Avem o lege a ariilor protejate – ce facem cu ea?

 

Sau
Legea Ariilor Protejate – Scurt manual de utilizare

… un prim test pentru autoritatea publica ar fi rezolvarea situatiei din Rezervatia de la Scarita-Belioara semnalata în numarul precedent, în acest caz exista sesizarea, exista dovezile si nu trebuie decît ca legea sa fie pusa în aplicare. Cînd ?

 

In sfîrsit avem o lege care stabileste regimul ariilor naturale protejate, modul în care conservam habitatele naturale, flora si fauna.

La 7 luni de la publicarea Ordonantei de Urgenta cu acelasi scop, Parlamentul Romaniei a oficializat Ordonanta 236/2000 prin Legea 462/2001 publicata în Monitorul Oficial 433 din 02.08.2001. Modificarile aduse Ordonantei nu sînt de esenta, practic cu exceptia cîtorva articole, ordonanta a fost acceptata asa cum a fost emisa.

Ce putem proteja

Putem proteja arii reprezentative pentru fauna si flora, arii în care traiesc specii de plante si animale periclitate, vulnerabile sau rare, precum si specii puse sub regim special de ocrotire. Zonele cu resurse importante sub aspect biogenetic, ecologic, stiintific, educational, sanogen si recreativ intra si ele în categoria ariilor ce pot fi protejate, precum si elemente si formatiuni geomorfologice, peisagistice, geologice, speologice, paleontologice, carora le este dedicat un capitol important din lege.

Ce trebuie sa facem daca vrem sa instituim o arie protejata

Ca sa instituim o arie protejata trebuie sa facem o propunere în acest sens. Propunerea se poate face practic de catre autoritati ale administratiei centrale si locale, diferite institutii si, foarte important, de catre organizatii neguvernamentale si persoane fizice. Daca doriti sa propuneti instituirea unei arii naturale protejate trebuie sa înaintati consiliului judetean sau local o documentatie stiintifica avizata de catre Academia Romana. Daca doriti sa propuneti o arie naturala protejata cu regim special, documentatia e mult mai complexa si trebuie sa cuprinda un studiu de fundamentare stiintifica, harta topografica, cu limitele ariei naturale protejate, o situatie cu suprafata si situatia juridica a terenurilor, cu precizarea proprietarilor acestora si avizul Academiei Romane.


Ceea ce e important e ca prin instituirea ariei protejate obtinem interzicerea oricarui lucrari sau activitati susceptibile sa genereze un impact negativ asupra acestora. Autorizarea activitatilor în perimetrul ariilor naturale protejate si în vecinatatea acestora se face cu acordul structurilor de administrare a ariei naturale protejate. Aici apar însa probleme, nu se spune în lege ce se întîmpla daca aria protejata nu are structuri de administrare si mai mult nu este definita notiunea de vecinatate si întinderea acesteia. Normal ar fi fost ca în locul termenului de vecinatate sa se foloseasca termenul de zona de protectie, care este utilizat în lege.

Autoritatile administratiei publice centrale si locale sînt obligate sa puna sub regim provizoriu de ocrotire bunurile patrimoniului natural (Art. 6). Din pacate nu se spune niciunde ce se întîmpla daca acest lucru nu se întîmpla.

Cum administram o arie protejata

Modul de administrare este decis de catre autoritatea care declara aria naturala protejata, iar modalitatile de administrare se stabilesc în functie de categoria, dimensiunea, posibilitatile de asigurare a administrarii ariei, capacitatile de administrare ale institutiilor care solicita administrarea ariei, printre acestea organizatiile neguvernamentale.

Administrarea ariilor protejate se face prin intermediul unor structuri de administrare special constituite, regii autonome, companii si societati nationale si comerciale, autoritati ale administratiei publice locale, servicii descentralizate ale administratiei publice centrale, institutii stiintifice, de cercetare si de învatamînt din sectorul public si privat, muzee, organizatii neguvernamentale, constituite potrivit legii sau persoane fizice cu calitatea de custode (în conditiile art. 20.)

Articolul 20 instituie calitatea de custode al ariei protejate. Pentru a primi calitatea de custode trebuie sa aveti calificarea, instruirea si mijloacele necesare pentru a aplica masurile de ocrotire si conservare a bunurilor încredintate si sa fiti atestati de catre autoritatea publica centrala pentru protectia mediului. Ulterior veti încheia o conventie cu aceasta în care vor fi stipulate drepturile si obligatiile ce revin fiecareia dintre parti si veti primi o legitimatie de custode. Pentru persoane fizice situatia este relativ clara, mai putin clar este cum va primi o persoana juridica aceasta legitimatie.

Daca în cuprinsul ariei protejate exista constructii, dotari sau amenajari efectuate din investitii publice acestea vor fi destinate cu prioritate activitatilor stiintifice si administrative ale ariei protejate. Daca aveti nevoie de fonduri pentru administrarea ariei protejate, puteti obtine fondurile prin instituirea unor taxe aprobate de catre autoritatea publica centrala pentru administrarea mediului.

Control si sanctiuni

Controlul asupra respectarii prevederilor legii se organizeaza de autoritatea centrala pentru protectia mediului si se exercita prin personal special împuternicit din cadrul: aparatului central al acesteia cu atributii de control pe întreg teritoriul tarii, agentiilor judetene de protectia mediului, cu atributii de control pe teritoriul unitatilor administrativ-teritoriale în care acestea functioneaza, personalul administratiilor sau administratorii si custozii ariilor naturale protejate, inspectoratelor silvice si oficiilor cinegetice teritoriale, cu atributii de control pe teritoriul lor de competenta, personalul împuternicit de catre consiliile judetene sau locale.

Sanctiunile sînt reprezentate prin amenzi contraventionale între 500000 si 75000000 lei si se aplica de catre personalul împuternicit în conditiile legii 32/1968.

Daca citim cu atentie legea remarcam folosirea frecventa a termenului “regim special de protectie”. Din pacate, desi la art. 4 sînt definiti termenii utilizati în lege, termenul amintit mai sus nu este explicat, ba mai mult acesta este folosit chiar în explicarea întelesului altor termeni. Astfel nu ne ramîne decît sa întelegem fiecare dintre noi ceea ce dorim si sa trecem la întelegerea si aplicarea legii, chiar în lipsa unui regulament de aplicare. Obligativitatea instituirii unui regulament de aplicare era prevazuta în OUG, dar în forma finala a legii, articolul a fost abrogat.

Ramîne sa vedem cum se va aplica legea în lipsa acestor instructiuni iar un prim test pentru autoritatea publica ar fi rezolvarea situatiei din Rezervatia de la Scarita-Belioara semnalata în numarul precedent, în acest caz exista sesizarea, exista dovezile si nu trebuie decît ca legea sa fie pusa în aplicare. Cînd ?

Ovidiu Guja,

Lumea Verde

 

[Inapoi]