Privire generală asupra agriculturii şi perspectivele

de dezvoltare a microregiunii "Nirajul"

Din numărul de locuitori a microregiunii 75% se ocupă cu agricultura, mai ales în producţia vegetală ( cereale, producerea plantelor furajere, legumicultură, pomicultură) şi în creşterea animalelor (bovine, ovine, caprine, porcine,cabaline).
În microregiunea Nirajul, creşterea bovinelor are o tradiţie multiseculară - dovedită de documente istorice, ca de exemplu: în anii 1880 s-a importat din Elveţia tauri din rasa Simenthal pentru ameliorarea raselor autohtone. Să nu uităm nici trofeele aduse din expoziţia mondială de bovine de la începutul secolului organizată în Budapesta de către crescătorii de bovine din această regiune.

Din păcate în ultimele 50 de ani planificare socialistă, care a urmarit cresterea cantitativă a terenurilor arabile în detrimentul pajiştilor, a avut ca efect apariţia fenomenul de eroziune, iar prin asanarea terenurilor, nivelul râului Niraj a scăzut mai mulţi metri.

Terenul agricol şi nivelul efectivelor de animale sunt redate în cele ce urmează:

1. A. Lipsa materială- productivitate scăzută:

• efectiv scăzut : 17 U.V.M. (unitate vită mare) / 100 ha
• rotaţia culturilor
• producţie unilaterală
• furajare incorectă : lipsa proteinelor din furajare
• adăposturi neigienice
• diferenţiere pe specii
• posibilităţi de concurs pentru obţinerea de finanţare
• necolerarea producţiilor în funcţie de cerinţele pieţii
• parcelare: 0,40 ha/ familie
• dimensiunile gospodăririlor :1,70-2,20 ha
• folosirea seminţelor cu productivitate slabă
• nivelul preţului energiei ridicate :5kg grîu /l motorină
• preţ scăzut de desfacere
• maşini agricole
• unităţilor de prelucrare: în, cînepă
• instabilitate economică

1. Îmbătrinirea forţei de muncă:- vîrsta medie în agricultură:55-60 ani

• lipsa forţei de muncă tinere
• întrebuinţarea noilor tehnologii
• numar foarte redus de exploataţii agricole

1. Proprietăţi nelămurite:-neclarităţi legislative

• ritm de eliberare scăzută a actului de adeverire a proprietăţii
• slaba interesare a proprietarilor privind noile legi şi acte normative apărute

1. Deficienţe privind păşunatul:

• eroziune
• alunecări de teren
• înmulţirea tufişurilor
• valoarea nutritivă scăzută
• lipsa întreţinerii
• lipsa parcelării

 

1. Lipsa: - organizaţiilor profesionale: pînă la ora actuală nu a fost posibil înfiinţarea lor

-cunoştinţe şi informaţii

-politica agrară care nu reprezintă interesele agricultorilor

-bursa de valori

-schimb de experienţă cu agricultori din străinătate

-bibliografie de specialitate

2. Lipsa birourilor de informare agrară:

• infrastructură
• dorinţa de informaţii noi
• bază materială

B. Suprafaţa agricolă:

 

1. Asocierea a mai multor agricultori cu suprafeţe mici şi folosirea eficientă a terenului prin rotaţia culturilor.

2.Posibilităţi de realizare a parcelelor mari ( terenuri agricole):

 

• Staţii de maşini agricole
• Asocieri
• Parcelare (defalcare)
• Înfiinţarea de organizaţii profesionale
• Sisteme de drenare a apelor pentru a evita stagnarea apelor pe terenuri
• Bazine de colectare a apelor pentru irigaţii
• Întreţinerea drumurilor agricole şi menţinerea echilibrului ecologic al rîului Nirajul şi a pâraielor din zonă

1. Gospodărirea păşunilor prin:îmbunătăţirea celor existente cît şi prin mărirea păşunilor private prin:

 

• Populare
• Curăţire
• Supraânsămânţare cu culturi cu valoare nutritivă ridicată
• Utilizarea terenurilor neexploatate în scop de păşunare
• Utilizarea terenurilor accidentate prin plantare de pomi fructiferi , precum şi plantarea de : tei, salcâm ( apicultură)
• Folosirea îngrăşămintelor naturale :1 to gunoi de grajd / 1 U.V.M.

• Întrebuinţat în totalitate a taxei de păşunat pentru îmbunătăţirea păşunilor

Concluzie:- Utilizarea acestor recomandări oferă posibilitatea redresării terenurilor agricole cît şi a păşunilor, având ca efect creşterea efectivelor de animale care va duce la îmbogăţirea agricultorilor.

C. Poducţia vegetală:

Terenurile agricole de calitate superioară se găsesc lângă rîul Nirajul, care oferă posibilitatea obţinerii unor producţii ridicate.

Recomandăm ca pe aceste terenuri să se semene următoarele:

1.Cereale, plante furajere: lucernă, trifoi

2.Plante industriale :în, cânepă, sfeclă de zahăr

3.Zarzavaturi şi fructe

4. Plante medicinale

 

1. Cultivarea plantelor cerealiere şi furajere:

Gospodărirea eficientă necesită o schimbare de STRUCURĂ prin:

• Introducerea rotaţiei culturilor
• Utilizarea seminţelor de calitate
• Utilizarea lucernei şi a trifoiului
• Cultivarea plantelor cu bună valorificare pe piaţă
• Modificarea ponderii plantelor furajere în acele zone unde cultivarea acestora este mult mai avantajoasă faţă de cele cerealiere.
• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale
• Asigurarea posibilităţilor de depozitare
• Asigurarea şi organizarea pieţii de desfacere în funcţie de cerinţe
• Înfiinţarea bursei de cereale

2.Cultivarea plantelor industriale : tutun, in, cânepă, sfeclă de zahăr

Din păcate în ultimii ani cultivarea plantelor industriale a cunoscut o scădere drastică, drept urmare este necesară reabilitarea acestui sector important Aceasta se poate realiza prin:

 

• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale

• Revitalizarea fabricilor care prelucrează aceste materii prime

• Păstrarea tradiţiilor şi popularizarea acestora: ţesutul, torsul, împletirea coşurilor etc.

3.Legumicultura şi pomicultura:

Creşterea productivităţii în aceste sectoare se poate realiza prin următoarele:

• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale
• Schimbare de principiu - realizare de biovegetale.
• Înfiinţarea sistemelor de irigaţii, avînd în preajma noastră rîul Nirajul
• Înfiinţarea bazinelor de colectare a dejecţiilor provenite de la animale şi utilizarea lor pentru fertilizare.
• Atragerea gospodinelor în sectorul agrar prin revenirea metodelor naturale de conservare a legumelor- fructelor: uscare, fermentaţie, sărare, afumare, fierbere, distilare, conservare la bain marie, îngropare
• Reutilizarea terenurilor cu productivitate slabă pentru păşunare sau prin transformarea lor în terenuri pentru pomicultură: nuci, alune, etc.
• Popularea regiunilor mlăştinoase cu salcii, în vederea relansării meşteşugului de împletire a coşurilor, avînd în vedere faptul că populaţia rromă se pricep la aceste munci.

4.Cultivarea plantelor medicinale:

Strategie pe termen lung:

• Înfiinţarea organizaţilor profesionale
• Parcelarea terenurilor pentru cultivarea diferitelor plantele medicinale :
• Cultivarea plantelor tradiţionale care sunt şi condimente
• Relansarea reţetelor bunicilor.

D. Creşterea animală

Este o tradiţie şi o îndeletnicire veche a populaţiei din această regiune, drept pentru care şi azi este principala sursă financiară. De aceea în viitorul apropiat în acest sector este necesară o creştere atât cantitativă cât mai ales calitativă.

Este necesară şi în acest sector important înfiinţarea organizaţiilor profesionale în funcţie de specie, ceea ce poate asigura realizarea producţiei în funcţie de cerinţele pieţii.

Strategia pe termen lung:

• Înfiinţarea fermelor familiare .

• Realizarea unui circuit închis între :-producerea materiei prime şi

• Specializarea în creşterea animalelor pe specii:-BOVINE:
  - lapte

OVINE :

-lapte
- carne

PORCINE:-carne

PĂSĂRI :

- ouă
- carne

1.Creşterea bovinelor

Strategie pe termen lung:

 

• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale
• Orientare spre obţinerea produselor lactate şi de carne de calitate superioară
• Amenajarea platformelor de gunoi cît şi a bazinelor de colectare a dejecţiilor
• Procurare de aparate de muls, ceea ce influenţează obţinerea laptelui de calitate.
• Asigurarea igienei în fermele familiare
• Ameliorarea speciilor prin importul de material seminal de la tauri cu valoare biologică ridicată.
• Lărgirea sortimentelor provenite de la unităţi de procesare a laptelui şi a cărnii
• Organizare de expoziţii cît şi schimburi de experienţă

1. Creşterea ovinelor

Strategie pe termen lung:

 

• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale
• Specializarea pentru producţiei de lapte, respectiv pentru carne
• Ameliorarea speciilor: importul speciei Romano cu scopul creşterii natalităţii
• Înfiinţarea unor unităţi de prelucrare a laptelui de capră:- caşcaval afumat, caşcaval cu diferite condimente etc.
• Înfiinţarea îngrăşătoriilor de miei la nivel de ferme tip familiar

3. Creşterea porcinelor

Strategie pe termen lung:

 

 

• Înfiinţarea organizaţiilor profesionale
• Alimentarea cu nutreţ combinat cu scop dublu: diminuarea perioadei de îngrăşare respectiv obţinerea cărnii de calitate superioară
• Ameliorarea speciilor, importul speciilor cu productivitate mare la fel şi a spermei provenite de la vieri, cu înalte calităţi ameliorative, cu scopul obţinerii unor metişi de calitate superioară
• Înfiinţarea bucătăriilor furajere

4. Creşterea păsărilor

Strategie pe termen lung:

 

• Înfiinţarea -organizaţiilor profesionale

 

• Ameliorarea speciilor, prin importul de specii cu productivitate mărită

• Îngrăşarea raţelor şi a gâştelor (ficat gras) în ferme tip familiar

5. Bucătăria furajeră

Pentru obţinerea unei producţii superioare ( lapte şi carne) sub aspect cantitativ cît şi calitativ este necesară folosirea în raţia animalelor în cantitate sporită a furajelor pe bază de siloz cît şi a lucernei şi trifoiului. Un alt aspect este depozitarea corectă a acestora în buncăre de siloz.

Strategie pe termen lung:

 

• Folosirea furajării raţionale: furaje verzi 9 to,fîn 2 to, porumb siloz 5 to, rădăcinoase 1 to, nutreţ combinat 1 to, alte prod.secundare 1 to

Această cantitate este egală cu furajarea a 1 U.V.M. pe o perioadă de un an de zile – ceea ce dă o producţie medie de 4000 l lapte

• Scăderea preţului de cost prin folosirea furajelor pe bază de siloz faţă de cucereale.

6. Medicină veterinară

Pentru obţinerea unui laptel calitativ este necesară examinarea laptelui atât sub aspectul determinării componentelor : glucide, proteine, lipide, substanţă uscată, încărcătură microbiană şi celule somatice dar şi sub aspectul descoperirii mastitelor subclinice la vaci.

Strategie pe termen lung:

• Construirea unui laborator zonal
• Stabilirea de relaţii profesionale cu laboratoarele din străinătate specializate pe determinarea mastitelor subclinice ( Ungaria, Olanda)
• Organizarea de cursuri de pregătire pentru însuşirea cunoştinţelor de curăţire a ongloanelor şi copitelor.
• Însuşirea cunoştinţelor potcovirii în standuri mobile pentru imobilizarea animalelor
• Popularizarea cunoştinţelor de igienă sanitară în rândul populaţiei prin organizarea de cursuri cît şi cu ajutorul presei
• Producerea bioalimentelor: miere, lapte, ouă,etc.

II. Organizarea de cursuri:

Strategia pe termen lung:

 

• Înfiinţarea -cursurilor pe timpul iernii (decembrie - martie) pentru gospodari

- obţinerea permisului de conducere pentru tractoare

III. Organizarea Cercurilor de maşini agricole private

Creşterea randamentului se poate realiza cu ajutorul organizaţiei Inelului sau Cercului de maşini agricole.

Strategia pe termen lung:

• Importul uneltelor agricole folosite
• Stabilirea relaţiilor profesionale cu specialişti din străinătate
• Specializarea în cadrul Inelelor sau Cercurilor de maşini agricole private
• Înfiinţarea atelierelor de reparaţii ( tip Service)

IV. Infrastructură

Strategia pe termen lung

 

 

• Înfiinţarea :- unei Baze centrale de date şi asigurarea legăturii cu primăriile prin intermediul Internetului.

• Asigurarea cunoaşterii legilor care privesc agricultorii cu ajutorul organizaţiilor profesionale ( ANCA)
• Stabilirea unei legături mai strânse cu Facultatea de Horticultură din Budapesta prin intermediul Facultăţii din Miercurea Nirajului.
• Asigurarea legăturilor între organizaţiile profesionale
• Posibilitatea vizitării fermelor care au rezultate excepţionale
• Invitarea specialiştilor străini din diferite domenii în vederea organizării de cursuri de perfecţionare
• Participarea la schimburi de experienţă organizate în străinătate
• Cunoaşterea şi asigurarea înmulţirii raselor autohtone
• Orientarea profesională a tinetetului spre agricultură (prin asigurarea de locuri de muncă atractive şi prin organizarea de diferite cursuri)

Concluzii:

1. Acumularea continuă de cunoştinţe noi asigură în perspectivă dezvoltarea agriculturii.

1. Exploatarea raţională a posibilităţilor actuale
2. Cultivarea tradiţiilor: meşteşuguri
3. Acumularea de cunoştinţe ecologice şi difuzarea acestora în rândul celor mici
4. Crearea bunăstării materiale a celor care lucrează în agricultură.