Sfera socială

Populaţia microregiunii în 1992 era de 10.917 persoane, din care populaţia activă era de cca 4300 de persoane, iar salariaţii nu depăşeau jumătatea acestei cifre. Numărul pensionarilor avea tot o pondere de cca 50% faţă de populaţia activă.

Numărul femeilor este mai mare decît cea bărbaţilor, dar numărul femeilor care nu au un loc de muncă este de două ori mai mare decît a bărbaţilor. Raportul anual dintre numărul născuţilor şi celor decedaţi nu constituie deocamdată o problemă deosebit de însemnată din punct de vedere demografic (în ultimii cinci ani în comuna Miercurea Nirajului media anuală a celor născuţi era de 83, a decedaţilor de 66, pe cînd şi în comuna Vărgata se consemnau anual 115 decedaţi raportaţi la 147 de noi născuţi), deşi şi în microregiune există tendinţa de îmbătrînire a populaţiei (acesta este specifică mai mult satelor mici, ca Veţa, Beu, Vadu, Grîuşor, Adrianu Mare şi Mic, Bedeni).

Aceste date vor putea fi reactualizate după prelucrarea datelor obţinute cu ocazia recensămîntului din 2002.

Probleme:

Problema cea mai gravă din microregiune este şomajul. De aici izvoresc aproape toate dificultăţile sociale. Pe cînd înainte de 1989 exista o întreprindere care avea cca 1600 de angajaţi (Cooperativa Meşteşugăreasc㠓Nirajul” din Miercurea Nirajului), în prezent această unitate are numai 248 de angajaţi. Totuşi în locul acestei întreprinderi nu prea au apărut unităţi cu capital privat, iar dacă da, numărul acestora fiind foarte redus. Nici una din acestea nu are un număr de angajaţi mai mare decît 100.

Localităţile nu dispun de resurse necesare dezvoltării. Sistemul de sprijin al autorităţilor locale este aproape inexistent, ba tot mai redus din cauza transferării unor sarcini de la bugetul central la bugetele locale, în timp ce puţine procente din impozite rămîn în localitate. De aceea pe umerii autorităţile locale sunt puse în situaţii cărora nu pot face faţă, mai ales pe plan social: pe baza legii 416 din 2001 în comuna Miercurea Nirajului 101, iar în comuna Vărgata 85 de persoane sunt îndreptăţite de a primi ajutor social de la Primărie. Tot atunci în comuna Miercurea Nirajului 95, în comuna Vărgata 25 de persoane primesc ajutor de şomaj.

Tineretul fără profesie din zona rurală nu poate profita de noile posibilităţi care apar în fiecare zi, nu îşi demarează o afacere şi nu prea îşi caută un loc de muncă.

 

Obiective:

Pe termen mediu şi lung:

Crearea unui climat favorabil pentru a stimula investitorii din zonă sau din afara zonei să creeze unităţi de producţie sau de prestări servicii, creeînd direct şi noi locuri de muncă în regiune

Realizarea unor investiţii viabile şi profitabile în economie

În regiune întreprinzătorii agricoli sau de mică industrie, precum şi mici comercianţiau o pondere mai ridicată. Ar fi necesară lărgirea profilului de producţie şi ofertă, avînd în vedere posibilităţile locale, care favorizează mai mult producerea unor bunuri alimentare, de prelucrarea lemnului, produse de textile. Pedeoparte e nevoie şi de tehnologizarea agriculturii şi investiţii în domeniul turismului rural.

Organizarea unor cursuri de calificare sau recalificare, precedat de un studiu de evaluare din zonă. În această privinţă putem cere sprijinul oficiului judeţean din acest domeniu (Direcţia Generală de Muncă şi Solidaritate Socială).

În loc de a aştepta crearea unui sistem de protecţie socială mai bine încercăm alinierea prin forţe proprii. Acesta însă necesită programe de dezvoltare locală sau regională sau obţinerea unor fonduri pentru dezvoltare prin programe şi proiecte. De aceea reprezentanţii autorităţilor locale şi a organizaţiilor nonguvernamentale trebuie trimişi la cursuri de calificare în această temă, pentru ca ideile să fie transpuse în proiecte speciale, în care să se implice printr-o colaborare complexă reprezentanţi a diferitelor instituţii (Primării, Consilii Locale, şcoli, biserici, întreprinzători, ONG-uri). Fără această colaborare nu se poate realiza o dezvoltare regională viabilă (instituţiile autonome prin activitatea lor pot rezolva cîte ceva pe termen scurt, dar acestea nu vor fi soluţii eficiente pe termen lung).

Reînvierea organizaţiilor de odinioară ar putea acorda sprijin în inventarierea problemelor şi a posibilităţilor de rezolvare

Organizarea în fiecare an a unor seminarii în fiecare localitate (un fel de şedinţă pe sate), care ar oferi ocazia de inventaria toate problemele comunităţilor. Astfel s-ar anula sentimentele de abandon şi s-ar întări participarea publică activă şi impunerea unor interese comunitare. Organizaţiile publice-culturale prin munca lor sprijină chiar munca primăriilor. Aceste organizaţii sunt prezente tot mai mult în regiune, dar lipseşte colaborarea între ele sau colaborarea directă şi sprijinul acordat primăriilor. Reînvierea legile obşteşti şi a obiceiurilor de odinioară, acţiunile de înfrumuseţare a satelor, publicitatea de zi cu zi ar rezulta sentimentul comunitar.

A face cunoscut largului public microregiunea prin prezenţă permanentă în presă, prin prezenţă la expoziţii, prin informarea organizaţiilor de profil, a autorităţilor locale străine sau a ambasadelor despre posibilităţile microregiunii.

2. Sănătatea

Probleme:

Asistenţa medicală din microregiune este asigurat de medicii de familie, cîteva ambulanţe şi un spital în Miercurea Nirajului. Însă e caracteristică şi în această zonă (şi mai mult în Miercurea Nirajului!) lipsa aproape totală a medicilor locali (medicii fac naveta de la Tg. Mureş), ceea ce exclude din start randamentul maxim al serviciului medical.

Înzestrarea necorespunzătoare a cabinetelor medicale (Din păcate sistemul actual de asigurări de sănătate nu face posibilă remedierea acestei probleme.)

Deşi există farmacii, procurarea medicamentelor constituie o problemă: persoanele cu venituri mici (pensionarii) sau fără asigurări de sănătate nu pot achita preţurile medicamentelor necompensate

Obeictive:

Pe termen mediu şi lung:

Autorităţile locale să caute posibilităţile de a oferi locuinţe corespunzătoare, ceea ce ar stimula medicii să se stabilească în mediul rural

Elaborarea unor proiecte de dezvoltare şi finanţarea acestora de către autorităţi

Demararea unor programe de educaţie sanitară în şcoli, ceea ce ar servi pregătirea tinerilor pentru o viaţă sexuală sănătoasă, sau cunoaşterea şi prevenirea unor boli, ca SIDA, TBC, dependenţă de droguri, alcoolism. Aceste programe se pot realiza cu costuri mici, prin colaborarea cadrelor medicale şi didactice, respectiv organizaţiile nonguvernamentale. Efectele de termen lung însă ar influenţa în mod pozitiv starea de sănătate a resurselor umane din regiune

Efectuarea unor filtrări medicale în zonă (în spitalul din Miercurea Nirajului) ar avea efecte benefice asupra stării de sănătate a populaţiei. Acesta însă necesită dotare cu aparate, dar şi conştiinciozitatea cadrelor medicale

3. Persoane în vîrstă şi alte categorii dezavantajate

3.1. Sărăcia

Potrivit lui Peter Townsend, se poate vorbi despre sărăcie în cazul în care persoane, familii, grupuri nu dispun de destule resurse materiale pentru asigurarea hranei, pentru a putea participa la activităţi care le asigură condiţii, bunuri materiale habituale în societatea noastră sau sunt acceptate de majoritatea societăţii. Această definiţie se bazează pe faptul că sărăcia este în relaţie directă sesizarea inegalităţii sociale. În definirea sărăciei ne bazăm pe părerile, sesizările acelora, care -faţă de ceilalţi- se simt dezavantajaţi. Rudele, vecinii, cunoştinţele în general încearcă să apere, să susţină la “nivel” individul ajuns la marginalizare. Cert este că numărul familiilor, a persoanelor ajunse în statutul de marginalizat creşte necontenit , în general în rîndul persoanelor vîrstnice.

Probleme:

Pe lîngă sărăcirea provocată de procesele macroeconomice, simţită şi pe plan local, după 1989 suntem martorii procesului de sărăcire gravă al unui strat social tot mai numeros, care are ca rezultat marginalizerea economică şi socială totală a acestor persoane.

Obiective:

Pe termen mediu şi lung:

Este imperios necesară înfiinţarea unei mişcări caritative la nivel microregional, a cărei germeni se regăsesc deja în organizaţiile nonguvernamentale sau bisericeşti

Un regim instituţional bazat pe muncă voluntară, donaţii, deduceri de impozit ar putea pune în funcţiune un cămin pentru bătrîni şi un centru de ajutorare în regiune. Astfel s-ar rezolva problema asistenţei medicale, ale alimentaşiei a îmbrăcăminţii şi a ocupaţiei intelectuale pentru categoria cea mai săracă. Din acest motiv reprezentanţii organizaţiilor existete trebuie să participe la perfecţionări de management de proiecte, să se specializeze pe posibilităţi de rezolvare a diverselor probleme sociale şi în cîţtigarea finanţărilor. Pentru acesta însă este nevoie de sprijinul necondiţionat al autorităţilor locale.

3.2. Populaţia rromă

Probleme:

Ca şi pe plan naţional, şi pe plan local lipsa unei surse de venit, a ununi loc de muncă este problema unui larg strat al populaţiei, dar în special al populaţiei de etnie rromă. Acesta este cauzat de lipsa de specializare, prejudecăţi sociale, precum şi scăderea cerinţei pe plan economic pentru meşteşugurile practicate de rromi.

În ultimii ani asistăm la o creştere a populaţiei rromi în componenenţa etnică a localităţilor, ceea ce nu se datorează numai creşterii demografice, ci şi părăsirea oraşelor de către rromi. Pînă cînd rromi care preparau vălătuc, tinichigii şi alţi meseriaşi aveau locul bine stabilit în viaţa satului, acum această etnie, confruntată cu probleme sociale multiple şi tot mai grave, nu se poate integra într-un timp scurt în societatea satelor, acest proces fiind îngreunat şi de prejudecăţile populaţiei băştinaşe.

Toate aceste probleme au rezultat condiţii de locuinţă necorespunzătoare, lipsa şcolarizării, lipsa cunoştinţelor sanitare de bază, creşterea delicvenţei în rîndul unei populaţii care a pronit deja dintr-o situaţie dezavantajată, a cărei rezultat este marginalizarea comunităţii rrome.

Obiective:

Pe termen mediu şi lung:

Conştientizarea populaţiei că terbuie acceptată convieţuirea cu această etnie, şi că această convieţuire poate fi paşnică şi progresivă doar între două comunităţi avînd un nivel de dezvoltare asemănător, chiar dacă fundalul cultural este diferit. În acest scop populaţia trebuie să contribuie la realizarea proiectelor economice, sociale şi de educare în rîndul populaţiei rrome.

În privinţa populaţiei rrome sarcina cea mai importantă este ajutorarea copiilor pentru ca generaţia următoare să aibă şanse egale cu populaţia majoritară. Tocmai de aceea trebuie acordat atenţie sporită la şcolarizarea copiilor şi –acolo unde este cazul- la folosirea unor forme de educare alternativă în vederea integrării lor. Trebuie conştientizat în rîndul părinţilor importanţa învăţămîntului şi în acelaşi timp se impune organizarea unor cursuri de alfabetizare pentru persoanele analfabete mai în vîrstă. Această populaţie trebuie inclusă în toate programele caritative sau programe de conversie profesională.

Administraţiile locale să depună eforturi pentru a completa documentele oficiale ale populaţiei rrome şi astfel să clarifice situaţia lor juridică.

 

4. Învăţămîntul şi situaţia tinerilor

Probleme:

Schimbările continue ale strategiei învăţămîntului naţional după 1989, precum şi devalorizarea statutului cadrelor didactice au rezultat degradarea situaţiei din învăţămînt. Acest lucru se poate observa în modul cel mai dramatic în şcolile din mediul rural. Lipsa cadrelor didactice (care se manifestă mai mult în comunele Găleşti şi Vărgata) dezavantajează copiii, care astfel nu vor avea şanse egale cu copii orăşeni.

Nu numai populaţia rromă, ci şi populaţia majoritară începe să-şi piardă interesul faţă de studii.

Dotarea necorespunzătoare a şcolilor cu materiale didactice şi calculatoare (în şcolile din comunele Vărgata şi Găleşti nu există nici un computer!!!)

Multe cadre didactice fac naveta zilnică, ceea ce are efecte negative asupra procesului de învăţare.

 

Obeictive:

Pe termen mediu şi lung:

Sprijinirea materială a copiilor dornici să studieze

Oferirea unor condiţii (locuinţe de serviciu) pentru ca cadrele didactice să se stabilească în mediul rural

Îmbunătăţirea infrastructurii şi dotarea şcolilor prin proiecte de finanţare, ceea ce necesită şi munca conştiincioasă a cadrelor didactice

Participarea cadrelor didactice la activităţile culturale şi sociale din sate (Forţa de atracţie a regiunii este direct proporţională cu nivelul cultural şi de specializare. Dacă populaţia nu ţine pasul cu noile provocări economice şi culturale, dezvoltarea comunităţilor va rămîne în continuare doar un vis.)

Avem nevoie de programe de educare familială, de realizarea acestora sunt capabile cadrele didactice, cunoscători ai situaţiilor concrete. Marea familie tradiţională nu mai este caracteristică nici în regiune, deşi societatea încă susţine această aparenţă. Schimbările intervenite în structura familiei au influenţat negativ relaţiile dintre generaţii, tarnsmiterea normelor sănătoase de trai. Acesta nu poate fi oferit nici de şcoli, de aceea e nevoie de revitalizarea acestor funcţii ale familiilor.

Autorităţile să acorde atenţie sporită nevoilor culturale şi comunitare ale tineretului. Organizarea unor întreceri cultural-sportive ar mobiliza tineretul tot mai dezinteresat, dar ar da ocazia descoperirii şi sprijinirii tinerilor talentaţi.