|
MONOGRAFIA COMUNEI FINIȘ JUDEȚUL BIHOR
Întocmit: ing. Vaida Mariana 1998
"Fiecare loc de pământ are o poveste a lui, dar trebuie să tragi bine cu urechea ca s-o auzi și trebuie și un dram de iubire ca s-o înțelegi." Nicolae Iorga
"În fiecare om, în fiecare familie, în fiecare sat sălășluiește o istorie, istoria în care și-ar fi dorit să se regăsească fiecare."
1. Așezarea geografică Comuna Finiș este așezată în vestul României, în partea de S-V a județului Bihor, în zona de contact a depresiunii Beiușului cu Munții Codrului, întinzându-se pe o suprafață de 10740 ha. Este alcătuită din patru sate și un cătun: Finiș, Fiziș, Ioaniș, Șuncuiuș și Brusturi.
Satul Finiș este așezat de-a lungul pârâului Finișul Mare, este înconjurat de dealuri premontane, la S-V fiind limitat de Munții Codrului. Celelalte sate sunt așezate în vestul comunei. Cătunul Brusturi se găsește amplasat în sudul comunei. Satul Finiș este străbătut de pârâul Finișul Mare, afluent al Crișului Negru, care izvorăște din Munții Codrului (vârful Bălăteasa) având o lungime de 23 km; are trei izvoare: Bălăteasa, Izbuc și Brusturi.
Comuna are legătură rutieră cu orașul Beiuș și comunele învecinate printr-o șosea asfaltată; are și legătură de cale ferată pe ruta Vașcău-Oradea prin haltele Finiș și Ioaniș. Este învecinată la E cu comuna Tărcaia, la N-E cu orașul Beiuș, la N cu comuna Pocola, cu comuna Uileacul de Beiuș la N-V și comuna Șoimi la V. În S și S-V se învecinează cu județul Arad, fiind despărțită de aceasta de Munții Codrului.
2. Datarea localității
La început, pe teritoriul comunei locuiau români, dar de-a lungul anilor, alături de ei s-au așezat maghiarii, ambele naționalități trăiesc în frăție. Din cele mai îndepărtate timpuri, pe teritoriul satului Finiș locuiau dacii liberi, populația autohtonă dacă de pe teritoriul Bihorului nefiind cuprinsă în Imperiul Roman. Între secolele VII-XI, pe acest teritoriu au existat comunități românești care au dăinuit și în timpul migrațiilor popoarelor migratoare și după trecerea lor. Aceste comunități s-au caracterizat prin viața economică și social-culturală foarte puternică constituind voievodatul lui Menumorut, puternic bastion al luptei românilor pentru neatârnare. Deci așezările românești de pe teritoriul Finișului continuau neîntrerupt cultura dacă, menținându-se în ciuda vicisitudinilor timpurilor. În secolul al XII-lea, Finișul ca și întreg Bihorul, este transformat în comitat de către regatul feudal maghiar, primul comitat fiind atestat în anul 1111. Locuitorii autohtoni români au continuat să existe în cadrul obștilor sătești.
Năvălirea tătarilor în anul 1241 au lovit și frânt procesul de feudalizare slăbind dominația maghiara și favorizând consolidarea elementelor autohtone românești. Documentele amintesc despre existența Districtului româesc al Beiușului, unde era înglobată și comuna Finiș, ca forță proprie de organizare autohtonă. Istoricul localității Finiș se împletește strâns cu istoricul cetății cu același nume, așezată la hotarul satului Finiș, pe vârful unui pisc, cetate din care, din păcate, mai sunt doar ruinele. Anonimus, notarul regelui Bela al IV-lea, menționează în cronica "Gesta Hungarorum" că această cetate a fost construită de Menumorut din lemn, și reconstruită din piatră în timpul regelui Bela al IV-lea, imediat după năvălirea tătarilor (1241). Prin poziția sa strategică cetatea apăra calea de acces spre 0radea și părțile S-V ale Transilvaniei, dar în același timp centrele argintifere din zona Beiușului precum și minele de fier și aramă de la Băița și Pietroasa. În timpul domniei lui Bela al IV-lea în cetate aveau loc consfatuiri între conducătorii maghiari.
Cetatea, azi ruine, e alcătuită dintr-un complex de trei turnuri, unul fiind mai înalt, acesta este vizibil din comună. Zidurile sunt construite din bolovani colțuroși și masivi, zidurile sunt 1a 6-9 m unul de altul și sunt înconjurate de șanțuri de apărare. Documentele istorice arată un singur asediu al cetății în anul 1249, când satul a fost asediat fără succes de voievodul Transilvaniei. Documentele din 23 mai 1249, constituie un adevărat ultimatum adresat apărătorilor cetății, deosebit de valoros deoarece atestă existența populației românești în Bihor. Prin acest document Voievodul Transilvaniei, Roland, garanteaza românilor din cetatea Finișului retragerea liberă, în așa fel încât nici el, voievodul, nici ungurii nici valahi să nu-i atace.
Comuna Finiș este pentru prima dată atestată documentar în anul 1291, cu numele de Feneș, când localitatea împreună cu cetatea era propriutate a episcopului de Oradea. După pârjolul tătarilor la 1257, episcopul Vicențiu începe zidirea cetății În "Dicționarul Localităților din Transilvania" se precizează că primul nume al acestei localități este de Feneș (1291), iar în 1552 apare maghiarizat - Felso-Feneș. Forma românească a toponimului Finiș provine din cuvântul latin "finis"' care înseamnă "sfârșit", graniță, capăt. De fapt documentele istorice dovedesc că Finișul, ca așezare de graniță, se întindea între principatul Transilvaniei și părțile ungurești. Cetatea Finișului este amintită sub această denumire în toate documentele medievale. O singuiră dată când regele Ferdinand I o donează lui Francisc Bary e denumită în limba maghiară "Bela-Var". Adevărat castel feudal, cetatea este o fortificație medievală de refugiu și apărare. Întrunește toate calitățile de defensivă: vedere, obstacol și adăpost, fiind accesibilă numai dinitr-o parte. Este de remarcat faptul că Mihai Viteazul în drumul său spre Viena a poposit în cetatea Finișului timp de două zile. În lucrarea "Școlile din Beiuș între 1828-1829" Pavel Constantin amintește că "la noiembrie 1599 Mihai Viteazu pune stăpânire pe cetatea Finișului". Documentele istorice arată rolul important al cetății în luptele cu turcii și în răzmerița curuților.
Năvălirile turcești sunt tot mai frecvente în Transilvania, respectiv și în Țara Beiușului, între anii 1595-1618, ei țintind ocuparea cetății Finișului. Pericolul turcesc crește an de an și în 1661 această cetate cade sub ocupație turcească, ocupație care va dăinui timp de 30 de ani. Turcii au impus multe dări în satele comunei intensificând exploatarea. Beiușul și comunele din jur făceau parte din pașalâcul de la 0radea. În timpul ascensiunii imperiului Habsburgic, 30 iulie 1686, turcii sunt alungați din cetate de contele Cerbeli, la plecare aceștia o distrug. Începând cu această dată Finișul schimbă jugul turcesc cu cel austro-ungar. În Transilvania se formează patru domenii habsburgice, printre ele numărându-se și cel al Beiușului, în aceasta incluzându-se și Finișul.
După războiul curuților în 1711, austriecii ordonă dărâmarea cetății, deoarece aici au fost constituite baze de operații ale curuților. După cucerirea Bihorului de trupele austriece prima însemnare a localității Finiș se află într-o conscriere a comitatului Bihor datând din anul 1552, în care se precizează că la această dată în Feneș, împreună cu satul Fiziș existau 28 de porți, cu două familii la o poartă. În documentele ulterioare populația Finișului apare modificată și amestecată, alături de români se așează ungurii. Autoritățile austro-ungare încă de la ocuparea acestor ținuturi, au dus o politică de deznaționalizare a populației românești prin diverse mijloace.
Populația românească a ripostat cu tărie: "calvinii vor să determine populația să treacă la noua religie". Populația română și-a păstrat vechea religie. În anul 1715 într-un registru cu bunurile iobagilor din Finiș apare un număr de 17 familii. Locuitorii purtau numele de Sudrugeanu, Giurgiu Toma Petruț, Boroș Stanciu. Din alte arhive ale statului 0radea, reiese că în anul 1721 în Finiș erau 28 familii, iar în 1778 Finișul număra 29 de iobagi, 128 familii de jeleri cu casă și 6 jeleri fără casă. În anul 1781 episcopul de Oradea, Moise Dragoș, care era un îndârjit sprijinitor al înființării școlilor românești din Bihor obține domeniul din Beiuș prin diploma împăratului Iosiv al II-lea. În anul următor din fondul domeniului Episcopiei greco-catolice Oradea și al episcopului Ignatie Daraban, la marginea satului Finiș, spre ruinele cetății, începe construirea unei mori de hârtie, singura din comitat, construcție ce se va finaliza în anul 1789. Moara numită de piporus producea patru sorturi de hârtie: cerată, de cancelarie, bibrele și hârtie de conceput. Locuitorii comunei erau angajați zilieri la moară. Muncile de întreținere erau făcute de iobagi în contul robotei. Din chestionarul statistic etnografic reiese că au fost ani de foamete în Finiș (1813-1816) - ani în care au murit de foame 37 persoane.
Despre ocupațiile finișenilor în acest timp ne vorbește istoricul Kocacs Iosif în lucrarea "Desființarea relațiilor feudale în Transilvania" - în care menționează că "finișenii cultivă pământul cu boii, cei mai mulți cu sapa, fac comerț cu animale mari și lucrează la moara de hârtie pe lângă cele patru mori de făină, la pădure, la vii, în livezile de pruni; se ajută reciproc". Bihorul, făcând parte din Ungaria, este antrenat în revoluția de la 1848. "În anul 1848 s-au șters obligațiunile feudale printr-o lege adusă de dieta de la Pozsony-Bratislava" În urma acestei legi iobagii și jeleri cu pământ urbarial se puteau considera în principiu "proprietari ai laturilor urbariale folosite". Legea agrară din 1848 dă o lovitură grea raporturilor vechi feudale dintre nobili și țărani.
La 10 ianuarie 1850, prin ordonanța guvernatorului civil-militar al Transilvaniei - Ludwig Wolgemuth - se recunoaște valabilitatea desființării iobagiei și faptul că laturile urbariale formează proprietatea inalienabilă a foștilor iobagi și jeleri, fără nici o despăgubire a proprietarilor din partea foștilor stăpâni. În urma dispozițiilor date de regulamentul de organizare a comitatului Bihor din anul 1904 se formează 17 plase, care erau împărțite în notariate. Finișul era notariat. La începutul secolului XX se trece la maghiarizarea populației, în școli se preda în limba maghiară, se maghiarizează numele populației. Autoritățile austro-ungare, încă de la ocuparea acestor ținuturi românești, au dus o politică de deznaționalizare a populației românești prin diferite represalii; la care însă românii au ripostat cu tărie. Înfrângerea Austro-Ungariei în primul război mondial a deschis calea spre independența națională. În anul 1918 la Oradea se constituie Consiliul Național Român, și în toate comitatele și plasele și comunele Bihorului - Consilii și Gărzi naționale românești. Astfel s-a format Consiliul Național din Beiuș, condus de Dr. Ioan Ciordaș, consiliu la care a participat și populația românească din Finiș. La 28 noiembrie 1918 în asociația culturală "Casina Română" din Beiuș, s-a desfășurat o importantă manifestare politică de susținere a Unirii Transilvaniei cu România, țăranii din Finiș participând și la această manifestare. La această manifestare au fost aleși delegați pentru Marea Adunare Națională de la Alba-Iulia, din Finiș fiind desemnați să participe Miculae lui Onuț, Todere Vutu și Ioan al Torni. În timpul celui de-al doilea război mondial, în condițiile întoarcerii armelor împotriva Germaniei fasciste, în zona Beiușului și pe teritoriul comunei Finiș au acționat forțele militare sub denumirea de "Grupul Crișul" ce avea în componență Batalionul regional nr. 21 "Codrui", care a acționat în perimetrul comunei Finiș și compania de grăniceri condusă de căpitanul Tabacu.
În prezent comuna s-a dezvoltat mult, schimbându-și radical înfățișarea, casele vechi din bârne, lipite cu lut și acoperite cu paie au fost înlocuite cu arătoasele case cu etaj din cărămidă sau bolțari cu porți acoperite; în comună există și un bloc destinat specialiștilor care lucrează în învățământ, poliție sau în alte domenii de activitate.
b) Condițiile fizico-geografice
1.Clima Teritoriul comunei are o poziție climatică de adăpost, fapt care rezultă din toate datele elementare climatice.
Întrucât comuna este situată în apropierea orașului Beiuș unde se fac diverse măsurători meteorologice, am folosit datele acestei stații. Astfel suma anuală a radiației globale este de 110 kcal/cm2 valoare medie care s-a determinat pe baza nebulozității care aici este mai mare decât în câmpii. Temperatura medie anuală trece de 10°C (10,5°) care arată caracteristica climei temperate. În luna ianuarie temperatura medie a anului este de -2°C, bineânțeles că această valoare scade în munte până la -3, -4°C. Temperatura medie a lunii iulie are valoarea 17-18°C.
Deși se face o deosebire între zona depresionară și cea muntoasă, în ultima zonă valoarea temperaturii scade doar cu 1° - 2°C față de prima. Amplitudinea anuală este de 19-20°C. Cantitatea de precipitații are valoarea de 700-800 mm pe an fiind aduse de vânturile vestice. Desigur că există deosebiri anotimpuale lunare ca și altitudinile în privința cantităților de precipitații căzute. Masele de aer: - cele sudice sunt mai frecvente cu o proporție de 28% în decembrie și 17% în august. Aceste vânturi sudice sunt condiționate de activitatea ciclonilor din bazinul Adriaticcare se îndreaptă spre nord prin depresiunea Panonică afectând și această zonă. Frecvența vânturilor crește odată cu începutul toamnei, devine dominantă în timpul iernii și se atenuează pe perioada de vară.
- cele de vest variază între 20,3% în octombrie și 8% în februarie. Acestea sunt considerate de I.O. Berindei brize de munte. - cele de nord au o frecvență mai mică, cuprinsă între 14% în martie și 8% în februarie. Și ele sunt condiționate de anticiclonul nord-european sau a brâului de maximă presiune ce se stabilește între anticiclonul ruso-siberian și cel azoric. Mai sunt câteva elemente climatice intersante de adăugat: - numărul anual al zilelor de îngheț este de 110 zile, iar numărul zilelor de iarnă pe an cu temperaturi maxime de 0°C și sub această valoare este de 30-35; - numărul anual al zilelor de vară cu temperaturi maxime de 25°C este de 80 de zile, iar numărul zilelor tropicale cu temperaturimaxime de peste 30°C este de 20 de zile;
- durata de strălucire a soarelui este cuprinsă în jur de 2000 ore pe an cu diferențele inerente între munte și depresiune. Aceste valori sunt deosebit de importante pentru cultura plantelor. - nebulozitatea anuală medie este de 5,6 cu valori maxime în decembrie (7,2) și minime în august (4,0);
- preasiunea atmosferică are valoare medie anuală de 1000,3. Luând în considerare toate aceste elemente pe teritoriul comunei vom deosebi două tipuri climatice: clima dealurilor premontane și clima munților.
Clima dealurilor premontane Această climă este condiționată de ascensiunea aerului umed din vest și de intensificarea dezvoltării norilor. Datorită fragmentării reliefului, iarna are loc pe văi și în depresiuni acumulări de aer rece, în timp ce pe părțile mai înalte ale reliefului se cantonează mase de aer mai calde. În dealurile premontane apare un microclimat caracteristic care se reliefează prin temperaturi mai ridicate iarna, rezultând apariția vegetației termofile. Clima dealurilor este favorabilă dezvoltării pădurilor de foioase.
Clima munților
Munții sunt supuși tot timpul circulației dominante a ciclonilor vestici și advecției maselor de aer temperat maritim. Clima munților se caracterizează printr-un regim mai moderat al oscilațiilor temperaturii aerului. Temperatura medie anuală se menține pozitivă, ceea ce permite dezvoltarea vegetației forestiere. Munții Codrului sunt acoperiți des cu nori rezultând cantități mari de precipitații 750-800 mm pe an.
Elementele climatice vor fi redate în tabelul numărul 1.
Tabelul numărul 1
Elementele mai sus prezentate sunt înregistrate la stația Beiuș 197 m, lat. 46°40; long. 22°21.
2. Altitudinea medie a localității
Comuna Finiș este așezată într-un cadru deosebit de pitoresc la o altitudine medie de 553 m, pe malul stâng al Crișului Negru.
3. Tipuri de soluri
Principalele tipuri de soluri prezente în comună sunt cele brune, brun-roșcate de pădure, argiloase și nisipoase. Solurile brune și brun-roșcate de pădure le găsim în zona pădurilor de foioase și în apropierea lor, cele argiloase în regiunea dealurilor premontane care străjuriesc comuna de-o parte și de alta; solurile aluvionare și nisipoase le găsim în lunca Crișului Negru.
Hidrografia
Rețeaua hidrografică a teritoriului comunei Finiș este colectată de Crișul Negru care curge pe distanța de 7,5 km pe teritoriul comunei. În depresiunea Beiușului Crișul Negru și-a format o rețea fluviatilă dendriformă cu o asimetrie pe dreapta de unde primește majoritatea afluenților. Afluenții de stânga care ne interesează și pe noi drenează masivul Codru Moma, care este format din șisturi cristaline acoperite din roci permiene, roci eruprtive și ce este mai important din punct de vedere hidrografic din calcare jurasice și triasice suspendate, puternic carstificate. Crișul Negru izvorăște din Munții Bihorului și anume de pe versantul nordic al Vîrfului Cucurbăta de la altitudinea de 1460 m, în apropierea izvoarelor Arieșului Mic. Pe teritoriul comunei la 40 km de izvor, panta de scurgere este cuprinsă între 2,0 2,5 m/km, această pantă crescând după ce părăsește depresiunea Beiușului, prin cheile epgenetice Pietrani Borz săpate în calcare triasice. Unul dintre afluenții de stânga ai Crișului Negru este Finișul Mare cu o supafață bazinală de 87 km2 și o lungime de 23 km. Finișul Mare izvorăște de sub vârful Bălăteasa la o înălțime de 926 m.
După ce valea Bălăteasa s-a unit cu Valea Ursului formând râul Finișul Mare, acest râu curge spre nord până intră în defileul Finișul Mare creat în culmea Cetățeaua, luând direcția vest-est, după ce scapă din defileu are iarăși o direcție nordică trecând prin satul Finiș, după care se varsă în Crișul Negru. Trebuie amintit un fenomen foarte important care s-a petrecut cu ani în urmă când râul Finișul Mare a transportat o cantitate mare de pietriș, barându-și pur și simplu gura de intrare în Crișul Negru, astfel locul de vărsare este în aval de cel inițial cu 3-4 km. Este un fapt care arată divagările râurilor din lunca Crișului Negru, însuși Crișul formându-și mari meandre. Alți afluenți ai Crișului Negru sunt: Valea Cădăreștilor (5 km lungime), Valea Șerpoaia (5 km lungime), care trece prin micul bazin depresionar Fiziș, adăpostind localitatea cu același nume, și se varsă în Criș lângă localitatea Ioaniș, un afluent mai mare este Valea Mare împreună cu Valea Pontului, care trec prin localitatea Șuncuiuș.
După cum se observă râurile din Codru, deși întrunesc condițiile necesare pentru a alimenta Crișul cu ape bogate, ele au un aport mai slab datorită suprafețelor bazinale mici. Mai sunt de amintit micile depresiuni polii, Tinoasa și Brătcoaia, care în timpurile ploioase conțin mici lacuri dar care imediat dispar în anotimpurile secetoase. În schimb râurile amintite sunt permanente, ele seacă numai în perioadele deosebit de secetoase. Din cadrul apelor subterane, apele suprafreatice apar mai ales primăvara și toamna, dar în zonele montane ele apar în tot timpul anului. Apele subterane în masivul Codrului sunt cantonate în roci cristaline cu o circulație subterană intensă, debitele specifice variind între 2 8 l/s/km2, iar direcția de înclinare generală a orizonturilor acvifere captive este NE-SV. Densitatea rețelei hidrografice de suprafață este de 0,7 0,9 km/km2. Tipul de alimentare a râurilor este pz s (pz procentul alimentării din scurgerea superficială 40 50 %, s subteran 10 35 %).
Topirea zăpezilor determină apariția perioadelor apelor mari de primăvară, iar alimentarea pluvială este caracteristică în lunile mai-iulie. În bazinul Finișului Mare scurgerea maximă se formează din ploi, iar scurgerile minime au loc iarna și în perioada de vară-toamnă. Temperatura medie anuală a apei din râuri este de 9°C. Fenomenele de îngheț încep în decembrie și sfârșesc în februarie. Turbiditatea medie a râurilor este cuprinsă între 100 126 g/m3, iar în privința caracteristicilor hidrochimice sunt de amintit că râurile sunt bicarbonatate cu o mineralizare medie de 200 400 mg/l și că apele au o duritate de 8,4 16,8 GD (grade germane). În final trebuie arătat că aceste ape sunt folosite ca resurse se apă fie în alimentație, fie în diferite alte scopuri.
Se poate concluziona că râul Finiș se varsă foarte rar datorită faptului că el este oarecum îndiguit de terasamentul fostei căi ferate forestiere, iar pe de altă parte de îndiguirile făcute de cetățeni cu scopul apărării caselor, însă cu o mai mică rezistență așa cum s-a dovedit la înundațiile din anii 1970 și 1975. Datorită celor spuse mai sus, se ajunge la concluzia de a îndigui râul Finiș, că este o necesitate reală îndiguirea completă și trainică a râului.
4. Suprafața
Suprafața totală a comunei este de 10470 ha. Repartizarea ei pe sate și categorii de folosință este redată în tabelul numărul 2.
Tabelul numărul 2
5. Resurse naturale Teritoriul comunei Finiș nu are bogății de mare importanță, totuși trebuie amintit că în partea centrală a munților Codru-Moma se găsesc rezerve de uraniu și molibden încă neexploatate. Dintre formele de uraniu care se găsesc în cantități mai mari în rocile acide amintim: U238, U234, U235.
Pe urmă mai trebuiesc amintite pietrișurile și nisipurile exploatate local în lunca Crișului, acestea sunt folosite în construcții. Tot în construcții se folosesc diferite roci exploatate tot pe plan local în zona crestei Cădăreștilor: conglomerate, calcare compacte, gresii. Pădurea și izvorul ușor sulfuros de la "Fântâna Popii" ar încheia în mare resursele naturale ale comunei.
b) Populația 1. Populația totală
Populația totală a comunei este de 3869 de cetățeni. Repartizarea lor pe sexe este de 1915 bărbați și 1954 femei. Repartizarea lor pe sexe și categorii de vârstă este prezentată sugestiv în tabelul numărul 3.
Tabelul numărul 3
Analizând tabelul mai sus prezentat observăm că ponderea copiilor sub 14 ani este de 24,6%, a tineretului între 14-24 de ani 15,1%, a celor între 25-50 de ani 29,5% și cei peste 50 de ani în proporție de 30,8%.
Din punct de vedere al repartizării populației pe sexe, bărbații reprezintă 49,5%, iar femeile 50,5%. Din analiza datelor privind numărul celor născuți începând cu anul 1994 am centralizat următoarea situație:
Tabelul numărul 4
Datele din tabel arată că numărul celor născuți înainte de 1989 este mai mic decât numărul celor născuți după 1989.
Comparând șase ani înainte de 1989 cu șase ani după 1989, respectiv anii 1983, 1984, 1985, 1986, 1987, 1988 cu 1990, 1991, 1992, 1993, 1994, 1995, am constatat că numărul celor născuți a scăzut cu 26%; observând și anii următori, numărulcelor născuți este în scădere. Mortalitatea în 1998 este de 35 de persoane, din care ??? bărbați și ??? femei.
2. Populația activă
Un alt indicator de populație este populația activă totală. Datele privind populația activă și gruparea ei pe sexe și categorii de vârstă sunt redate în tabelul numărul 5.
Tabelul numărul 5
Populația activă totală este de 2404 cetățeni, bărbații fiind în număr de 1199, iar femeile de 1205. Cei cuprinși între 14-50 de ani sunt în proporție de 65% față de numai 35% pentru cei în vârstă de peste 50 de ani. Procentul este asemănător și în cadrul grupării pe sexe. Făcând o comparație a populației active cu populația totală, aceasta reprezintă 62% din cea totală, bărbații fiind reprezentați printr-un procent de 30,8%, iar femeile 31,2%, diferența de 38% este populația inactivă.
3. Populația ocupată
Indicatorul populația ocupată este redat în tabelul numărul 4.
Tabelul numărul 6
Populația ocupată cuprinde toate persoanele de 14 ani și peste care desfășoară o activitate economică și socială producătoare de bunuri sau servicii de del puțin o oră în perioada de referință (pentru lucrătorii pe cont propriu și lucrătorii familiali neremunerați care lucrează în agricultură, durata minimă este e minim 15 ore) în scopul obținerii unor venituri sub formă de salarii sau plata în natură (se include și pensionarii ce satisfac aceste condiții). Din tabel reiese că populația ocupată totală este de 2327 cetățeni, din care 1152 sunt bărbați și 1175 femei. În acest număr sunt incluși parte din pensionari de vârstă, aceștia desfășurând activități care să le aducă venituri sau alte bunuri necesare în gospodărie. În perioada de campanie agricolă muncesc ca zilieri, unii prestează servicii în silvicultură, alții se ocupă cu adunatul fructelor de pădure și a ciupercilor. O mare parte din acești gospodari desfășoară activități agricole, ei realizând beneficii din vânzarea produselor animale și vegetale.
Comparând populația ocupată cu cea totală, aceasta reprezintă60,1% din populația totală. Pe sectoare de activitate, acest indicator este reprezentat în tabelul numărul 7.
Tabelul numărul 7
Atât bărbații cât și femeile lucrează cu preponderență în agricultură și industrie, urmând celelalte sectoare de activitate, ultimul fiind sectorul silvicultură. Se înregistrează o scădere a numărului de cetățeni ce lucrează în silvicultură datorită diminuării activității celor două fabrici de cherestea din comună, activitatea în silvicultură reducându-se foarte mult.
În agricultură muncesc gospodai care se ocupă numai de agricultură, atât în sectorul vegetal cât și în cel animal, dar și cetățeni care practică agricultura pe lângă activități industriale sau de altă natură. Cei mai mulți în industrie în orașele Beiuș, Ștei, Vașcău și Băița, precum și la fabricile de cherestea din comună. Principalele locuri de muncă sunt Fabrica de Mobilă Beiuș, Înfrățirea Beiuș, Uzina Ștei, Minele de la Băița și Vașcău și Muncitorul Beiuș. Construcțiile reprezintă un domeniu de frunte în activitatea cetățenilor din comuna Finiș, ei fiind renumiți constructori în zonă. Astfel, 45% lucrează în agricultură, 27,9% în industrie, 4,7% în silvicultură, 7,7% în construcții și 14,7% în alte domenii de activitate. Legat de categoriile de vârstă, dacă până la vârsta pensionării cetățenii sunt repartizați în toate domeniile de activitate, după această vârstă majoritatea se întorc în agricultură ridicând foate mult procentul cetățenilor ce lucrează în agricultură. Situația împărțirii pe sectoare de activitate este prezentată în tabelul numărul 6.
Tabelul numărul 6
Pe sectoare de activitate situația se prezintă astfel: 497 de cetățeni lucrează în sectorul de stat, reprezentând 21,3% și 1820 în sectorul particular, reprezentând 78,7%. Din punct de vedere al sexelor în sectorul de stat lucrează 215 bărbați și 282 de femei, iar în sectorul particular 1820 bărbați și 893 femei. Tragem concluzia că în sesctorul de stat lucrează mai multe femei decât bărbați. Mai tragem concluzia că cea mai mare parte muncesc în agricultură, ponderea fiind mai mare. Mulți pensionari și nu numai desfășoară activități în agricultură pe lângă alte activități prestate.
4. Populația inactivă
În cazul comunei Finiș populația inactivă este reprezentată de copii, elevi, studenți (1098) și o parte din pensionari (374) care nu desfășoară nici o activitate care să-i aducă venituri sau câștig. Populația inactivă reprezintă 38% din populația totală. Pensionarii înregistrează un procent de 25,4%, iar copii, elevi și studenți 74,6%, bărbații 50,1% și femeile cu 49,9%. Din tabelul numărul 9 reies cele mai sus prezentate:
Tabelul numărul 9
5. Șomerii
Având în vedere situația grea prin care trece țara, găsirea tot mai greu a unui loc de muncă, și în comuna Finiș se găsesc cetățeni în nefericita situație de a trăi din ajutorul de șomaj. Datele privind șomajul sunt redate în tabelul numărul 10.
Tabelul numărul 10
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||