Mie imi pasa de Cluj !

Dumnezeu a investit în România. si în Cluj. si, ca un investitor serios ce este, n-a ezitat sa aduca aici ce avea mai bun. Munti, dealuri, cîmpii. Paduri, rîuri, lacuri. Pline cu de toate. Si pentru ca avea nevoie de cineva care sa gestioneze afacerea n-a uitat sa ne aduca pe noi sa traim aici. Ne-a dat loc de munca si parte din profit. Nu stiu cum se face dar i-am tras teapa. Noi si managerii nostri. I-am golit muntii, i-am taiat padurile, i-am otravit apele. Consultantii Sai au facut un raport. Pentru Cluj au consemnat urmatoarele:

Tarnita.

Case, cabane, vilisoare, palate. Dejectiile de weekend ale mai-marilor Clujului se strîng in sursa de alimentare cu apa a Clujului. Barcile cu motor se agita de zor. Legea apelor, Legea mediului, Legea constructiilor, decizii ale Consiliului Judetean sunt încalcate.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

Cheile Turzii.

Monument al naturii, cel mai important obiectiv turistic natural al judetului. Unii s-au apucat sa construiasca. Fara autorizatii. Altii se gîndesc sa excaveze. Cei mai tari vîneaza în rezervatie. Îsi permit. Nu-i intereseaza legile.

Da’ cui îi pasa? Noi…tacem.

Faget.

Cutii, sticle, flacoane, bidoane. Cîrpe, cauciucuri, hîrtii. Masini la spalat, balti de ulei. Tabere de nomazi. Mizerie de mizerie. Meniul de baza al clujenilor la sfîrsit de saptamîna. Vile în padure. Ale acelorasi fruntasi de seama. Normal deja (?!), fara autorizatii.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

Cluj.

Manastur, Marasti, Grigorescu sau unde vrei. Garaje de prost gust, parcaje pe spatiile verzi de odinioara. Benzinarii peste tot. Peste trandafirii si copacii plantati de tine. Sub fereastra ta. Centru, buricul tîrgului. Masini pe trotuar. Camioane cu licori racoritoare blocheaza strada. Sunt mari si tari. Tu respiri. Noxe de noxe. Praf de praf. Standardele spun ca normalitatea înseamna altceva.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

S-ar putea ca Investitorul sa-si vînda actiunile din Harababuromânia.

Sintem cetateni ai Clujului. Deseori sintem mîndri de asta. Si, totusi, cînd ne aflam într-unul din locurile de mai sus lucrurile stau altfel. Ca sa schimbam ceva nu e nevoie de Zorro. Nici de Robin Hood. Nici macar de Margelatu sau Haiducii lui Sapte Cai.

E nevoie de bun simt. E nevoie de tine. E nevoie sa-ti pese de Cluj !!!

Mie imi pasa de Cluj !

Dumnezeu a investit în România. si în Cluj. si, ca un investitor serios ce este, n-a ezitat sa aduca aici ce avea mai bun. Munti, dealuri, cîmpii. Paduri, rîuri, lacuri. Pline cu de toate. Si pentru ca avea nevoie de cineva care sa gestioneze afacerea n-a uitat sa ne aduca pe noi sa traim aici. Ne-a dat loc de munca si parte din profit. Nu stiu cum se face dar i-am tras teapa. Noi si managerii nostri. I-am golit muntii, i-am taiat padurile, i-am otravit apele. Consultantii Sai au facut un raport. Pentru Cluj au consemnat urmatoarele:

Tarnita.

Case, cabane, vilisoare, palate. Dejectiile de weekend ale mai-marilor Clujului se strîng in sursa de alimentare cu apa a Clujului. Barcile cu motor se agita de zor. Legea apelor, Legea mediului, Legea constructiilor, decizii ale Consiliului Judetean sunt încalcate.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

Cheile Turzii.

Monument al naturii, cel mai important obiectiv turistic natural al judetului. Unii s-au apucat sa construiasca. Fara autorizatii. Altii se gîndesc sa excaveze. Cei mai tari vîneaza în rezervatie. Îsi permit. Nu-i intereseaza legile.

Da’ cui îi pasa? Noi…tacem.

Faget.

Cutii, sticle, flacoane, bidoane. Cîrpe, cauciucuri, hîrtii. Masini la spalat, balti de ulei. Tabere de nomazi. Mizerie de mizerie. Meniul de baza al clujenilor la sfîrsit de saptamîna. Vile în padure. Ale acelorasi fruntasi de seama. Normal deja (?!), fara autorizatii.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

Cluj.

Manastur, Marasti, Grigorescu sau unde vrei. Garaje de prost gust, parcaje pe spatiile verzi de odinioara. Benzinarii peste tot. Peste trandafirii si copacii plantati de tine. Sub fereastra ta. Centru, buricul tîrgului. Masini pe trotuar. Camioane cu licori racoritoare blocheaza strada. Sunt mari si tari. Tu respiri. Noxe de noxe. Praf de praf. Standardele spun ca normalitatea înseamna altceva.

Da’ cui îi pasa ? Noi…tacem.

S-ar putea ca Investitorul sa-si vînda actiunile din Harababuromânia.

Sintem cetateni ai Clujului. Deseori sintem mîndri de asta. Si, totusi, cînd ne aflam într-unul din locurile de mai sus lucrurile stau altfel. Ca sa schimbam ceva nu e nevoie de Zorro. Nici de Robin Hood. Nici macar de Margelatu sau Haiducii lui Sapte Cai.

E nevoie de bun simt. E nevoie de tine. E nevoie sa-ti pese de Cluj !!!