Din cugetarile unui peste mic

M-am nascut la munte, unde apele sunt mici si repezi iar lacurile surse de viata si energie. Am crezut ca voi avea o viata linistita, printre confratii mei pesti, dar nu e asa. Nu mai e demult asa. Habitatul nostru a inceput sa fie populat de tot felul de specii alogene. "Rechinii", spre exemplu, par sa se fi adaptat cu succes deplin mediului nostru. Isi construiesc vile si case de vacanta, doboara padurile si isi ridica gatere, isi spala masinile luxoase si isi deverseaza urdorile. Sau "bizonii", care campeaza unde le vine si cind le vine, fac focul tot asa iar atunci cind pleaca lasa in urma lor munti de mizerii. Si toate acestea in sfidarea legilor naturii, celor umane si a bunului simt. Constat ca nu prea mai este loc pentru noi, pestii cei mici, mediul nostru devine pe zi ce trece mediul lor. Nu prea mai stiu ce sa fac. Ma gindesc sa ma mut la oras, am auzit ca viata acolo e mult mai buna. Oare si pentru noi, pestii cei mici?

Pentru conformitate,

Andrei Kelemen
Clubul Ecologic "Transilvania"