anotimpuale lunare ca şi altitudinile în privinţa cantităţilor de precipitaţii căzute.

Masele de aer: - cele sudice sunt mai frecvente cu o proporţie de 28% în decembrie şi 17% în august. Aceste vânturi sudice sunt condiţionate de activitatea ciclonilor din bazinul Adriaticcare se îndreaptă spre nord prin depresiunea Panonică afectând şi această zonă. Frecvenţa vânturilor creşte odată cu începutul toamnei, devine dominantă în timpul iernii şi se atenuează pe perioada de vară.

- cele de vest variază între 20,3% în octombrie şi 8% în februarie. Acestea sunt considerate de I.O. Berindei brize de munte.

- cele de nord au o frecvenţă mai mică, cuprinsă între 14% în martie şi 8% în februarie. Şi ele sunt condiţionate de anticiclonul nord-european sau a brâului de maximă presiune ce se stabileşte între anticiclonul ruso-siberian şi cel azoric.

Mai sunt câteva elemente climatice intersante de adăugat:

- numărul anual al zilelor de îngheţ este de 110 zile, iar numărul zilelor de iarnă pe an cu temperaturi maxime de 0°C şi sub această valoare este de 30-35;

- numărul anual al zilelor de vară cu temperaturi maxime de 25°C este de 80 de zile, iar numărul zilelor tropicale cu temperaturimaxime de peste 30°C este de 20 de zile;

- durata de strălucire a soarelui este cuprinsă în jur de 2000 ore pe an cu diferenţele inerente între munte şi depresiune. Aceste valori sunt deosebit de importante pentru cultura plantelor.

- nebulozitatea anuală medie este de 5,6 cu valori maxime în decembrie (7,2) şi minime în august (4,0);

Luând în considerare toate aceste elemente pe teritoriul comunei vom deosebi două tipuri climatice: clima dealurilor premontane şi clima munţilor.

Clima dealurilor premontane

Această climă este condiţionată de ascensiunea aerului umed din vest şi de intensificarea dezvoltării norilor. Datorită fragmentării reliefului, iarna are loc pe văi şi în depresiuni acumulări de aer rece, în timp ce pe părţile mai înalte ale reliefului se cantonează mase de aer mai calde. În dealurile premontane apare un microclimat caracteristic care se reliefează prin temperaturi mai ridicate iarna, rezultând apariţia vegetaţiei termofile. Clima dealurilor este favorabilă dezvoltării pădurilor de foioase.

Clima munţilor

Munţii sunt supuşi tot timpul circulaţiei dominante a ciclonilor vestici şi advecţiei maselor de aer temperat maritim. Clima munţilor se caracterizează printr-un regim mai moderat al oscilaţiilor temperaturii aerului. Temperatura medie anuală se menţine pozitivă, ceea ce permite dezvoltarea vegetaţiei forestiere.

Munţii Codrului sunt acoperiţi des cu nori rezultând cantităţi mari de precipitaţii 750-800 mm pe an.

Elementele climatice vor fi redate în tabelul numărul 1.

Tabelul numărul 1

Elementele mai sus prezentate sunt înregistrate la staţia Beiuş – 197 m, lat. 46°40’; long. 22°21’.

2. Altitudinea medie a localităţii

Comuna Finiş este aşezată într-un cadru deosebit de pitoresc la o altitudine medie de 553 m, pe malul stâng al Crişului Negru.

3. Tipuri de soluri

Principalele tipuri de soluri prezente în comună sunt cele brune, brun-roşcate de pădure, argiloase şi nisipoase.

Solurile brune şi brun-roşcate de pădure le găsim în zona pădurilor de foioase şi în apropierea lor, cele argiloase în regiunea dealurilor premontane care străjuriesc comuna de-o parte şi de alta; solurile aluvionare şi nisipoase le găsim în lunca Crişului Negru.

Hidrografia

Reţeaua hidrografică a teritoriului comunei Finiş este colectată de Crişul Negru care curge pe distanţa de 7,5 km pe teritoriul comunei. În depresiunea Beiuşului Crişul Negru şi-a format o reţea fluviatilă dendriformă cu o asimetrie pe dreapta de unde primeşte majoritatea afluenţilor.

Afluenţii de stânga care ne interesează şi pe noi drenează masivul Codru Moma, care este format din şisturi cristaline acoperite din roci permiene, roci eruprtive şi ce este mai important din punct de vedere hidrografic din calcare jurasice şi triasice suspendate, puternic carstificate.

Crişul Negru izvorăşte din Munţii Bihorului şi anume de pe versantul nordic al Vîrfului Cucurbăta de la altitudinea de 1460 m, în apropierea izvoarelor Arieşului Mic.

Pe teritoriul comunei la 40 km de izvor, panta de scurgere este cuprinsă între 2,0 – 2,5 m/km, această pantă crescând după ce părăseşte depresiunea Beiuşului, prin cheile epgenetice Pietrani – Borz săpate în calcare triasice.

Unul dintre afluenţii de stânga ai Crişului Negru este Finişul Mare cu o supafaţă bazinală de 87 km² şi o lungime de 23 km. Finişul Mare izvorăşte de sub vârful Bălăteasa la o înălţime de 926 m.

După ce valea Bălăteasa s-a unit cu Valea Ursului formând râul Finişul Mare, acest râu curge spre nord până intră în defileul Finişul Mare creat în culmea Cetăţeaua, luând direcţia vest-est, după ce scapă din defileu are iarăşi o direcţie nordică trecând prin satul Finiş, după care se varsă în Crişul Negru.

Trebuie amintit un fenomen foarte important care s-a petrecut cu ani în urmă când râul Finişul Mare a transportat o cantitate mare de pietriş, barându-şi pur şi simplu gura de intrare în Crişul Negru, astfel locul de vărsare este în aval de cel iniţial cu 3-4 km. Este un fapt care arată divagările râurilor din lunca Crişului Negru, însuşi Crişul formându-şi mari meandre.

Alţi afluenţi ai Crişului Negru sunt: Valea Cădăreştilor (5 km lungime), Valea Şerpoaia (5 km lungime), care trece prin micul bazin depresionar Fiziş, adăpostind localitatea cu acelaşi nume, şi se varsă în Criş lângă localitatea Ioaniş, un afluent mai mare este Valea Mare împreună cu Valea Pontului, care trec prin localitatea Şuncuiuş.

După cum se observă râurile din Codru, deşi întrunesc condiţiile necesare pentru a alimenta Crişul cu ape bogate, ele au un aport mai slab datorită suprafeţelor bazinale mici.

Mai sunt de amintit micile depresiuni – polii, Tinoasa şi Brătcoaia, care în timpurile ploioase conţin mici lacuri dar care imediat dispar în anotimpurile secetoase. În schimb râurile amintite sunt permanente, ele seacă numai în perioadele deosebit de secetoase.

Din cadrul apelor subterane, apele suprafreatice apar mai ales primăvara şi toamna, dar în zonele montane ele apar în tot timpul anului. Apele subterane în masivul Codrului sunt cantonate în roci cristaline cu o circulaţie subterană intensă, debitele specifice variind între 2 – 8 l/s/km², iar direcţia de înclinare generală a orizonturilor acvifere captive este NE-SV. Densitatea reţelei hidrografice de suprafaţă este de 0,7 – 0,9 km/km².

Tipul de alimentare a râurilor este pz – s (pz – procentul alimentării din scurgerea superficială 40 – 50 %, s – subteran 10 – 35 %).

Topirea zăpezilor determină apariţia perioadelor apelor mari de primăvară, iar alimentarea pluvială este caracteristică în lunile mai-iulie. În bazinul Finişului Mare scurgerea maximă se formează din ploi, iar scurgerile minime au loc iarna şi în perioada de vară-toamnă.

Temperatura medie anuală a apei din râuri este de 9°C. Fenomenele de îngheţ încep în decembrie şi sfârşesc în februarie. Turbiditatea medie a râurilor este cuprinsă între 100 – 126 g/m³, iar în privinţa caracteristicilor hidrochimice sunt de amintit că râurile sunt bicarbonatate cu o mineralizare medie de 200 – 400 mg/l şi că apele au o duritate de 8,4 – 16,8 GD (grade germane).

În final trebuie arătat că aceste ape sunt folosite ca resurse se apă fie în alimentaţie, fie în diferite alte scopuri.

Se poate concluziona că râul Finiş se varsă foarte rar datorită faptului că el este oarecum îndiguit de terasamentul fostei căi ferate forestiere, iar pe de altă parte de îndiguirile făcute de cetăţeni cu scopul apărării caselor, însă cu o mai mică rezistenţă aşa cum s-a dovedit la înundaţiile din anii 1970 şi 1975.

Datorită celor spuse mai sus, se ajunge la concluzia de a îndigui râul Finiş, că este o necesitate reală îndiguirea completă şi trainică a râului.

4. Suprafaţa

Suprafaţa totală a comunei este de 10470 ha. Repartizarea ei pe sate şi categorii de folosinţă este redată în tabelul numărul 2.

Tabelul numărul 2

5. Resurse naturale

Teritoriul comunei Finiş nu are bogăţii de mare importanţă, totuşi trebuie amintit că în partea centrală a munţilor Codru-Moma se găsesc rezerve de uraniu şi molibden încă neexploatate. Dintre formele de uraniu care se găsesc în cantităţi mai mari în rocile acide amintim: U²³⁸, U²³⁴, U²³⁵.

Pe urmă mai trebuiesc amintite pietrişurile şi nisipurile exploatate local în lunca Crişului, acestea sunt folosite în construcţii. Tot în construcţii se folosesc diferite roci exploatate tot pe plan local în zona crestei Cădăreştilor: conglomerate, calcare compacte, gresii.

Pădurea şi izvorul uşor sulfuros de la "Fântâna Popii" ar încheia în mare resursele naturale ale comunei.

1. Populaţia totală

Populaţia totală a comunei este de 3869 de cetăţeni. Repartizarea lor pe sexe este de 1915 bărbaţi şi 1954 femei.

Repartizarea lor pe sexe şi categorii de vârstă este prezentată sugestiv în tabelul numărul 3.

Tabelul numărul 3

Analizând tabelul mai sus prezentat observăm că ponderea copiilor sub 14 ani este de 24,6%, a tineretului între 14-24 de ani 15,1%, a celor între 25-50 de ani 29,5% şi cei peste 50 de ani în proporţie de 30,8%.

Din punct de vedere al repartizării populaţiei pe sexe, bărbaţii reprezintă 49,5%, iar femeile 50,5%.

Din analiza datelor privind numărul celor născuţi începând cu anul 1994 am centralizat următoarea situaţie:

Tabelul numărul 4

Datele din tabel arată că numărul celor născuţi înainte de 1989 este mai mic decât numărul celor născuţi după 1989.

Comparând şase ani înainte de 1989 cu şase ani după 1989, respectiv anii 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988 cu 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, am constatat că numărul celor născuţi a scăzut cu 26%; observând şi anii următori, numărulcelor născuţi este în scădere.

Mortalitatea în 1998 este de 35 de persoane, din care ??? bărbaţi şi ??? femei.

2. Populaţia activă

Un alt indicator de populaţie este populaţia activă totală.

Datele privind populaţia activă şi gruparea ei pe sexe şi categorii de vârstă sunt redate în tabelul numărul 5.

Tabelul numărul 5

Populaţia activă totală este de 2404 cetăţeni, bărbaţii fiind în număr de 1199, iar femeile de 1205. Cei cuprinşi între 14-50 de ani sunt în proporţie de 65% faţă de numai 35% pentru cei în vârstă de peste 50 de ani. Procentul este asemănător şi în cadrul grupării pe sexe.

Făcând o comparaţie a populaţiei active cu populaţia totală, aceasta reprezintă 62% din cea totală, bărbaţii fiind reprezentaţi printr-un procent de 30,8%, iar femeile 31,2%, diferenţa de 38% este populaţia inactivă.

3. Populaţia ocupată

Indicatorul populaţia ocupată este redat în tabelul numărul 4.

Tabelul numărul 6

Populaţia ocupată cuprinde toate persoanele de 14 ani şi peste care desfăşoară o activitate economică şi socială producătoare de bunuri sau servicii de del puţin o oră în perioada de referinţă (pentru lucrătorii pe cont propriu şi lucrătorii familiali neremuneraţi care lucrează în agricultură, durata minimă este e minim 15 ore) în scopul obţinerii unor venituri sub formă de salarii sau plata în natură (se include şi pensionarii ce satisfac aceste condiţii).

Din tabel reiese că populaţia ocupată totală este de 2327 cetăţeni, din care 1152 sunt bărbaţi şi 1175 femei. În acest număr sunt incluşi parte din pensionari de vârstă, aceştia desfăşurând activităţi care să le aducă venituri sau alte bunuri necesare în gospodărie. În perioada de campanie agricolă muncesc ca zilieri, unii prestează servicii în silvicultură, alţii se ocupă cu adunatul fructelor de pădure şi a ciupercilor. O mare parte din aceşti gospodari desfăşoară activităţi agricole, ei realizând beneficii din vânzarea produselor animale şi vegetale.

Comparând populaţia ocupată cu cea totală, aceasta reprezintă60,1% din populaţia totală.

Pe sectoare de activitate, acest indicator este reprezentat în tabelul numărul 7.

Tabelul numărul 7

Atât bărbaţii cât şi femeile lucrează cu preponderenţă în agricultură şi industrie, urmând celelalte sectoare de activitate, ultimul fiind sectorul silvicultură. Se înregistrează o scădere a numărului de cetăţeni ce lucrează în silvicultură datorită diminuării activităţii celor două fabrici de cherestea din comună, activitatea în silvicultură reducându-se foarte mult.

În agricultură muncesc gospodai care se ocupă numai de agricultură, atât în sectorul vegetal cât şi în cel animal, dar şi cetăţeni care practică agricultura pe lângă activităţi industriale sau de altă natură.

Cei mai mulţi în industrie în oraşele Beiuş, Ştei, Vaşcău şi Băiţa, precum şi la fabricile de cherestea din comună. Principalele locuri de muncă sunt Fabrica de Mobilă Beiuş, Înfrăţirea Beiuş, Uzina Ştei, Minele de la Băiţa şi Vaşcău şi Muncitorul Beiuş.

Construcţiile reprezintă un domeniu de frunte în activitatea cetăţenilor din comuna Finiş, ei fiind renumiţi constructori în zonă.

Astfel, 45% lucrează în agricultură, 27,9% în industrie, 4,7% în silvicultură, 7,7% în construcţii şi 14,7% în alte domenii de activitate.

Legat de categoriile de vârstă, dacă până la vârsta pensionării cetăţenii sunt repartizaţi în toate domeniile de activitate, după această vârstă majoritatea se întorc în agricultură ridicând foate mult procentul cetăţenilor ce lucrează în agricultură.

Situaţia împărţirii pe sectoare de activitate este prezentată în tabelul numărul 6.

Tabelul numărul 6

Pe sectoare de activitate situaţia se prezintă astfel: 497 de cetăţeni lucrează în sectorul de stat, reprezentând 21,3% şi 1820 în sectorul particular, reprezentând 78,7%.

Din punct de vedere al sexelor în sectorul de stat lucrează 215 bărbaţi şi 282 de femei, iar în sectorul particular 1820 bărbaţi şi 893 femei. Tragem concluzia că în sesctorul de stat lucrează mai multe femei decât bărbaţi. Mai tragem concluzia că cea mai mare parte muncesc în agricultură, ponderea fiind mai mare. Mulţi pensionari şi nu numai desfăşoară activităţi în agricultură pe lângă alte activităţi prestate.

4. Populaţia inactivă

În cazul comunei Finiş populaţia inactivă este reprezentată de copii, elevi, studenţi (1098) şi o parte din pensionari (374) care nu desfăşoară nici o activitate care să-i aducă venituri sau câştig. Populaţia inactivă reprezintă 38% din populaţia totală. Pensionarii înregistrează un procent de 25,4%, iar copii, elevi şi studenţi 74,6%, bărbaţii 50,1% şi femeile cu 49,9%.

Din tabelul numărul 9 reies cele mai sus prezentate:

Tabelul numărul 9

5. Şomerii

Având în vedere situaţia grea prin care trece ţara, găsirea tot mai greu a unui loc de muncă, şi în comuna Finiş se găsesc cetăţeni în nefericita situaţie de a trăi din ajutorul de şomaj.

Datele privind şomajul sunt redate în tabelul numărul 10.

Tabelul numărul 10

Numărul total al şomerilor este de 77 de cetăţeni, din care 47 sunt bărbaţi şi 30 sunt femei. Datele arată că numărul mai mare de şomeri se înregistrează în rândul tinerilor, şi mai mare în rândul bărbaţilor ca al femeilor. Sub aspect procentual şomerii reprezintă 3,2% din populaţia activă. Comparând procentul cu cel de la nivel de ţară acesta este mic, ceea ce arată preocuparea permanentă a cetăţenilor de a-şi găsi un loc de muncă, respectiv o sursă de venit.

6. Nivelul de şcolarozare

Nivelul de şcolarizare este bun, acest lucru poate fi constatat în tabelul numărul 11.

Tabelul numărul 11

Nivelul de şcolarizare este bun deoarece din cele mai vechi timpuri comuna dispunea de şcoli şi cadre didactice într-un număr mai mare comparativ cu alte comune situate în zone montane, ceea ce a contribuit la buna şcolarizare a cetăţenilor din comună. Chiar şi în cătunul Brusturi unde accesul este greoi a funcţionat o şcoală de 4 clase primare; în momentul de faţă această şcoală este închisă, cătunul fiind aproape depopulat.

7. Migraţia

În ceea ce priveşte migraţia populaţiei înspre comună şi dinspre comună înaafara acesteia este relativ redusă. Totuşi numătul persoanelor care vin în localitate este mai mare decât numărul celor care ies din localitate.

Astfel, numărul celor care vin în comună este de 38 persoane, din care 12 vin dintr-un oraş şi 26 vin dintr-un sat. Aceste date sunt prezentate în tabelul numărul 12:

Tabelul numărul 12

Cei care au venit şi care au plecat din comună sunt în marea lor majoritate veniţi prin căsătorie.

d) Economia

Activitatea economică în comună se găseşte la o cotă bună. La nivelul comunei funcţionează un număr de 34 unităţi economice, din care de stat sunt trei, 31 desfăşurându-şi activitatea în regim privat. Grupându-le pe sectoare de activitate situaţia se prezintă astfel:

1. INDUSTRIAL – 5 unităţi

• SETTPPL FINIŞ – profil prelucrarea lemnului
• SETTPPL IOANIS – profil prelucrarea lemnului
• S.C. OMEX PROD S.R.L. – profil fabricarea pâinii
• CARMAN PRODUCTION GROUP S.R.L. – profil fabricarea pâini
• PANIFAX S.R.L. – profil panificaţie

1. SERVICII – 5 unităţi

• BUCURAS PRESTCOM S.R.L. – service auto
• FINISITY S.R.L. – service auto
• FOREST TRANS PROD – transporturi
• INSPIRMOBIL S.R.L. – pălincărie
• COMIMPEX CASTOR – pălincărie
• AGROMEC FINIS – lucrări agricole

1. COMERCIAL – 25 unităţi

• AIKYDOCOM S.R.L. – profil alimentaţie publică
• AURORA S.R.L. – profil alimentaţie publică
• BELANI BAR S.R.L. – profil alimentaţie publică
• BIEMA COM S.R.L. – profil alimentaţie
• BOUTIQUE S.R.L. – profil alimentaţie
• COMIMPEX CASTOR – profil alimentaţie
• COMIMPEX DAN – profil alimentaţie publică
• CONDALIA S.R.L. – profil agricol
• COPE IMPEX S.R.L. – profil alimentaţie
• FERARA IMPEX S.R.L. – profil alimentaţie publică
• FINISEANA S.R.L – profil alimentaţie publică
• IANALUX S.R.L. – profil alimentaţie publică
• LOV – OVE S.R.L. – profil alimentaţie publică
• NORISALEM PRESTCOM S.R.L. – profil alimentaţie
• PRODCOM IMPEX VURA – profil alimentaţie
• RADUT PREST S.R.L. – profil alimentaţie publică
• ROGEROAABC COM S.R.L. – profil alimentaţie publică
• ROTIFOR S.R.L. – profil alimentaţie
• SCANROM IMPEX S.R.L – profil alimentaţie
• SEICU COM PROD – profil alimentaţie publică
• TEDYM PROD COM S.R.L. – profil alimentaţie publică
• VALID PRODCOM S.R.L. – profil alimentaţie publică
• ZIZA PROD COM S.R.L. – profil alimentaţie publică

1. SILVICULTURA: nu există pe plan local unităţi silvice, centrul de desfăşurare acestei activităţi este în oraşul Beiuş

Analizând cele mai sus menţionate ajungem la următoarea concluzie:

• activitatea industrială reprezintă 14,7% din activitatea economică
• activitatea prestatoare de servicii este de 14,7%
• activitatea comercială este de 70,6% din activitatea economică.

Gruparea lor ţinând cont de numărul de muncitori este:

• până la 10 lucrători – 32 de unităţi
• între 10 – 50 lucrători – 1 unitate
• între 50 – 100 lucrători – 1 unitate
• peste 100 de lucrători nu există

Unităţile cu specific industrial sunt specializate în prelucrarea lemnului, fabricarea berii, pâinii şi a pastelor făinoase. Cele prestatoare de servicii desfăşoară activităţi de producere a băuturilor alcoolice (pălincă de Bihor), reparaţii auto, precul şi transport de mărfuri.

Unităţile comerciale sunt specializate în alimentaţie publică şi alimentaţie, cu regim de ABC sau magazin mixt.

Ca mărime, comuna Finiş cu un număr de 1292 gospodării este o comună de mărime mijlocie. Din cele 1292 gospodării, 1218 sunt gospodării agricole, acestea desfăşurând numai activitate agricolă în gospodărie şi 74 sunt mixte, adică pe lângă activitatea depusă în agricultură mai desfăşoară şi alt fel de activitate.

Deci în comună 94,2% sunt cu specific agricol şi numai 5,8% sunt au caracter mixt.

Aşa după cum menţionăm la capitolul clima, în comună se desfăşoară o activitate agricolă complexă, cuprinzând toate sectoarele agriculturii, de la cel vegetal (legumicultură, pomicultură, viticultură, cultura cerealelor şi a plantelor de nutreţ) şi continuând cu cel animal.

- zone joase de şes, aşezate de-o parte şi de alta a Crişului Negru, precum şi grădinile pe care le deţin gospodarii.

- dealuri premontane

- muntele ca atare.

Putem spune deci, că au întradevăr posibilitatea practicării unei agriculturi complexe în condiţii relativ bune. Astfel, în zonele de şes se practică legumicultura, cultura cerealelor şi a plantelor de nutreţ o găsim şi în zona de şes şi pe dealurile premontane, pomicultura şi viticultura le găsim la ele acasă pe dealurile premontane.

Desigur, că făcând o comparaţie cu producţiile obţinute în zonele de câmpie există diferenţe în sens negativ, dar gospodarii îşi acoperă necesarul de producţie agricolă din cultura proprie, parţial sau total, în funcţie de mărimea gospodăriei şi de suprafaţa de teren pe care o pot destina.

Agricultura, în comuna Finiş înainte de anul 1989 a fost cooperativizată în proporţie de 95%, 5% fiind necooperativizată. Zona necooperativizată se găseşte în jurul cătunului Brusturi.

Suprafaţa totală a comunei este de 10470 ha. Repartizarea ei pe categorii de folosinţă este următoarea:

- agricol㠖 3850ha

- arabil – 1493ha

- vii – 73ha

- livezi – 49ha

- păşuni – 1788 ha

- fâneţe – 447ha

- păduri – 6335ha

- altele – 5ha

- teren neproductiv – 280ha

Din suprafaţa totală, cea agricolă este în procent de 36,8%, pădurile de 60,5%, terenuri neproductive de 2,6% şi alte terenuri 0,1%.

Suprafaţa agricolă cuprinde următoarele categorii de folosinţă: arabilul cu o pondere de 38,8% din agricol, vii + livezi 3,2%, păşunile 46,6% şi fâneţele 11,4%. Arabilul îl găsim în zonele joase şi pe dealurile premontane. Păşunile şi fâneţele le găsim amplasate pe dealurile premontane din apropierea munţilor Codrului, de-o parte şi de alta a pârâului Finişul Mare şi în golurile montane.

Calitatea lor, nu este tocmai bună, mai ales pentru cele amplasate în apropierea comunei. Compoziţia floristică nu conţine plante valoroase din punct de vedere nutritiv, deci valoarea lor nutritivă este scăzută. Solurile de aici sunt puternic acide; covorul vegetal are plante indicatoare de aciditate (Cypercee, Yncacee), sunt multe muşuroaie de furnici, acestea eliminând acidul formic mărind şi mai mult aciditatea din sol.

La toate acestea se mai adaugă şi păşunatul neraţional, în sensul ca după încheierea sezonului de păşunat, după ce oile coboară din munte, acestea sunt păşunate pe aceste terenuri. Mai mult, dacă iernile sunt blânde şi fără multe precipitaţii (aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani) oile sunt scoase să păşuneze aici. De asemenea, până urcă la munte primăvara tot în aceste zone sunt păşunate.

Iată deci, că păşunea din zonă nu are posibilitatea refacerii, ea degradându-se treptat, nemaiputând face faţă din punct de vedere productiv încărcăturii de animale.

Pădurile sunt plasate în sudul comunei, analiza lor se va face într-un capitol special. Terenurile degradate se găsesc în zona montană şi pe dealurile premontane.

4. Încadrarea terenurilor

Terenurile sunt încadrate în grupa II, III şi IV de fertilitate şi grupa IV de favorabilitate.

Grupa II se găseşte de-o parte şi de alta a Crişului Negru, grupa III şi IV pe dealuri şi în perimetrul cătunului Brusturi.

Numărul de animale existent în comună la data întocmirii monografiei este redat în tabelul numărul 13.

Tabelul numărul 13

Din tabel rezultă că în fiecare gospodărie există păsări şi aproape în fiecare gospodărie există porci, în 927 gospodării există bovine; numărul gospodăriilor care cresc ovine şi caprine este mai mic, el reprezentând 2,3% din totalul gospodăriilor.

Rasele ce le întâlnim în comună sunt următoarele:

• la specia bovina – MBR= BR (Bălţată Românească)
• la specia bovina – MBNR – HOLSTEIN
• la specia porcin㠖 Basna şi Marele Alb
• la specia ovin㠖 Ţurcană şi Ţigaie
• la specia caprine – Alba de Banat
• la păsări – Rock

Concluzia privind numărul de animale pe comună este că la nivelul comunei înzestrarea cu animale este bună.

6. Gruparea gospodăriilor în funcţie de suprafaţa agricolă deţinută

Din punct de vedere al mărimii gospodăriei situaţia este următoarea:

Tabelul numărul 14

Observând tabelul mai sus prezentat nici o familie nu există care să nu deţină teren, sub 1 ha - 28,4%, între 1-3 ha – 48,7 ha, 3-5 ha – 22,3 ha şi cu suprafeţe între 5 – 10 ha – 0,6%. Nu există gospodării care să deţină suprafeţe mai mari de 10 ha.

7. Numărul gospodăriilor agroturistice

În comună deşi există posibilitatea practicării agroturismului, nu sunt gospodării care să fie atestate în acest scop.

Condiţiile agroturistice sunt la ele acasă:

- sunt case mari spaţioase, decomandate, cu grup sanitar, îndeplinind deci condiţiile necesare unei cazări decente;

- posibilitatea asigurării meselor există din gospodăria proprie. Cetăţenii aşa după cum s-a văzut anterior deţin animale, deţin teren care să le permită obţinerea produselor necesare asigurării meselor.

Există însă o problemă, această problemă este "timpul". Întrucât majoritatea localnicilor sunt angajaţi în diverse sectoare de activitate, alţii deţin suprafeţe mai mari de teren agricol pe lângă activitatea de altă natură, nu au timpul necesar preparării şi servirii meselor.

Totuşi, cu asigurarea micului dejun în gospodărie, celelalte mese fiind sevite în punctele turistice din zonă sau în oraşele din apropiere, se poate practica un agroturism avantajos atât pentru localnic cât şi pentru turist.

Punctele turistice ce pot fi vizitate în zonă sunt:

- punct turistic este de fapt toată valea Finişului care este de un pitoresc aparte, ce merită văzut şi vizitat.

9.Structura culturilor agricole

Structura culturilor agricole este prezentată în tabelul numărul 15:

Tabelul numărul 15

Iată deci, că producţiile sunt mai mici ca în zonele de şes, gospodarii care deţin suprafeţe de teren mai mici nu pot să-şi asigure necesarul de produse agricole din cultura proprie în totalitate.

10. Dotări agricole

Înzestrarea comunei cu maşini şi utilaje agricole este redată în tabelul numărul 16.

Tabelul numărul 16

Analizând, observăm că mecanizarea la nivel de comună este bună. Utilajele şi instalaţiile mai sus menţionate sunt în proporţie de 90% în sectorul particular; fostul SMA ce activa în comună, astăzi sub denumirea de Agromec Finiş, numărul de instalaţii şi utilaje deţinute de Agromec este redus. Numărul salariaţilor a scăzut, starea tehnică a utilajelor este nu tocmai bună, neputând efectua servicii de calitate.

Nefiind susţinuţi financiar, nu pot să-şi procure piese de schimb şi alte produse ce le sunt necesare pentru buna funcţionare, această unitate se prăbuşeşte încet nemaiputând face faţă sectorului privat.

În comună nu există grajduri mari de animale, ele au fost demolate după 1989, deoarece au fost plasate pe domeniu privat.

11. Alte dotări

Capitolul alte dotări este redat sugestiv în tabelul numărul 17.

Tabelul numărul 17

Cetăţenii din Finiş au o dotare materială bună, au acces la informaţie, au maşini şi utilaje care să le permită mecanizarea cât de cât a lucrărilor din gospodărie. Din 1292 de gospodării, 11,6% sunt deţinătoare de autoturisme, 83,8% de frigidere şi congelatoare, 86,1% de televizoare, iar biciclete găsim în aproape fiecare gospodărie, ba chiar mai multe în unele gospodării.

La capitolul telefonie, comuna stă mai puţin bine deoarece există doar trei posturi telefonice, ele fiind amplasate în cadrul unor instituţii (Primăria, Dispensarul, Fabrica de cherestea), accesul cetăţenilor este limitat.

La specificarea din tabel "Altele" am ţinut să încadrez 500 de familii deţinătoare de mori de măcinat cereale, circulare de tăiat lemne, polizoareşi altele care să asigure în gospod

12. Tranzacţii. Vânzări/cumpărări

Tranzacţiile la nivel de comună sunt redate în tabelul numărul 18.

Tablul numărul 18

Analizând cele mai sus prezentate, vânzările domină clar cumpărările, atât în anul 1997 cât şi în anul 1998. Iată deci, că cetăţenii nu reuşesc să-şi acopere în totalitate necesarul de produse agricole din cultura proprie, diferenţa fiind acoperită din cumpărări. Desigur că sunt şi cetăţeni care pot să-şi asigure întregul necesar dr produse din cultura proprie, dar numărul acestora este mic, întrucât sunt foarte puţini gospodari care deţin suprafeţe mai mari de teren care să le permită acest lucru.

În general la nivel de comună nu prea există excedent de produse vegetale, acestea consumându-se în gospodărie. Ramura din sectorul vegetal de unde se face totuşi vânzare de produse este legumicultura, în comună, grădinile sunt folosite pentru legumicultură; sunt cazuri când gospodinele cultivă legume şi pe dealurile din apropierea casei. Din pomicultură se scot la vânzare cantităţi mici de fructe deoarece surplusul este folosit la producerea de băuturi alcoolice, mai precis renumita "pălincă de Bihor".

Luând în dezbatere sectorul animal, lucrurile se schimbă, deoarece dacă în sectorul vegetal nu prea există excedent de produs, în sectorul animal gospodarii produc mai mult decât le este necesar confirmând astfel vechea îndeletnicire a cetăţenilor din Finiş de a comercializa animale şi păsări. Astfel, se vând animale mari şi mici, păsări adulte şi pui, produse lactate, ouă, miere, lână, etc.

Comparând anul 1997 cu anul 1998 trag concluzia că atât vânzările cât şi cumpărările au scăzut. Probabil, că în toamnă atât vânzările cât şi cumpărările vor mai creşte deoarece gospodarii îşi opresc atâtea animale cât le permite spaţiul de adăpostire şi cât le permite baza furajeră. Pe perioada de vară majoritatea gospodarilor au mai multe capete de animale decât le permite spaţiul de cazare, acestea fiind trimise în tabere de vară, ele sunt în marea lor parte tineret.

Alţi gospodari preferă să cumpere în perioada de intrare în stabulaţie, pentru că aproape întotdeauna se poate cumpăra la un preţ mai accesibil.

Mai este de observat, că deşi într-o zonă unde s-ar putea desfăşura activităţi de comercializare a lemnului, numărul familiilor care se ocupă de această activitate este redus. Explicaţia este că datorită apropierii de centrele urbane, cetăţenii au posibilitatea găsirii unor locuri de muncă mai uşor comparativ cu alte zone montane. Dar, reducerea activităţii forestiere se datorează şi diminuării activităţii celor două fabrici de cherestea din zonă.

În ceea ce priveşte terenul nu am specificat nici vânzări şi nici cumpărări pentru că legal acestea nu s-au făcut, neexistând cadrul juridic care să le permită acest lucru. Vânzările şi cumpărările de teren au fost încheiate între vânzător şi cumpărător printr-un contract, dar ele nu au fost operate în registrele de Carte Funciară.

e) Navetismul

Din prezentarea monografiei până la acest punct se observă că cetăţenii din Finiş îşi desfăşoară activitatea în cele mai diverse domenii de activitate. Nu toţi şi’au găsit de muncă în satul unde locuiesc, de aceea unii sunt nevoiţi să naveteze fie în alt sat al comunei, fie în alte comune, fie în oraşele din apropierea comunei. Un număr mai mic de cetăţeni navetează şi în afara judeţului.

Comuna fiind în apropiere de centrele urbane (la numai 2 km de oraşul Beiuş şi 15 km de oraşul Ştei), existând deci posibilitatea găsirii unui loc de muncă în comună, sunt persoane care lucrează şi navetează în comuna Finiş. Astfel, numărul navetiştilor care vin în comună sunt de 45 de persoane, distribuite astfel pe sectoare de activitate:

- în agricultură - 1

- în silvicultură - 3

- în industrie - 5

- în construcţii -

- în alte ramuri - 36

Aceştia lucrează în cadrul Agromecului, cele 3 persoane din domeniul silvic sunt pădurari angajaţi ai Ocolului Silvic "Codru Moma", cei din industrie sunt specialişti de la Fabricile de cherestea şi Fabrica de bere. În grupa "alte ramuri" se include majoritatea cadrelor didactice de la cele cinci şcoli şi şapte grădiniţe din comună.

Numărul navetiştilor care pleacă din comună sunt grupaţi astfel:

- în alte sate ale comunei - 22

- în alte comune - 14

- în oraşe ale judeţului - 780

- în alte judeţe - 15

La Fabrica de cherestea Ioaniş lucrează cele 22 de persoane care se deplasează în alte sate ale comunei, 14 persoane muncesc în comunele Rieni şi Sudrigiu, 780 de cetăţeni navetează în oraşele din jur.

Locurile de muncă ale navetiştilor mai sus menţionaţi sunt la Fabrica de Mobilă Beiuş, Înfrăţirea Beiuş, Unitatea Muncitorul, Uzina Ştei, Minele de la Ştei, Băiţa şi Vaşcău. În construcţii lucrează 15 persoane care se deplasează în afara judeţului.

Situaţia pe domenii de activitate se prezintă astfel:

- agricultură - 1

- industrie - 650

- construcţii - 40

- silvicultură - 3

- alte ramuri -123

Din aceştia o parte navetează zilnic, o parte se întorc săptămânal acasă şi numai o mică parte se întorc lunar acasă (este vorba de cele 15 persoane care lucrează în afara judeţului).

f) Învăţământul

Comuna Finiş beneficiază şi a beneficiat de mai multe unităţi şcolare decât comunele din jur, unităţi care să permită educarea, şcolarizarea copiilor şi pregătirea lor pentru găsirea ţelului în viaţă.

Am spus că a beneficiat, pentru că din cele mai vechi timpuri au exsistat aceste unităţi şcolare; chiar şi în cătunul Brusturi unde accesul este greoi a existat o şcoală primară, care apoi s-a desfiinţat pentru că cetăţenii mai tineri au început să migreze spre satul Finiş, copiii lor urmând să înveţe la şcolile de aici.

Preşcolarii şi elevii se pregătesc pentru a-şi croi un drum în viaţă în cele cinci şcoli cu 30 săli de clasă, de pregătirea lor se ocupă un număr de 44 cadre didactice (grădiniţele se găsesc în incinta şcolilor).

Din cele cinci şcoli existente avem:

- şcoli cu clase I-IV - 3

- şcoli cu clasele I-VIII - 2

- licee -

- şcoli postliceale -

De educarea celor mici se ocupă şapte educatoare, repartizate în cele şapte grădiniţe, capacitatea totală de cazare este de 140 de locuri, numărul copiilor ce frecventează grădiniţa este de 112. Din capitolul populaţia totală reiese că numărul copiilor care ar trebui să frecventeze grădiniţa este mai mare, dar copiii de romi în general nu vin la grădiniţă.

Întrucât în comună, alături de români trăiesc şi maghiari, limba de predare este atât limba română cât şi limba maghiară. Mai precis, există clase cu predare în limba română şi clase cu predare în limba maghiară.

Tabelul numărul 19 ne arată unde cei 761 de elevi şi studenţi ce reprezintă populaţia şcolară totală.

Tabelul numărul 19

Din 761 elevi şi studenţi numai 7,7% din copii nu urmează cursurile şcolii primare, 21,8% nu urmează cursurile şcolii gimnaziale şi 27,4% nu frecventează liceul. La grădiniţă, numărul copiilor ce vin zilnic la grădiniţă este de 112 faţă de 303 copii de vârsta preşcolară.

Populaţia şcolară ce nu frecventează cursurile şcolare şi nu merg la grădiniţă sunt copiii de romi ce locuiesc în două din satele comunei – Ioaniş şi Şuncuiuş.

Pe ansamblu din populaţia totală ce ar trebi să studieze, 11,8% este populaţia ce nu studiază.

Un fenomen ce se semnalează în comună este, din păcate, migrarea copiilor din comună înspre oraş pentru a studia. Iată deci, că din cei 321 de copii ce învaţă în şcoala gimnazială, 130 învaţă în oraş, această cifră reprezentând 40,4% din total.

Un număr de 44 de cadre didactice pregătesc preşcolari şi elevi ce învaşă în comună. Din aceştia 36 sunt navetişti:

- suplinitori - 3

- cu studii superioare - 3

Cu o zestre materială bună, cu cele 44 cadre didactice ce activează în comună se pot forma oameni, pregătiţi pentru viaţă în aşa fel încât să dea vieţii ce-i bun, să contribuie la formarea unei societăţi sănătoase şi nu în ultimul rând să-şi facă viaţa cât mai bună.

g) Sănătatea

De sănătatea celor 3869 de cetăţeni cât numără comuna, se ocupă trei cadre medicale cu studii superioare şi şase asistente medicale. Astfel avem:

- un medic generalist - dr. Gherghina Mihit

- un medic pediatru - dr. Margareta Kiss

- un medic stagiar - în persoana dr. Adrian Brad

Din cei trei medici, doi sunt navetişti. Corpul medical aşa după cum am spus este completat de şase asistente medicale, toate sunt din comună, nici una nu navetează.

Serviciile medicale se desfăşoară la dispensarul din localitate, precum şi prin deplasările din teren pe care le efectuează cadrele medicale conform unui grafic bine stabilit.

În comună nu există spitale, sanatorii sau orfelinate.

h) Comunicaţiile

Comuna Finiş are legătură de cale ferată pe linia Vaşcău-Oradea, distanţa până la prima staţie C.F.R. este de numai 10 m de la prima casă din comună atât pentru halta Finiş cât şi pentru halta de la Ioaniş.

Are legătură rutieră cu oraşele din jur şi cu oraşul reşedinţă de judeţ – Oradea, prin drumul naţional 79.

Distanţa faţă de centrul de comună este de 2 km faţă de satul Fiziş, 4 km faţă de satul Ioaniş, 4,5 km faţă de satul Şuncuiuş şi 15 km faşă de cătunul Brusturi.

Lungimea totală a şoselelor este de 31,1 km din care 7,1 km şosele comunale şi 24 km de străzi. Din cele mai sus menţionate majoritatea sunt semiasfaltate, dar toate necesită lucrări de refacere şi consolidare.

Un mare neajuns al comunei îl constituie reţeaua telefonică, deoarece deşi foarte aproape de oraş comuna nu beneficiază decât de trei posturi telefonice.

Pe o lungime de 22,2 km se întind cablurile electrice care asigură curentul electric în casele gospodarilor. Nu există nici o gospodărie care să nu beneficieze de curent electric.

j) Cultura

Cetăţenii din Finiş au posibilitatea de a-şi îmbunătăţii cultura generală prin cele 15000 de volume de cărţi ce se găsesc în biblioteca comunală situată în satul Finiş.

În fiecare sat al comunei există un cămin cultural unde se desfăşoară activităţi cultural-artistice; tinerii din comună organizează baluri tradiţionale (balul strugurilor, balul recruţilor) sau baluri de sărbătorile religioase de peste an, baluri la care nu lipseşte nici muzica populară specifică zonei Bihorului, aceasta alternând cu muzica populară ungurească şi cu muzică uşoară modernă. Tot în căminele culturale au loc şedinţele cu cetăţenii unde se analizează împlinirile şi neîmplinirile comunei, ce s-ar putea face ca lucrurile să meargă mai bine, ca în final comuna să prospere.

Nu există o sală special amenajată pentru proiecţie de film, dar, în căminele culturale au aparate de proiecţie film.

La capitolul alte obiective aş menţiona Băile Comunale Finiş, amplasate la intrarea în comună, care înainte vreme erau băi cu tradiţie, aici veneau cetăţenii din comunele din jur cu căruţele pentru a face o cură de tratament, ele au capacităţi de refacere a bolnavilor de diferite afecţiuni reumatice. Astăzi însă acest obiectiv este complet neglijat.

k) Religia

Alături de români, în comună mai trăiesc maghiari şi romi.

Împărţirea lor din punct de vedere religios este următoarea:

- ortodocşi - 2266

- greco-catolici - 94

- refomaţi - 1329

- Baptişti - 180

Ortodocşi sunt de etnie română şi romi, reformaţi sunt maghiari, iar baptişti sunt tot din rândul etnicilor maghiari.

Situaţia repartizării lor pe sate din punct punct de vedere religios va fi redată în tabelul numărul 20.

Tabelul numărul 20

Astfel, 58,5% sunt ortodocşi, 2,4% greco-catolici, 34,5% reformaţi, 4,6% baptişti.

Tabelul numărul 21

(OBS. Care din cele doua tabele de mai sus reflecta numarul real al locuitorilor pe sate?)

Analizând procentual în comună convieţuiesc în bună înţelegere 46,5% români, 38,4% maghiari şi 15,1% romi.

m) Obiceiuri deosebite

În ceea ce priveşte învoiala agricolă, în comună nu se fac învoieli de acest fel care să nu poată fi considerate o tradiţie sau un obicei. În capitolul mărimea gospodăriei am arătat suprafeţele de teren deţinute de gospodari, acestea nu sunt foarte mari, ei reuşind să-şi lucreze pământul cu membrii familiei sau uneori plătind zilieri.

Nici măsura laptelui la vaci nu este un obicei deoarece vacile mulgătoare sunt întreţinute pe păşunile din apropierea gospodăriei, ele pleacă vara la păşune de dimineaţa şi se întorc seara, în tabere de vară sunt trimise animale pentru îngrăşat şi cele de reproducţie. Se stabileşte o taxă/cap/lună înainte de urcatul animalelor la munte. Acelaşi lucru se face şi cu vacile mulgătoare înainte de ieşirea lor pe păşune.

Măsura laptelui la oi se face astfel: se mulg oile seara şi nu se mai mulg până a doua zi la amiază, pentru fiecare litru de lapte muls la amiază se dau 60 litri de lapte.

Tunsul oilor se face manual înainte de urcatul oilor la munte.

Stâna ca atare are următoarele amenajări:

- coliba ciobanului

- strunga de muls

- separeu cu cele de trebuinţă pentru muls şi pentru pregătirea hranei

De jur împrejur stâna este înconjurată de un gard care să nu permită animalelor sălbatice să pătrundă în interiorul stânii.

Păduri

1. Situaţia pădurilor comunale

Pădurile comunale se găsesc răspândite pe diverse trupuri de pădure cunoscute sub denumirea de: Măriuş, Cădăreşti, Grinda, Huta şi se găseşte pe o suprafaţă de ???? ha.

În perioada 1948-1998 au trecut în posesia Statului Român constituind Fondul Forestier Român Naţional, aceste păduri au fost gospodărite în regim silvic pe bază de amenajamente silvice prin care erau reglementate gama de lucrări cu care să se intervină la aceste arborete. Toate pădurile comunale se găsesc pe teritoriul comunei Finiş.

Speciile care se compun pădurile comune sunt cele prezentate la capitolul vegetaţie. Ţinând seama de obiectivele social-economice, cât şi de necesitatea folosirii cât mai corespunzătoare a capacităţii de producţie a pădurilor regimul de gospodărire adoptat este cel de codru regulat. Pentru arboretele cu funcţii speciale s-a impus regimul de conservare.

Lucrările de conducere şi îngrijire cu care s-a intervenit în aceste arborete sunt: degajări, curăţiri, rărituri şi tăieri de igienă; intensitatea şi periodicitatea intervenţiilor fiind în concordanţă cu temperamentul speciilor, vârsta, condiţiile staţionale, consistenţa, etc.

Tratamentele aplicate în aceste arborete sunt cele care promovează regenerarea sub masiv şi anume tratamentul tăierilor progresive, tratamentul tăierilor succesive, tăieri rare de refacere şi substituire şi tăieri de conservare.

Prin aplicarea corectă a acestor tratamente s-a ajuns la regenerarea naturală din sămânţă; suprafaţa regenerată natural înainte de tăieredefinitivă fiind de cel puţin 80% din suprafaţa totală.

În ceea ce priveşte repartiţia pe clase de vârstă 68% din arborete sunt cuprinse între clasele de vârstă III, IV, V, arborete cu vârsta cuprinsă între 40-100 de ani.

În funcţie de condiţiile staţionale, staţiunile forestiere fiind în general de bonitate mijlocie şi aparţin clasei a treia de producţie. Gama de lucrări aplicate acestor păduri au condus la formarea unor arborete cu structura optimă, sănătoase şi rezistente, capabile să facă faţă şi să asigure producţia de masă lemnoasă, atât din punct de vedere calitativ cât şi cantitativ şi să-şi îndeplinească în acelaşi timp funcţiile speciale de protecţie.

2. Păşunile împădurite

În componenţa păşunilor împădurite intră mai multe trupuri: Glimea, Grinda, Ogrezi, Iepureasca, Cerba, Brusturi şi Valea Brusturi. Suprafaţa totală a acestor trupuri este de ???? ha.

În perioada 1948-1998 aceste păşuni împădurite au fost gospodărite pe baza amenajamentelor pastorale în care erau specificate lucrările de execuţie caracteristice pentru aceste păşuni împădurite. Ele se găsesc pe teritoriul comunei Finiş.

Situaţia păşunilor împădurite în raza comunei Finiş este bună, s-a respectat strict amenajamentul pastoral în vigoare, aceste arborete au o stare bună de vegetaţie, lucrările cu care s-a intervenit au fost lucrările de igienă, rărituri, de rărire a vegetaţiei forestiere până la 0,3 din consistenţă.

Păşunile împădurite de pe raza comunei Finiş necesită a fi conduse în continuare în funcţie de amenajamentele pastorale în vigoare, aplicarea de tăieri de conservare pe suprafeţele ocupate, arborete cu funcţie de protecţie. La celelalte s-au făcut tăieri de igienă şi de rărire a vegetaţiei forestiere, neimpunându-se tăieri de transformare a acestor păşuni împădurite.

3. Păşuni alpine

În perimetrul comunei Finiş nu există păşuni alpine.

Situaţia malurilor apelor curgătoare

Apele curgătoare care trec prin comună şi pe lângă aceasta dar care afectează terenurile agricole în caz de inundaţie sunt Finişul Mare şi Crişul Negru. Sunt necesare lucrări de consolidare a digurilor şi amlurilor. S-au plantat specii lemnoase adecvate printre care arinul şi răchitele. Terenurile care sunt expuse inundaţiilor datorită revărsării apelor sunt cele situate de-o parte şi de alta a Crişului Negru şi într-o mică măsură cele din apropierea pârâului Finişul Mare.

Pădurile – proprietate privată

Păduri proprietate a: - mănăstirilor

- composesorate

- persoane fizice

Toate pădurile au fost naţionalizate în anul 1948.

Numărul de familii care deţin păduri proprietate personală este de ???? cu o suprafaţă totală de ???? .

Descrierea este aceeaşi cu cea prezentată anterior, cu aleleaşi specii şi cu aceiaşi categorie de vârstă.

Comuna nu are plan de sistematizare. În comună funcţionează ateliere de prelucrare a lemnului, 2 fabrici de cherestea; sunt şi activităţi de achiziţionare a fructelor de pdure şi a ciupercilor.

Vegetaţia. Solul. Fauna

Vegetaţia – fiind sensibilă la cele mai variate modificări climatice, se grupează în asociaţii.

Deci, în funcţie de climat fondul dominant al vegetaţiei este central european.

Întrucât Munţii Codrului au altitudini absolut mici, aici vor lipsi etajele vegetaţiei alpine şi subalpine, găsindu-se în schimb o bogată vegetaţie a etajului forestier care are şi o extensie mare.

Etajul coniferelor este mai slab reprezentat în Munţii Codrului cu specii de brad (Abies alba), molid (Picea excelsa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus), iar în cadrul parterului se găsesc muşchi verzi, afin (Vaccinium miyrtillus), merişor, etc.

În poieni apar asociaţii de păiuş roşi (Fastuca rubra), ţepoşică (Nardus stricta).

Etajul nemoral este mult mai bine reprezentat. În cadrul acestui etaj, fagul este cuprins între 600-1000 m. Uneori pădurile sunt dominate de fag pur (Fagus silvatica) pe lângă care aşa cum s-a amintit la partea superioară apare molidul şi bradul. Totuşi pe lângă el mai apare în număr relativ mic carpenul, cerul. Ca dominantă după fag primul loc este ocupat de stejar.

În compoziţia pajiştilor intră: iarba vântului (Agrostis tenuis), tremurătoarea (Briza media), clopoţelul (Campanula persicifolia şi Campanula patula), etc.

Aşa după cum anticipam în Munţii Codru-Moma speciile dominante fagul şi gorunul (Quercus petraea) sunt în amestec, la care se adaugă carpenul (Carpinus betulus) şi frasinul (Fraxinus excelsior).

Dealurile piemontane ale Codrului sunt ocupate de păduri de gorun care cuprind şi arbuşti ca: păducelul (Cretaegus monogyna), sângerul (Cornus sanguineea), cornul (Cornus mas). În părţile mai joase ale dealurilor apar păduri de cer (Quercus ceris), gârniţă (Quercus frainetto) cu asociaţii de firuţă de fâneţe (Poa pratensis), păiuş (Festuca pseudovina).

În pajiştile de pe locul vechilor păduri de cer apar asociaţii de păiuşuri stepice (Festuca vallesiaca şi Festuca pseudovina), negară (Stipa) şi altele.

2. Solurile domeniului forestier

Solul montan brun acid – este răspândit în zona înaltă a Codrului, el formându-se pe roci acide (şisturi cristaline, gresii conglomerate). Acest sol se formează în condiţiile unui climat umed şi răcoros tot timpul anului (precipitaţii în jur de 1000 mm medii anuale şi 3°C temperatura medie anuală.

Solul montan brun de pădure – apare în zonele ocupate de păduri de fag, de gorun. Condiţiile climatice necesare sunt precipitaţii de 600-1000 mm annual şi temperatura medie anuală 7-8°C. Aceste soluri sunt frecvent podzolite datorită drenajului deficitar de pe versanţi slab înclinaţi, de pe platoruri.

Solul brun de pădure – apare în pădurile de fag-gorun-cer-gârniţă între altitudini cuprinse între valorile de 150-700 m. Aceste tipuri de soluri apar pe roci diferite: nisipuri, argile şi marne, gresii cu conţinut bogat în componente bazice.

Din cadrul solurilor intrazonale menţionez:

- rendzinele – ocupă suprafeţe destul de extinse condiţionate de prezenţa calcarelor mezozoice, de clima umedă a zonei forestiere şi de existenţa pădurilor de gorun şi fag. Redzinele apar în condiţii de relief accidentat.

3. Fauna

Pe teritoriul comunei elementele faunistice sunt central europene.

Fauna pădurilor: cerbul (Cervus elaphus, Cervus carpathicus), ursul (Ursus arctos), veveriţa (Scirius vulgaris), lupul (Canis lupus), mistreţul (Sus scrofa), căprioara (Capreolus capreolus), iepurele (Lepus europaeus), vulpea.

n) Diverse

Casele de locuit şi anexele gospodăreşti sunt zidite din cărămidă nearsă, cărămidă arsă, BCA şi bolţari din beton, nu se construiesc case din lemn.

La casele mai vechi, fundaţiile sunt construite din piatră, iar cele mai noi din betondupă care acestea se mozaichează frumos.

Ele sunt construite pe un singur nivel, cu parte şi un nivel.

Arhitectura caselor în comună au un specific aparte, în sensul că ele au porţile mari acoperite la strada la cea mai mare parte a agospodăriilor, se continuă cu anexele pe o latură şi se închide pe partea dinspre grădina cu şura şi grajdul pentru animale. Cealaltă latură este închisă de casa vecinului, gospodăria ca ansamblu dându-ţi impresia de cetate.

Casele sunt lipite unele de altele, nepermiţând vizibilitatea în curtea gospodarului.

Suprafaţa construită este de 250 mp în medie, suprafaţa locuită ca atare este de ????.

Schiţa unei gospodării pe ansamblu şi cea a câtorva gospodării pentru a putea vedea cele mai sus descrise vor fi redate în planşa nr.1 şi 2.

2. Unităţi de măsură locale

În zona Beiuşului, deci şi în Finiş întâlnim următoarele unităţi de măsură locale:

- unităţi de suprafaţă: - bradie 5,5 ari

- vica 11 ari

- cabel 44 ari

- unităţi de volum: - bradie 15 l

- vica 30 l

- cabel 120 l

- unităţi de greutate: - cabel 92 kg

- maje 100 kg

Numărul titlurilor de proprietate este de 1052 de bucăţi, legea 18/1991 este atinsă în procent de peste 90%. Nu există case nelocuite în comună.

o) Posibilităţi de dezvoltare

Comuna are mai multe avantaje:

- apropierea de oraşele din jurul comunei şi anume oraşele Beiuş, Ştei, de oraşele centre miniere de la Băiţa şi Vaşcău;

- posibilitatea practicării agroturismului în bune condiţii;

- beneficiind de o aşezare climatică de adăpost, agricultura se poate practica în toate sectoarele ei de activitate, atât în sectorul vegetal cât şi în cel animal. În continuare am să prezint câteva aspecte de avantaj ale agriculturii din comună:

1. Sectorul vegetal

- legumicultura – pe terenurile joase situate de o parte şi de alta a Crişului Negru, în lunca pârâului Finişul Mare se practică cultura legumelor, gospodarii reuşind să-şi producă necesarul din aceste produse şi să aibă chiar surplus. În grădinile amplasate în apropierea casei, gospodarii şi-au amenajat solarii, ei reuşind să aibă legume devreme atât pentru consum cât şi pentru piaţă. Pe dealurile premontane intâlnim cultura cartofului şi cultura verzei, chiar şi a tomatelor.

- viticultura şi pomicultura sunt la ele acasă pe dealurile premontane ale munţilor Codrului.

- cultura cerealelor păioase şi a porumbului o practicăm de asemenea pe terenurile de pe malurile Crişului Negru şi pe dealurile premontane.

- pe o suprafaţă mare din arabil se practică cultura plantelor de nutreţ valoroase (trifoi, lucernă).

- păşunile şi fâneţele deşi de o valoare nutritivă necorespunzătoare datorită degradarii lor treptate există avantajul că le avem pe o suprafaţă mare, printr-o ameliorare corespunzătoare ele sunt o sursă importantă de nutreţ.

2. Sectorul animal

- cetăţenii comunei Finiş sunt buni crescători de animale; ei produc mai mult decât le este necesar, excedentul de produse animale îl valorifică pe pieţele din jurul comunei.

În concluzie comuna are avantajul posibilităţii obţinerii celor mai variate produse agricole (vegetale şi animale), cu producţii medii dar care le asigură o mare parte din necesarul din gospodărie, pentru unele produse se înregistrează excedent ce pote fi valorificat prin vânzare.

Limitele comunei

1. Drumurile judeţene şi comunale sunt într-o stare avansată de degradare.

2. Posibilitatea găsirii unor surse care să relanseze activitatea celor două Fabrici de Cherestea din comună, în aşa fel încât acestea să lucreze la întreaga lor capacitate. Rezolvând această problemă s-ar rezolva şi problema locurilor de muncă pentru mulţi cetăţeni din comună, prin acest fel problema financiară fiind în mare măsură rezolvată.

3. Păşunile şi fânaţele sunt într-o stare avansată de degradare, ele nu mai pot asigura masa verde necesară încărcăturii de UVM

4. Inexistenţa unui punct de colectare a laptelui.

p) Concluzii

1. Comuna este aşezată în depresiunea Beiuşului, fiind înconjurată de jur împrejur de lanţurile muntoase ale Munţilor Apuseni, într-un cadru peisagistic deosebit de pitoresc, merită deci văzută şi vizitată.

2. Istoricul localităţii ne arată că nici comuna Finiş, ca de altfel întreg teritoriul românesc nu a fost cruţat de greutăţile timpurilor, dar în ciuda tuturor greutăţilor, românii de aici au reuşit să reziste şi să dăinuie în timp.

3. Altitudinea medie a localităţii, tipurile de sol şi climă permit practicarea agriculturii în toate sectoarele ei de activitate dar cu obţinerea unor producţii medii.

4. Atât ca suprafaţă cât şi ca număr de locuitori comuna este de mărime mijlocie.

5. Se înregistrează o scodere a natalităţii luând ca etalon anul 1989.

6. Populaţia ocupată are o pondere bună din populaţia totală, cetăţenii găsind surse de venituri băneşti sau alte bunuri necesare în diferite domenii.

7. Populaţia ocupată ce lucrează în domeniul privat are o pondere mai mare comparativ cu cel de stat.

8. Rata şomajului este mică comparativ cu şomajul pe ţară.

9. Beneficiind de unităţi şcolare în fiecare sat al comunei din cele mai vechi timpuri nivelul de şcolarizare este bun comparativ cu alte comune siuate în zone montane.

10. Migraţia comunei din comună şi înspre comună este nesemnificativă.

11. Economia comunei se prezintă la un nivel ridicat comparativ cu alte comune situate în zona montană.

12. Mărimea gospodăriei este medie la majoritatea cetăţenilor, ei reuşind să-şi producă o mare parte din produsele agricole necesare în gospodărie.

13. Comuna beneficiază de o dotare corespunzătoare cu maşini şi utilaje agricole.

14. Învăţământul şi sănătatea sunt bine reprezentate de un corp profesoral şi altul medical, cu o pregătire profesională adecvată.

r) Observaţii

Recitind cele aşternue pe hârtie, am ajuns la concluzia că Finişul este o comună frumoasă şi bine aşezată, cu oameni minunaţi, buni gospodari care ştiu să-şi drămuiască puţinul pe care-l au, în aşa fel încât să-şi facă viaţa mai frumoasă şi mai bună.