Politica si cetateanul

Pe linga propriile sale opinii si ideologia de partid, un politician care abordeaza o anumita problema se straduieste – sau macar ar trebui sa incerce- sa se informeze asupra punctului de vedere al celor care l-au ales, al votantilor sai. De multe ori acestia reprezinta un anumit grup de interese, o submultime a publicului general. Modalitatile uzuale de informare sunt in acest caz lectura mesajelor electoratului (scrisori, faxuri, mesaje e-mail) si discutiile in cadrul unor intilniri publice sau private. Comunicarea directa cu electoratul duce la o mai buna intelegere a motivului datorita caruia cetatenii au o anumita parere sau opinie si creste posibilitatea de a masura gradul de angajament sau de interes public. Dezavantajul este ca, in majoritatea cazurilor, cei care cauta sa-si faca opiniile cunoscute sunt cei foarte nemultumiti care s-ar putea sa nu reprezinte parerea majoritatii.

Politicienii se gindesc, sau ar trebui sa o faca mai des, si la declaratiile sau pozitiile avute anterior fata de o anumita problema. Mai ales daca acestea au fost facute in timpul campaniei electorale si pot fi interpretate ca promisiuni electorale. Un politician care isi schimba des pozitia, spre a multumi pe toata lumea, va sfirsi prin a nemultumi pe toti…

Promosiunile electorale pot fi folosite de cetateni pentru a aprecia activitatea respectivului politician, a-i evidentia realizarile sau esecurile. Un politician nu este legat pentru totdeauna de tot ceea ce a afirmat public, dar gradul in care se tine de cuvint reprezinta o masura a integritatii sale. Cetatenii trebuie sa reaminteasca asta celor alesi, cit mai des…

Politicienii pot si trebuie sa se afle in contact permanent cu cetatenii, indiferent daca acest lucru se realizeaza in mod direct - prin scrisori, vizite, audiente, dezbateri publice, conferinte – sau indirect, prin intermediul organizatiilor neguvernamentale, grupurilor de advocacy, grupurilor de lobby, etc.

(adaptare dupa Chester Finn, “Politica intr-o societate libera”)