Reinhold Messner este fără îndoială cel mai celebru alpinist în viaţă. S-a născut în 1944 în Vilnoss, în Tirolul de Sud şi a început să se caţere de la vîrsta de 5 ani. Pînă să împlinească 20 de ani deja urcase cele mai grele rute din Dolomiţi şi Alpii de Vest împreună cu fratele său, Gunter. A fost şi începutul introducerii filosofiei sale legate stilul de căţărare, stilul alpin, care presupune ascensiunea cu bagaj minim. Fratele său a murit mai tîrziu în timpul primei lor expediţii în Himalaya.

A devenit o legendă vie după ce a reuşit să escaledeze Everestul fără surse suplimentare de oxigen, să urce acelaşi vîrf şi Nanga Parbat în ascensiune solitară şi mai ales după ce a fost primul om de pe planetă care a urcat pe toate cele 14 vîrfuri de peste 8000 de metri. De asemenea a fost cel de-al treilea om care a escaladat cele 7 vîrfuri cele mai înalte de fiecare continent. Reinhold Messner consideră însă cea mai mare realizare a sa traversarea dintre Gasherbrum I şi II, performanţă realizată

împreună cu Hans Kammerlander în anul 1984.În 1975 împreună cu Peter Habeler au pornit la cucerirea masivului himalayan utilizînd stilul perfecţionat pe coamele şi crestele munţilor Alpi. Momentul atingerii vîrfului Gasherbrum I este considerat acum ca introducerea stilului alpin de sascensiune la scară mondială. Un aspect important în biografia lui Reinhold Messner este că şi pînă în prezent este singurul care a reuşit ascensiunea Nanga Parbatului pe faţa Rupal (o variantă de escaladare extrem de periculoasă) şi probabil singurul care a reuşit să urce Everestul cu adevărat de unul singur.
A devenit celebru şi bogat, un om mereu în atenţia presei, care nu a avut nicodată intenţia să se mulţumească cu ceea ce a făcut. După ce a stabilit noile repere ale alpinsimului modern a trecut la cucerirea Antarcticii. Şi nu oricum, ci pe jos. În 1990 a fost din nou primul care a reuşit traversarea continentului gheţii pe jos. A încercat mai tîrziu cu Arcticul însă de data aceasta fără succes. Î nouă încercare nu este exclusă. Astăzi Reinhold Messner, în vîrstă de 58 de ani, este membru al Parlamentului European, reprezentînd partidul “verzilor” din Italia. A renunţat, cel puţin declarativ, la ascensiuni. Ceea ce nu l-a împiedicat însă ca la un moment dat, pe parcursul anului 1996, să îşi facă apariţia, chiar dacă foarte scurtă, la baza de pe Gasherbrum I. Iar în 2000 a încercat să escaladeze Nanga Parbat pe o rută ce nu a fost încă străbătută. A trebuit să renunţe datorită condiţiilor extrem de dificile.
Reinhold Messner rămîne un reper important în istoria alpinismului şi aventurii umane în condiţii extreme indiferent de ce va face în viitor şi va continua să inspire multe generaţii de alpinişti de acum încolo.

SELECŢIUNI DIN ASCENSIUNILE ŞI EXPEDIŢIILE LUI Reinhold Messner

1950 - 64 – Peste 500 de ascensiuni în Alpii de Est, în special în Dolomiţi
1965 – Ortler, faţa de nord
1966 – Yerupaja
1966 – Yerupaja Chico
1966 – Walker Spur, Grandes Jorasses
1966 – Rocchetta Alta di Bosconero, faţa de nord
1967 – Civetta, faţa de nord-vest
1967 – Agnér, Creasta de nord-est
1968 – Marmolata, faţa de sud
1969 – Marmolata di Rocca, faţa de sud (solitar)
1969 – Civetta ("Philipp Flamm", solitar)
1970 – Nanga Parbat (8125m, faţa Rupal, prima ascensiune)
1971 – Expediţii în Nepal, Pakistan, Persia, Africa de Est, Noua Guinee
1972 – Manaslu (8156m, Faţa de Sud)
1972 – Noshaq (7492m)
1973 – Pelmo, faţa de nord
1974 – Eiger, faţa de nord (în 10 ore)
1974 – Aconcagua (6959m, faţa de sud)
1975 – Gasherbrum I, faţa de nord-vest (prima ascensiune a unui vîrf de peste 8000m în stil alpin)
1976 – McKinley (6193m)
1978 – Everest (8850m, prima ascensiune fără surse suplimentare de oxigen)
1978 – Nanga Parbat (8125m, faţa Damir, prima ascensiune solitară a unui vîrf de peste 8000m)
1978 – Kilimanjaro (5963m)
1979 – K2 (8611m)
1979 – Ama Dablam (intervenţie de salvare)
1980 – Everest, faţa de nord (8850m, prima ascensiune solitară)
1981 – Shisha Pangma (8012m)
1982 – Kangchenjunga, faţa de nord (8598m)
1982 – Gasherbrum II (8035m)
1982 – Vîrful Broad (8048m)
1982 – Cho Oyo (8222m, încercare pe timpul iernii)
1983 – Cho Oyo (8222m, în stil alpin)
1984 – Gasherbrum I şi II (prima traversare între două vîrfuri de peste 8000m)
1985 – Annapurna, faţa de nord-vest (8091m)
1985 – Dhaulagiri, creasta de nord-est (8167m, în stil alpin)
1986 – Makalu (8485m, ascensiune nereuşită pe timpul iernii, dar reptată cu succes pe timpul verii)
1986 – Lhotse (8511m)
1986 – Muntele Vinson (4897m, Antarctica)
1987 – Expediţie în Buthan şi Pamir
1990 – Traversarea Antarcticii (via Polul Sud, pe jos - 2800km)
1991 – Traversarea Bhutanului (east to west)
1992 – Traversarea deşertului Takla Makan (dinspre sud spre nord)
1993 – Traversarea Groenlandei (dinspre sud-est înspre nord-vest, 2200km)
1994 – Shivling (6543m)
1994 – Ruwenzori (5119m, Uganda)
1995 – Încercare de traversare a Arcticii (din Siberia în Canada)
1995 – Belucha (4506m, Altai, Siberia)
1997 – Expediţia Karakorum
1998 – Expediţie în Munţii Altai (Mongolia)
2000 – Travesarea Georgiei de Sud (pe urmele lui Shackleton)
2000 – Nanga Partbat (8125m, încercare de deschidere a unei noi rute)