APA ORADIEI

CUPRINS

1. Cuvânt înainte

2. Oradea – descriere generală

3. Supravegherea calităţii apelor de suprafaţă

4. Alimentarea cu apă potabilă şi distribuţia ei

5.Optimizarea consumului de apă

6. Canalizarea

7. Epurarea apelor uzate

8. Programe de reabilitare şi modernizare

9. Spiritul civic orădean

Cuvânt înainte

Apa reprezintă o resursă vitală, indiscutabil. Modul în care fiecare dintre noi ne raportăm întreaga noastră activitate faţă de această resursă este însă hotărâtor nu numai pentru generaţiile actuale, ci mai ales pentru viitor. Din fericire, Oradea este binecuvântată să fie aşezată de-a lungul unui râu cu ape curate, limpezi şi pline de viaţă. Cel puţin în amonte. Supravieţuim în ciuda faptului că mulţi dintre locuitorii cartierelor mărginaşe, care nu-şi permit să cumpere zilnic apă minerală, se plâng că apa de băut nu este bună la gust şi are uneori aspect îndoielnic. Supravieţuim şi atunci când, arşi de soare, mâncăm peştii prinşi în Criş, chiar şi după o baie bună la Silvaş… Admirăm cu plăcere păsările, mai mult sau mai puţin exotice, care ne vizitează, găsind în apele Crişului un adevărat paradis. Dar foarte rar ne gândim la efortul depus de un număr imens de orădeni pentru ca apa să fie curată. Foarte rar ne pasă de acest efort, deşi ar trebui, pentru că el ne costă imens.

Lucrarea aceasta, care nu ar fi putut să apară fără sprijinul Fundaţiei pentru Parteneriat din Miercurea Ciuc, a unor oameni extraordinari de la Direcţia Apelor “Crişuri”, Regia Autonomă Apaterm (centru, uzina de apă, staţia de epurare), Facultatea de Protecţie a Mediului şi Centrului Regional de Supraveghere Ecologic㠓Munţii Apuseni”, se adresează în primul rând studenţilor de la secţiile de profil. Pentru a putea avea o privire de ansamblu bună, aceştia trebuie să aibă posibilitatea unei bune documentări, pentru a cunoaşte mai bine mecanismele intime ale unei comunităţi, ţinând cont şi de dorinţa eternă de a face mai bine. Efortul comun al instituţiilor menţionate, conjugat cu efortul orădeanului de rând, cu ale viitorilor specialişti, poate conduce la speranţa unui mediu mai bun. Primul pas către acţiune este cunoaşterea.

Să păstrăm apa Oradiei curată !

Municipiul Oradea, centrul de reşedinţă al judeţului Bihor, este amplasat în partea de nord-vest a ţării, într-o poziţie favorabilă, pe cursul râului Crişul Repede, la ieşirea acestuia din zona de dealuri şi intrarea în zona de câmpie. Întretăierea unor drumuri vechi şi importante – din Transilvania pe Crişul Repede spre vest şosea şi cale ferată, şosea şi cale ferată în lungul Cîmpiei Vestice, de la Timişoara-Arad spre Satu Mare, drumuri şi căi ferate către Beiuş-Deva, au contribuit din plin la dezvoltarea oraşului.

Coordonatele geografice ale municipiului Oradea sunt:

-paralela 47°05’38”-47°01’45” latitudine nordică;

-meridianul 21°53’18”-22°00’00” longitudine estică;

Situat pe lunca îndiguită a Crişului Repede, de ambele părţi ale râului, oraşul urcă pe glacisul de sub dealurile Oradiei (Dealul Crişului, Dealul de Aur, Dealul Vârful Vântului) până la aproximativ 200 m, dar se află şi la contactul dintre câmpiile Bihariei şi Miersigului. Altitudinile frecvente în lungul albiei Crişului sunt de 130 m în est şi 115 m în vest, atingând pe lunca vestică 117 m în cartierul Ioşia. Pe terasele din sud altitudinile medii sunt între 120-130 m, urcând spre nord până la 150 m. Pe glacis, frecvenţa mai mare a clădirilor o întâlnim până la 140 m.

Solurile preponderente sunt, în părţile mai joase, cernoziomuri argiloiluviale şi soluri brune argiloiluviale, iar pe suprafeţele mai înalte soluri brune luvice şi luvisoluri albice.

Teritoriul judeţului Bihor fiind în domeniul de influenţă al circulaţiei vestice, care transportă mase de aer oceanic umed, se caracterizează printr-un climat temperat continental moderat. Zona municipiului Oradea este din punct de vedere meteorologic caracteristică climatului din nord-vestul ţării.

Media multianuală a cantităţii de precipitaţii este de 595 l/mp. Cele mai mari cantităţi de precipitaţii cad în iunie (85 l/mp) iar lunile cu cele mai mici cantităţi de precipitaţii sunt februarie şi martie (32 l/mp). Cele mai scăzute temperaturi se înregistrează în ianuarie; temperatura minimă absolută înregistrată în ultimii 50 de ani fiind de -22,8°C. Temperaturi maxime absolute mai mari de 30°C apar în intervalul mai-septembrie.

În Oradea, numărul zilelor cu îngheţ sunt de 93, luna ianuarie cu cele 25,5 zile de îngheţ fiind cea mai reprezentativă, urmată de lunile decembrie, cu 21,8 zile şi februarie, cu 19 zile. Cele mai însorite luni sunt iulie cu o valoare medie de 285,9 ore şi august cu 266,2 ore.

Resursele de apă ale municipiului sunt constituite din ape curgătoare de suprafaţă, principala resursă constituind-o evident râul Crişul Repede, căruia îi sunt tributare următoarele pâraie: Peţa, Adona, Pasteur/Paris, care au cursurile cadastrate, precum şi Pârâul Sălbatic.

Având o populaţie de aproape 242000 de locuitori, Oradea reprezintă un puternic centru industrial, având un număr mare de întreprinderi în domeniul industriei chimice (vopsele, pigmenţi, coloranţi etc.), industriei uşoare (textile, confecţii, pielărie, încălţăminte), industriei energetice, industria construcţiilor de maşini, industria alimentară. Zonele industriale principale sunt situate în vestul oraşului, pe partea dreaptă a Crişului Repede, în estul oraşului, spre Cluj, pe partea stângă a râului, dar numeroase firme sunt dispersate pe teritoriu.

Supravegherea calităţii apelor de suprafaţă

În condiţiile în care apele fac parte din patrimoniul public, un accent deosebit de important se pune pe protecţia, valorificarea durabilă a resurselor de apă. Conform legislaţiei româneşti, atribuţii şi răspunderi pe linia supravegherii calităţii apelor de suprafaţă revin Companiei Naţionale “Apele Române” S.A. (respectiv Direcţiei Apelor Crişuri, pentru Crişul Repede), Direcţiei de Sănătate Publică (Sanepid-ului), autorităţilor locale (respectiv regiilor autonome sau serviciilor publice de gospodărire a apelor.

În zona municipiului Oradea, sistemul de supraveghere a calităţii apelor de suprafaţă cuprinde două secţiuni de ordinul I pe Crişul Repede (una amonte de oraş, alta la Cheresig, înainte de frontiera cu Ungaria) şi câte o secţiune de ordinul II pe Crişul Repede (Tărian) şi respectiv la pârâul Peţa (aval de Oradea). Prima secţiune de ordinul I pe râul Crişul Repede se află amonte de uzina de apă şi aval de sistemele hidroenergetice cuprinse între Aleşd şi Fughiu, având rolul de a urmări influenţa asupra regimului calitativ al râului a acestor acumulări şi a celorlalte folosinţe situate amonte de Oradea. Secţiunea de ordinul I de la Cheresig este ultima pe teritoriul românesc al cursului Crişului Repede şi urmăreşte impactul apelor uzate rezultate de la agenşii economicii din Oradea şi staţia de epurare a municipiului.

Alimentarea cu apă şi distribuţia ei

Întreaga activitate de alimentare cu apă şi distribuire este organizată şi administrată, în municipiul Oradea, de către Regia Autonomă APATERM, prin intermediul Uzinelor de Apă, situate amonte de oraş şi, respectiv, printr-o reţea de distribuţie în sistem mixt.

Din totalul populaţiei deservite, însumând 242.000 de persoane din Oradea şi comuna limitrofă Sânmartin, sunt conectate la reţeaua de apă peste 180.000. Numărul locuinţelor conectate la reţeaua de distribuţie, în anul 1998, a fost de 63.496, această cifră crescând în anul 2000 cu câteva sute. Cantitatea de apă introdusă în reţea, în anul 1999 a fost de peste 45.444 mii mc, în timp ce apa facturată, în acelaşi an, a însumat 30902 mii mc.

Alimentarea cu apă potabilă şi parţial cu apă industrială a consumatorilor casnici şi, respectiv, industriali din municipiul Oradea se realizeză centralizat. Cele cinci uzine de apă, situate în partea de NE a municipiului Oradea pe o suprafaţă de circa 200 ha, au fost puse în funcţiune între 1894-1993. Necesarul de apă potabilă este asigurat din pânza freatică prin captări din surse subterane şi parţial din apa de suprafaţă captată din râul Crişul Repede, prin intermediul captărilor existente pe ambele maluri ale acestuia, amonte de oraş.

Cele cinci unităţi de pompare debitează consumatorilor de pe vatra localităţii 2100 l/s. Alimentarea cu apă se realizează prin pompare direct în inelele principale de distribuţie prin conducte cu diametre cuprinse între 400 şi 1000 mm. Rezerva de apă a oraşului este asigurată prin trei bazine cu o capacitate totală de 22.000 mc.

Staţiile de pompare sunt amplasate pe malul drept al Crişului Repede (Uzinele 1,2,3) şi pe malul stâng (Uzinele 4,5). Debitele livrate de cele cinci uzine de apă sunt redate în tabelul de mai jos, evidenţiindu-se faptul că 60% este apa subterană şi 40% apă de suprafaţă.

În ceea priveşte indicatorii tehnici pentru cele cinci staţii de pompare, aceştia sunt prezentaţi mai jos:

* La care se adaugă diferenţa de la Uzina 1

În majoritatea uzinelor de tratare a apei, apa din rezervoare trece prin următoarele faze:

• filtrarea cu grătare – grătarele reţin frunzele, crengile, animalele, peştii, sau alte corpuri de dimensiuni mai mari sau mai mici

• îndepărtarea solidelor – particulele solide din tancurile mari se depun la fund sau plutesc spre suprafaţă şi sunt îndepărtate pe cale mecanică sau fizică

• filtrarea – Paturile de nisip fin şi filtrele cu carbon elimină particulele mici, reziduurile chimice şi mirosurile puternice.

• Dezinfecţia şi controlul pH-ului – Standardele româneşti impun adăugarea de clor pentru a distruge orice fel de bacterii şi pentru reţinerea tuturor germenilor. pH-ul apei este de asemenea reglat astfel încât să fie minimizate preluările de plumb din reţeaua de alimentare.

Ţinând cont că apa destinată consumului nu trebuie să conţină nici un fel de substanţe chimice sau organisme care să fie potenţial dăunătoare sănătăţii, în cadrul Uzinelor 1 şi 5 funcţionează laboratoare care efectuează analize complete ale apei brute, ale apei tratate în diferitele faze ale procesului de potabilizare a apei, precum şi a apelor clorinate de la ieşirea din staţia de pompare.

În tabelele 1,2 şi 3 sunt prezentate comparativ datele privind analiza chimică a apei Crişului Repede, înainte de intrarea în uzină şi, respectiv, pentru apa clorinată (Cl5 - potabilizată), la nivelele de turbiditate minimă, şi respectiv maximă, înregistrate în anii 1999, 2000 şi 2001.

Tabelul nr.1

Tabelul nr.2

Tabelul nr.3

UZINELE DE APĂ

Uzina de apă nr.1 este amplasată pe malul drept al Crişului Repede, fiind alimentată cu apă brută din pânza freatică prin intermediul drenului de captare, cât şi din apa de suprafaţă captată din râu prin intermediul a zece filtre lente având o suprafaţă totală de 5000 m². Drenul principal de captare are lungimea de 2,7 km, fiind construit din tronsoane cu diametre de 400, 600, 800 şi 1000 mm, pozate la circa 6 m adâncime, prevăzute cu 27 de cămine de uzinare. La drenul principal sunt racordate cinci drenuri secundare amplasate pe direcţia principală a celro 13 bazine de îmbogăţire. Apa subterană captată prin drenuri provine din pânza freatică şi din apa de suprafaţă, infiltrată în mod artifical în sol prin intermediul bazinelor de îmbogăţire. Filtrele lente au o suprafaţă totală de 5000 mp, având un strat drenant pe fund, astfel încât viteza de filtrare de 1-2 m/h să permită formarea, la suprafaţa nisipului filtrant, a unei pelicule biologice. Filtrele lente sunt alimentate din bazinul 13 prin intermediul unei conducte PREMO D 400mm. Staţia de pompare a uzinei, din beton armat monolit, se compune din: chesonul de înmagazinare a apei filtrate şi drenate, cinci grupuri de pomare centrifuge, staţia de clorinare, un laborator de analize chimice şi biologice, anexe. Dozatoarele ADVANCE pentru clorinarea apei se folosesc pentru dezinfecţia apei în procesul de tratare. Clorul gazos este depozitat în containere de clor de1000 kg.

Uzina de apă nr.2 este o construcţie de tip cheson, amplasată pe malul drept al Crişului Repede. Chesonul are o fundaţie de beton armat. Hala de pompare este dotată cu pompe de tip 8NDS, SIGHMA şi GANZ. Puţul colector de aspiraţie, cu diametrul de 3 m şi adâncimea de 12 m, este alimentat de un dren cu diametrul de 600 mm şi lungimea de 960 m, executat din tuburi ceramice barbacane pe partea superioară, pozat la o adâncime de 6 m şi prevăzut cu trei cămine de vizitare. Apa din pânza freatică este îmbogăţită prin trei bazine dispuse longitudinal pe direcţia drenului. Una dintre conducte asigură alimentarea cu apă a rezervorului de 5000 m³ pentru Băile 1 Mai.

Uzina de apă nr.3 este amplasată pe malul drept al Crişului Repede, fiind compusă din: drenul colector din tuburi ceramice cu diametrul de de 300 mm şi lungimea de 560 m, pozat la 4 metri adâncime şi prevăzut cu trei cămine de vizitare, chesonul colector circular, hala pompelor echipată cu pompe centrifuge orizontale de tip NDS, staţia de clorinare, conducta de refulare cu diametrul de 300 mm princ are se introduce apa potabilă în trei rezervoare. Din debitul vehiculat prin această uzină, 80% provine de la filtrele lente de la uzina 1, care se aduce gravitaţional.

Uzina de apă nr.4 este amplasată pe malul stâng al Crişului Repede şi prelucrează apa subterană captată printr-un dren principal şi opt drenuri secundare. Îmbogăţirea apei subterane se face prin opt bazine de îmbogăţire. Partea de alimentare se compune dintr-un dren principal cu diametrul de 400 mm şi 600 mm, în lungime totală de 3,3 km, amplasat în lunca Crişului la o adâncime medie de 2-4 m, prevăzut cu 25 de cămine de vizitare. Colectează apa în principal din pânza freatică. Drenurile secundare sunt pozate la circa 3 m adâncime, cu o lungime de 2,9 km şi sunt prevăzute cu 14 cămine de vizitare. Colectează apa din pânza freatică, precum şi apa provenită din infiltraţiile bazinelor de îmbogăţire. Staţia de pompare este alcătuită din hala veche a pompelor, cu trei pompe de tip 8NDS, fiecare prevăzută cu conducte de aspiraţie separată de 400 mm şi cu o conductă de refulare de 500 mm care debuşează într-o conductă spre Băile 1 Mai, hala nouă a pompelor cu 4+2 grupuri de pompare de tip 12NDS, camera de clorinare. Debitul uzinei 4 provine 80% din pânza freatică şi 20% prin infiltrarea apei din bazinele de îmbogăţire. Acest procentaj variază în funcţie de condiţiile meteoclimatice (temperatură şi umiditate în sol), nivelul Crişului, nivelul apei din cheson, cantitatea de apă folosită din cheson.

Uzina de apă nr.5 este amplasată pe malul stâng al râului Criul Repede, amonte de Uzina 4, fiind singura care tratează numai apa de suprafaţă. Captarea apei se face prin acelaşi prag de fund care deserveşte şi Uzina 4. Apa brută este condusă prin staţie prin inermediul unei conducte de aducţiune de 1200 mm, care deversează într-un bazin cu rol de deznisipator. Din acest bazin, apa este pompată prin intermediul unei staţii de pompare în camera de amestec cu reactivi şi apoi distribuită către cele două decantoare radiale cu diametrul de 45 m. La aceste decantoare, colectarea depunerilor se face cu ajutorul podului raclor, iar evacuarea acestora se realizează periodic spre platformele de uscare a nămolului.

Staţia de reactivi cuprinde depozitul pentru soluţia de sulfat de aluminiu, două bazine pentru dizolvarea Al₂(SO₄)₃ prevăzute cu izolaţie antiacidă, rezervoare şi pompe. Procesul de coagulare presupune reducerea suspensiilor din apă în urma decantării. Principiul coagulării se bazează pe destabilizarea unui sistem coloidal, înţelegând prin aceasta anularea sarcinilor electrice negative prin adăugarea de reactivi coagulanţi (în cazul nostru, sulfat de aluminiu). În momentul în care un sistem este destabilizat, particulele coloidale se pot apropia datorită mişcării browniene şi se pot aglomera, făcând posibilă o decantare mai eficientă a apei brute în decantor. Timpul optim de decantare se alege în funcţie de: temperatura apei, doza de coagulant, mărimea, natura şi concentraţia suspensiilor, debitul de apă ce trebuie tratat, eficienţa tratării.

Staţia de clorinare este dotată cu două aparate de clorinare de tip CCLID şi ADVANCE 202. Dezinfectarea apei se face printr-un procedeu clasic de adăugare de clor gazos.Pentru obţinerea efectului de dezinfectare cu clor este nevoie de un timp de contact prescris şi calculat de normele în vigoare (STAS 1342/1991) astfel încât apa potabilă la capăt de reţea să aibă o doză de clor remanentă de 0,1 mg/l, iar germenii patogeni, viruşii fecali şi alţi bacili dăunători sănătăţii omului să nu fie prezenţi în apa potabilă.

Din raţiuni de protecţie sanitară, teritoriul uzinelor de apă are un regim deosebit. Zonele de regim sever sunt delimitate cu gard pe toată întinderea uzinelor de apă având rolul de a împiedica intrarea persoanelor străine şi a animalelor. În această zonă se interzice folosirea terenurilor în scop agricol, fiind admise doar trifolienele. Zonele de restricţie sanitară sunt delimitate cu borne fixate în zone vizibile. Restricţiile din aceste zone se referă mai ales la animale şi la locuitorii din împrejurimile staţiilor de pompare. În ultimul an s-a putut constata o mult mai bună organizare a pazei acestor teritorii, probleme ridicând doar depozitările ilegale de deşeuri la marginea zonei de protecţie. Nici postarea de gardieni publici şi nici multele sesizări pe adresa municipalităţii nu au reuşit să aducă o rezolvare durabilă a acestei probleme.

DISTRIBUIREA APEI

Cele cinci staţii de pompare furnizează apa la 103 staţii de hidrofor, prin intermediul unei reţele de distribuţie concepută în sistem inelar, având o lungime de 520km.

O staţie de hidrofor asigură alimentarea cu apă rece şi caldă la un număr de 10-20 de blocuri cu până la cca. 5000 de consumatori. Reţelele de apă secundare, după staţiile de hidrofor au o lungime de 160 km.

O parte dintre cei 179.000 de locuitori care beneficiază de alimentare cu apă nu sunt conectaţi la staţiile de hidrofor, fiind alimentaţi cu apă direct din reţeaua de distribuţie la imobilele cu 1-2 nivele.

Zona de pe malul drept al Crişului Repede este alimentată printr-o reţea magistrală cu D800 mm în care debitează staţiile de pompare ale Uzinelor 1 şi 3. Zona malului stâng al oraşului este alimentat de o reţea magistrală cu D1000 mm, în care debitează staţiile uzinelor 2, 4 şi 5. Această magistrală parcurge extremităţile sudică şi vestică a oraşului. Din conductele magistrale sunt alimentate reţele principale de distribuţie, amplasate în sistem inelar, cu diametre cuprinse între 200-600 mm. Conductele stradale de serviciu, alimentate din reţelele principale sunt dispuse în sistem mixt (inelar şi ramificat), având diametre cuprinse între 80-150 mm.

Optimizarea consumului de apă

Pierderi la robinet de 10 picături în 10 secunde înseamnă 0,7 litri/oră, 16,8 litri/zi şi 0,5 mc/lună. 20 de picături de apă la un robinet în timp de 10 secunde însumează o pierdere de 1,8 litri/oră, 43,2 litri/zi şi 1,3 mc/lună. O şuviţă de apă cu un diametru de până la 1 mm înseamnă 4 litri de apă pierdută într-o oră, 96 litri/zi sau 2,88 mc/lună, iar un fir de apă cu diametrul de 2 mm totalizează într-o oră un volum de 25 litri, într-o zi 600 litri, iar într-o lună 18 mc de apă pierdută. Cantităţile cresc mult (36 l/oră, 864 l/zi, 25,9 mc/lună) în cazul unui fir de apă de 3 mm ce se scurge printr-un robinet.

Orice picătură de apă pierdută sau consumată trebuie plătită. Din acest motiv, dar şi pentru că apa reprezintă o resursă vulnerabilă şi limitată, consumul de apă trebuie optimizat, nu doar pentru folosinţele casnice, cât şi pentru cele industriale.

Contorizarea consumului de apă la nivel de utilizator este o cale eficientă în acest sens. Aceasta cu atât mai mult cu cât nimeni nu este dispus să plătească ceea ce nu a consumat. Reducerea risipei prin refacerea şi repararea instalaţiilor interioare, utilizarea armăturilor de inox, materiale plastice de înaltă calitate şi de bronz, prin crearea unor anumite obişnuinţe de utilizare, alături de investiţiile masive în modernizarea conductelor de apă, au condus la scăderea spectaculoasă a consumului de apă individual la 6-8 metri cubi de apă pe persoană.

În Oradea, regia Apaterm a montat contoare de scară, cu o fiabilitate mare (clasă C), care înregistrează inclusiv pierderile de până la 60 litri/oră. Majoritatea orădenilor şi-au montat contoare cu o fiabilitate mai mică (de clasă B sa A), ceea ce a condus inevitabil la situaţii conflictuale între consumatori şi regie. Rezolvarea acestora presupune redistribuirea proporţională a diferenţei dintre consumul înregistrat de contorul regiei şi suma consumurilor contoarelor din apartamente, în situaţia în care toate apartamentele din bloc sunt contorizate, sau găsirea unui alt algoritm acceptat în situaţia în care există şi locuinţe necontorizate.

Un mod important de optimizare a consumurilor de apă îl reprezintă recircularea apei, sistemele actuale putând realiza un grad maxim de recirculare de 92%. Volumul de apă recirculat la S.C. Termoelectrica S.A.- Uzina Electro-Termică II Oradea, în cursul anului 2000, a fost de 25918 mii mc, cu un grad de recirculare de 88%.

Canalizarea

Reţeaua de canalizare actuală a oraşului este în sistem mixt. În cea mai mare parte este realizată în sistem separativ, iar zona de NV a oraşului este canalizată în sistem unitar. Zona canalizată în sistem unitar este delimitată de calea ferată Oradea-Arad, râul Crişul Repede, străpungerea Decebal, Pârâul Sălbatic. Restul municipiului, zona Băilor Felix, 1 Mai, localităţile Sânmartin, Haieu şi Rontău sunt canalizate în sistem divizor. Reţeaua de canalizare menajeră aflată în exploatarea Apaterm are o lungime de peste 370 km, din care aproximativ 60 km se află în incinte industriale. Reţeaua de canalizare pluvială are o lungime de aproximativ 320 km. Lungimea arterelor din municipiu care nu dispun de reţele de canalizare menajeră este de circa 85 km.

Acest sistem de canalizare permite preluarea apelor uzate menajere şi industriale, preepurate în colectoarele stradale şi transportul acestora în staţia de epurare orăşenească, amplasată pe malul drept al Crişului Repede, în zona de vest a oraşului, la limita zonei industriale.

Colectoarele menajere de pe ambele maluri ale Crişului Repede, ca şi colectoarele în sistem unitar de pe malul drept, sunt preluate în colectorul ovoidal 106/205 de pe malul drept şi transportate în staţia de epurare.

Numeroase cazuri de poluare accidentală a râului Crişul Repede se datorează neglijenţei, în special a agenţilor economici care deversează substanţele poluante direct în emisar. Eficienţa staţiilor de preepuare la unităţile existente este în numeroase cazuri redusă, datorită tehnologiilor învechite folosite, staţii uzate fizic şi moral, lipsei de investiţii pentru întreţinere şi modernizare, lipsa personalului de specialitate pentru exploatare şi întreţinere, lipsa de interes din partea conducerilor unităţilor. Sunt destul de numeroase şi cazurile în care s-au realizat, de către agenţii economici sau persoane fizice, racorduri inverse, prin care se evacuează apele uzate în sistemul de canalizare pluvial. Sunt de notorietate cazurile de poluare a Crişului Repede, în zona oraşului, datorate Spitalului municipal, Fabricii de Ulei Interoil, Staţiei de Îmbuteliere Petrom, Fabricii de zahăr etc. Eforturile depuse de fiecare dată, de către angajaţii regiei Apaterm, inspectorii Agenţiei de Protecţie a Mediului şi ai Direcţiei Apelor, pentru identificarea surselor, stoparea cauzelor poluării şi limitarea efectelor au însemnat de fiecare dată cheltuirea unor sume din buget importante, care puteau avea altă destinaţie.

Cei 36 de agenţi economici care produc ape reziduale poluate industrial sunt racordaţi direct la reţeaua de canalizare a municipiului, mai puţin S.C. Pigmenţi S.A., care evacuează apele reziduale tehnologice epurate direct în receptor (râul Crişul Repede) în dreptul iazurilor biologice ale staţiei de epurare a municipiului. Această unitate, ca de altfel majoritatea agenţilor economici, şi-a redus mult capacitatea de producţie în ultimii ani, ca atare şi debitul evacuat a scăzut în mod simţitor.

În ordinea descrescătoare a debitelor de ape reziduale evacuate în reţeaua de canalizare a municipiului, cele mai importante unităţi economice sunt: S.C. Interoil, S.C. Cominca, S.C. Chimprod, S.C. Luso, U.A.M.T., S.C. Ioan Silva (tăbăcăria), S.C. Metalica, S.C. Vest Metal, S.C. Stimin, S.C. Rovex, S.C. Sinteza Color, S.N.P. (depozit PECO), Coop. Munca, Romcim Azbociment, S.C. Criortex, S.C. Zahărul, Sicoop, S.C. Plastor, S.C. Aura, Coop. Electrometal, S.C. Premagro, Coop. Arta Crişana, Imprimeria de Vest, S.C. Pamora, S.C. Vinalcool, S.C. Mecord, S.C. Automecanica, S.C. Pigmenţi (ape reziduale menajere), Dacia Service, Coop. Victoria, S.C. Rommilk, Coop. Prestarea, S.C. Spirt Drojdie, Autocrişana, Intrans.

R.A. Apaterm Oradea, în anexa la Contractele de Prestări Servicii (furnizare şi prelevare apă) cu agenţi economici, a prevăzut pentru fiecare unitate în parte indicatori specifici de calitate pentru apele uzate evacuate precum şi condiţiile de evacuare conform Normelor tehnice în vigoare – NTPA 002/97 după cum urmează:

-temperatura max. 40 ^oC

Suplimentar s-a solicitat să fie îndeplinite următoarele condiţii:

- apele reziduale evacuate să fie biodegradabile (tratabile biologic cu nămol activ), raportul CBO₅ /CCO-Cr = min.0,5.

- dacă în apa uzată se găsesc mai multe metale grele din cele menţionate, suma concentraţiilor nu trebuie să depăşească valoarea de 1,0 mg/l; dacă se găsesc doar metale grele precum Ni, Zn sau Mg, suma concentraţiilor nu va depăşi valoarea de 2,0 mg/l.

Parametrii calitativi de mai sus sunt urmăriţi continuu de către R.A. Apaterm Oradea.

Sursa de poluare industrială cea mai de seamă pentru reţelele de canalizare a municipiului Oradea este S.C. Interoil S.A. a cărei staţie de preepurare nu funcţionează la parametri, ba mai mult, nămolurile provenite din procesele de fabricaţie şi preepurare, având un conţinut ridicat de substanţe uleioase, grase ajung în reţeaua de canalizare provocând foarte des înfundarea acestuia cu implicaţii grave asupra tuturor consumatorilor de apă din cartierul fabricii. O altă sursă de poluare este depozitul de combustil PECO al Petrom, de unde se scurg substanţe petroliere în reţeaua de canalizare. Datorită înfundării canalizării menajere cu grăsimi şi produse petroliere, în anumite condiţii aceşti poluanţi pot ajunge şi în reţeua de canalizare pluvială de unde se pot descărca accidental în receptor provocând daune ecologice însemnate.

Datorită sistemului învechit de canalizare, a înfundării, colmatării reţelelor de canalizare, din cauza poluării industriale precum şi datorită unor scurgeri provenite de la consumatorii casnici tot în reţeaua de canalizare pluvială, o sursă permanentă de poluare pentru apele râului sunt şi punctele de evacuare a canalelor pluviale direct în râu, în zonele având canalizare în sistem divizor. Din această cauză, cele 10 puncte de evacuare canale pluviale sunt permanent monitorizate de R.A. Apaterm, acestea fiind:

 

1. canal pluvial amonte pod CFR Velenţa mal stâng

2. canal pluvial aval pod CFR Velenţa mal drept

3. canal pluvial aval pod Dacia mal drept

4. canal pluvial amonte pod Centru mal drept

5. canal pluvial aval pod Centru de calcul mal drept

6. canal pluvial aval pod Decebal mal stâng

7. canal pluvial aval pod Decebal mal drept

8. canal pluvial aval Sala Sporturilor mal stâng

 

9. canal pluvial aval priză apă CET 1 mal stâng

10. canal Peţea întubat mal stâng

 

Apele reziduale descărcate prin aceste canale pluviale sunt poluate în special cu substanţe organice, azot amoniacal, detergenţi şi în particular cu poluanţi industriali, de exemplu fenoli în cazul canalului nr. 8.

Din imposibilitatea tehnică de măsurare a debitelor de evacuare descărcate zilnic direct în râul Crişul Repede în zona oraşului, s-a luat în calculul de proiectare un debit mediu de cca 67 l/s ape uzate. Principalele puncte de descărcare sunt următoarele:

Mal drept râul Crişul Repede:

1. Canalul deversor - descarcă apele aval de priza C.E.T Oradea Vest. Nu reprezintă sursă de poluare în situaţia funcţionării normale a staţiei de epurare

2. Canal pluvial, aval pod Decebal – reprezintă o sursă destul de importantă de poluare a râului. Aportul cel mai mare îl reprezintă apele menajere evacuate în canalizarea meteorică din cartierul Iorga.

3. Canalul pluvial str. Tarcăului – nu creează probleme.

4. Canalul pluvial str.Leagănului – nu creează probleme.

5. Canal pluvial str. Basarabiei (aval Centrul de calcul). Apele provin dintr-o zonă care dispune de canalizare în sistem divizor, cu excepţia apelor provenite din cartierul Iorga. Un aport important de ape uzate menajere îl dau legăturile inverse din zona delimitată de străzile Basarabiei - Tr. Laurian -Castanilor – Republicii – Braşovului.

6. În zona străzii Plopilor între pasarelă şi podul P-ţa Unirii există 3 evacuări care nu creează probleme.

7. Canalul pluvial str. Grigorescu colectează apele din strada Republicii. Colectorul are racorduri de ape uzate provenite de la imobilele din zona centrală.

8. În zona parcului Libertăţii sunt 2 evacuări de ape meteorice care nu creează probleme.

9. Evacuarea pârâului Paris în râul Crişul Repede este amplasat în aval de podul Dacia. Sursa principală de poluare o constituie poluarea apelor din porţiunea neintubată a pârâului Paris.

10. Evacuarea str.Trandafirului colectează apele meteorice din zona delimitată de str. Delavrancea –Aleea Ştrandului. Zona nefiind echipată cu colectoare menajere, apele uzate sunt preluate în colectorul meteoric.

11. Valea pârâului Braş întunecos. Reprezintă o sursă de poluare până la realizarea colectoarelor menajere din zona Piatra Craiului şi Adevărului, evacuările directe în albia pârâului precum şi eliminarea depozitării deşeurilor menajere în albia văii.

Mal stâng râul Crişul Repede:

12. Evacuare canal pluvial aval de priza C.E.T preia apele meteorice din cartierul Ioşia şi printr-un preaplin volumele de ape efluente în staţia de pompare ape uzate.

13. Canal colector meteoric Sala Sporturilor colectează apele din cartierul Ioşia din zona adiacentă srt. Oneştilor.

14. Evacuarea str. Shakespeare este amplasată aval pod Decebal, deversează apele colectate din zona adiacentă B-dul Decebal.

15. În zona str. Principatelor Unite există două evacuări de ape meteorice care nu creează probleme.

16. Evacuare aval de pod P-ţa Unirii.

17. În zona cuprinsă între podul P-ţa Unirii şi pasarela Romană există 2 evacuări meteorice care nu creează probleme.

18. În zona cuprinsă între podul Magheru şi pod C.F.R. Velenţa există 5 evacuări meteorice care nu creează probleme.

19. În zona str. Cele Trei Crişuri există o evacuare de ape meteorice care nu creează probleme.

20. Evacuarea canalului colector str. Grădinarilor este amplasat aval de podul C.F.R. Velenţa.

21. Evacuarea canalului de la SC Interindustrial SA amplasată amonte de podul C.F.R. Velenţa.

22. Evacuarea apelor meteorice de la suprafaţa terenului Gutemberg se face printr-o gură de descărcare prevăzută cu o clapetă de reţinere ce subtraversează digul de apărare.

23. Evacuarea apelor meteorice amonte de Uzina de apă nr.2 se realizează printr-un canal deschis în care deversează apele colectate din zona delimitată de strada Pandurilor –Moliere.

Deversarea apelor uzate de la agenţii economici care nu sunt racordaţi la reţeaua de canalizare orăşenească şi dispun de bazine vidanjabile se realizează în baza unei comenzi înaintate la Secţia Apă-Canal al Regiei Apaterm, iar deversarea se efectuează doar la Sectorul Canal de pe str.Mierlei nr.12. Aceste unităţi sunt: RER-RWE Ecologic Service, Urbana SA, SNCFR Divizia Patrimoniu, Intrans SA şi Transerv SA.

Epurarea apelor uzate

Parametrii de calitate ce trebuie respectaţi în vederea prevenirii riscurilor ecologice şi a reducerii daunelor ce decurg din poluarea emisarului, Crişul Repede fiind un râu de frontieră, sunt stabilite cele stabilite în NTPA 001-97 privind stabilirea limitelor de încarcare cu poluanţi a apelor uzate evacuate în resursele de apa şi, respectiv, prin STAT 4706/1988 privind calitatea apelor de suprafaţă.

Scopul final al staţiei de epurare, epurarea mecano-biologică a debitelor totale de ape reziduale orăşeneşti, se va atinge odată cu retehnologizarea staţiei de pompare ape epurate mecanic şi cu asigurarea capacităţilor necesare de recirculare şi exces nămol biologic, corespunzător întregului debit epurat pe treapta biologică.

Pe vatra oraşului există 4 staţii de pompare a apelor uzate menajere, amplasarea lor fiind impusă de configuraţia terenului din anumite zone.

Staţia de epurare este amplasată la 1,5 km aval de municipiul Oradea, pe malul drept al râului Crişul Repede şi are rolul de a epura apele reziduale provenite de la cca. 250.000 locuitori din localităţile: Oradea, Sânmartin, Băile Felix şi Băile 1 Mai, precum şi a apelor reziduale deversate de la aproximativ 40 agenţi economici. Apele uzate trecute prin procesul de epurare mecano-biologică a staţiei sunt deversate în râul Crişul Repede, la cca. 10 km amonte de punctul de trecere a frontierei.

Staţia de epurare este una dintre cele mai vechi obiective de acest gen din zona de est a Europei Centrale. A fost construită între anii 1910-1914 când s-au dat în funcţiune un decantor orizontal longitudinal de 40 m lungime, având 6 compartimente şi o capacitate de 27,5 ha iazuri biologice de epurare.

O dată cu creşterea numărului populaţiei în 1970 la 138.000, în 1975 la 155.000 locuitori, iar actual la peste 250.000 locuitori precum şi datorită industrializării accentuate, necesarul de apă potabilă şi cantităţile de ape reziduale au crescut, ceea ce a dus la o dezvoltare continuă a capacităţilor de epurare necesare.

Staţia de epurare s-a extins în anul 1965 când s-a pus în funcţiune primul decantor radial având diametrul de 45 m, 2 bucăţi fermentatoare de nămol de 3.000 mc fiecare, iar suprafaţa iazurilor s-a mărit la 50 ha.

În 1974 s-a dat în funcţiune treapta de epurare biologică cu nămol activ, primul bazin de aerare de 4.000mc volum, cu un decantor secundar aferent cu diametrul de 45m.

Din 1974 staţia de epurare s-a dezvoltat continuu, astăzi ocupând o suprafaţă de teren de cca. 5 ha pentru paturile de uscare a nămolului şi cca. 50 ha pentru iazurile biologice de epurare. Volumul total al bazinelor de aerare a atins 36.000 mc, funcţionale în totalitate, iar capacitatea celor 8 fermentatoare de nămol existente a ajuns la 30.000 mc – parţial funcţionale. Capacitatea proiectată şi cea hidraulică a staţiei de epurare este de Qzi max=2.200 l/s şi Qorar max= 2.420 l/s.

Capacitatea reală a staţiei de epurare depinde însă în mod direct de debitele de pompare a apelor epurate mecanic spre treapta biologică. La ora actuală acestea sunt de maxim 1.400 l/s. Deşi capacitatea bazinelor de aerare retehnologizate este de 2.200 l/s, din cauza debitelor reduse de recirculare a nămolului activ cu utilaje existente în dotare, nu se pot epura biologic mai mult de 1.000-1.100 l/s. Circa 300-400 l/s ape epurate mecanic sunt astfel evacuate direct în iazuri unde ajung şi cei 300-400 l/s ape reziduale orăşeneşti brute, prin conducta de “ocolire” a staţiei cu plecare din amonte de fluxul tehnologic de epurare.

Apele reziduale orăşeneşti ajung în staţia de epurare printr-un colector clopot 260/165 (proiectat la Qmax = 4.400 l/s) şi un colector ovoid 70/105 (proiectat la Qmax. = 400 l/s).

Treapta de epurare este compusă din :

GRUPUL DE GRĂTARE care servesc la menţinerea mecanică a corpurilor plutitoare mai mari de 50 mm, respectiv mai mari de 16 mm, ale căror prezenţă ar stânjeni în continuare fluxul normal al epurării compuse din :

Grătare plane tip GPM 1250, cu curăţire mecanică, 2 bucăţi, fiecare având caracteristicile tehnice: unghiul de înclinare =60 grade, distanţa dintre bare = 50 mm, grosimea unei bare = 10 mm, P motor = 0,75 kw, rezidurile colectate de greblele grătarelor ajung pe o bandă transportoare, având P motor = 0,75 kw, de unde se încarcă într-un container şi se transportă la groapa de gunoi a oraşului;

Grătare curbe tip GCM cu curăţare mecanică şi funcţionare continuă, 2 bucăţi, fiecare având caracteristicile: distanţa dintre bare = 16 mm, grosimea unei bare = 10 mm, lăţimea totală a greblei = 1,6 m, Pmotor = 0,75 kw.

Grătare curbe tip GCM cu curăţare mecanică şi funcţionare continuă, 2 bucăţi, fiecare având caracteristicile : distanţa dintre bare = 16 mm, grosimea unei bare = 10 mm, lăţimea totală a greblei = 1,6 m, Pmotor = 0,75 kw.

Rezidurile colectate de pe cele 4 grătare curbe ajung pe o altă bandă transportoare având Pmotor = 0,75 kw, se descarcă într-un alt container şi se transportă la groapa de gunoi a oraşului.

DEZNISIPATORUL – serveşte la eliminarea particulelor solide minerale, nisipoase, argiloase a căror prezenţă ar produce colmatarea sau obturarea conductelor de nămol de pe fluxul tehnologic al staţiei. Deznisipatorul existent în dotare este cu curăţire mecanică şi are 6 compartimente, fiecare având lungimea = 30 m, lăţimea = 2,0 m, adâncimea = 2,4 m cu secţiune parabolică cu un V total = 576 mc, Viteza maximă a apei = 0,3 m/s. Deznisipatorul este echipat cu două poduri fiecare având câte o pompă aer –lift, pentru scoaterea nisipului şi depozitarea lui pe două platforme laterale special amenajate, pentru scurgerea supernatantului amonte de deznisipator cât şi pentru aceste utilaje mecanice de curăţare.Cele două poduri sunt echipate cu suflante de tip SRPC 85/7 având caracteristicile: Q = 5 mc/min, n = 2930 rot/min, Pmotor =11 kw.

SEPARATORUL DE GRĂSIMI – are rolul de separare din apele reziduale a uleiurilor, grăsimilor, produselor petroliere şi a altor substanţe mai uşoare ca apa care se ridică la suprafaţa apei datorită unui proces de flotare prin insuflare cu aer. Separatorul de grăsimi are 3 compartimente, fiecare având lungimea = 30 m, lăţimea = 4,8 m, adâncimea = 1,8 m, cu insuflare de aer comprimat prin conducte perforate, poziţionate uniform distribuit pe fundul bazinelor.

Aerul necesar este furnizat de 1+1 suflante tip PRPC 168/07 având caracteristicile tehnice:Q = 25 mc/min, n = 1495 rot/min, P motor = 45 kw. Aerul are rolul de a uşura separarea particulelor de grăsimi mai uşoare decât apa de apă. Admisia aerului comprimat are loc pe o suprafaţă de 2/3 din suprafaţa totală a separatorului. Pe suprafaţa de 1/3 neaerată, are loc “liniştirea apei” şi separarea grăsimilor prin ridicarea la suprafaţă. Acestea sunt colectate periodic, manual, prin intermediul unui jgheab colector, într-un cămin de depozitare a grăsimilor. Trecerea şi dirijarea grăsimilor în jgheab se realizează prin manevre tehnologice – închiderea parţială a stavilelor de pe căminele de plecare a apei – ceea ce are ca rezultat ridicarea nivelului apei din separator. În căminul de depozitare a grăsimilor este montată o pompă submersibilă EPEG 65 în vederea retrimiterii periodice a apei din fundul căminului înapoi în separatorul de grăsimi.Grăsimile adunate în cămin se descarcă cu ajutorul unor utilaje mecanice de curăţare şi se transportă în locuri special amenajate pe teritoriul staţiei.Apa de plecare de la separatorul de grăsimi va trece sub peretele semiscufundat al acestuia într-un distribuitor circular prevăzut cu vane, de unde se poate dirijaadmisia apelor în decantoarelor primare nr. 1 şi 2 respectiv 3 cu ramificaţie spre 4.

DECANTOARELE PRIMARE NR. 1,2,3,4 –servesc la reţinerea suspensiilor care au o greutate specifică mai mare decât a apei la un timp de staţionare de 1,9 – 2,0 ore.

Caracteristicile tehnice ale decantoarelor primare sunt :

-decantorul primar radial nr.1 : D = 40 m , Hu = 4,0 m, td = 2,0 ore, V =5.024 mc, Q = 700 l/s, echipat cu pod tip DRP – 40;

-decantoarele primare radiale nr. 2 şi 3 fiecare având D = 45 m, Hu = 2,5 m, td =1,9 ore , V = 3.975 mc ,Q = 600 l/s, echipate cu poduri DRP –45;

-decantorul radial nr. 4 are D = 30 m, td = 2,0 ore , V= 2.160mc, Q = 300 l/s, echipat cu pod tip DRP – 30.

Volumul total de decantare = 15.134mc iar nămolul depus în fundurile decantoarelor se raclează periodic şi se trimite prin intermediul a două staţii de pompare nămol primar în fermentatoarele de nămol sau direct pe platformele de uscare. Supernatantul, apa epurată mecanic este pompată mai departe pe fluxul tehnologic al apei în treapta biologică a staţiei.

STAŢIA DE POMPARE APĂ EPURATĂ MECANIC – este echipată cu:

- 2+1 electropompe axiale tip DV 5-47, având caracteristicile tehnice: Q = 800 l/s, H = 10 m, n = 960 rot/min, P = 135 kw.

- 1+1 electropompe sumersibile tip Flygt de Q = 1500 l/s, H = 9,0 m, P = 200 kw şi Q = 700 l/s, H = 9,0 m, P = 90 kw turaţie variabilă.

STAŢIA DE POMPARE NĂMOL PRIMAR NR. 1 ŞI NR. 2 - serveşte la pomparea nămolului primar evacuat din cele 4 decantoare primare, precum şi a nămolului activ concentrat provenit din concentratorul de nămol şi trimis spre fermentatoarelor de nămol, sau direct pe platformele de uscare. Cele două staţii de pompare sunt echipate în mod identic cu :1+1 pompe axiale pentru nămol tip ACV 150-32, având caracteristicile: Q = 160 mc/h, H =32,0 m, n = 1500 rot/min, P = 45 kw.

Treapta biologică cu nămol activ are rolul de a reduce încărcarea organică a apei – în general a substanţelor organice dizolvate existente în apele reziduale, concomitent cu restul poluanţilor specifici, sub acţiunea oxigenului dizolvat şi a nămolului activ biologic prin procese complexe fizice, chimice, biologice, dar mai cu seamă biochimice. Treapta biologică cu nămol activ se compune din două bazine de aerare cu câte patru compartimente fiecare, în care are loc aerarea cu bule fine prin intermediul a 1152 bucăţi de elemenţi de aerare pe compartiment, patru decantoare secundare radiale, două staţii de pompare nămol activ, trei concentratoare de nămol, opt metantancuri, trei platforme de uscare a nămolului, (S=616 mp), patru iazuri biologice cu o suprafaţă de aproximativ 50 ha, constituind treapta de epurare biologică naturală.

Procesele biochimice de degradare propriu-zise au loc în cele două bazine de aerare cu nămol activ, cu un volum total de 36.000 mc, fiecare bazin având 4 compartimente distincte, cu admisie de apă uzată, aer şi evacuare amestec apă-nămol biologic separate.

Componenţii şi caracteristicile tehnice principale ale sistemului de aerare pneumatică cu bule fine în regim complet automatizat sunt: staţia de turbosuflante echipată cu 3+1 turbosuflante de tip HV-TURBO, conductele de aer aferente, sistemul electric, de automatizare şi de protecţie aferente turbosuflantelor; sistemul de distribuţie a aerului de la staţia turbosuflante la cele două bazine de aerare; sistemul de distribuţie a aerului în interiorul celor două bazine de aerare; elemenţii de aerare în număr total de 9216 buc/cele două bazine cu rolul de introducere a aerului în apă; senzori pentru măsurarea continuă a nivelului de oxigen dizolvat din apă total 16 bucăţi pe cele două bazine; sistemul automat de măsură, control, supraveghere şi reglaj compus din vane acţionate automat, panouri locale şi centrale de comandă, panouri de protecţie pentru întregul sistem.

BAZINELE DE AERARE –2 bucăţi, fiecare bazin având: Vutil=18.000 mc, hapă=4,20 m, hapă util=4,00m, lungime=100,0 m.

DECANTOARE SECUNDARE RADIALE nr. 1, 2, 3, 4 au rolul de a separa amestecul apă epurată biologic cu nămol activ. Decantoarele secundare sunt de tip Dorr, cu funcţionare continuă având : V1 = V2= V3 =5560mc şi V4 =5430 mc, Q = 550 l/ s, cu raclor diametral având poziţionat pe grinzile de la ambele capete câte un electromotor de acţionare cu reductor şi transmisie în lanţ.

Apa epurată biologic după ieşirea din decantoare secundare este introdusă printr-un canal de evacuare cu secţiune dreptunghiulară şi este evacuată direct în Criş.

STAŢIA DE POMPARE NĂMOL ACTIV nr.1 şi nr. 2 –au rolul de recirculare a nămolului activ depus în decantoarele secundare înapoi în bazinele de aerare şi dacă este cazul – în funcţie de rezultatele analizelor de laborator – de scoaterea unei cantităţi bine determinate de nămol din sistem, sub denumirea de nămol activ în exces, care după o prealabilă concentrare va fi alimentat în fermentatoarele de nămol împreună cu nămolul primar.

Staţia de pompare nămol activ nr.1 – parţial funcţională este compusă din :

- 2+1 electropompe axiale tip ACV 350 –15 având fiecare Q =250 l/s, H = 15,0 m, n = 750 rot/min, P =55 kw –pentru recircularea nămolului.

- 1+1 electropompe axiale tip DV 5-35, având fiecare Q = 500 l s, H = 8,0 m, n = 1500 rot min, P = 75 kw –pentru recircularea nămolului.

- 3+1 pompe submersibile tip EPEG 100, având fiecare Q = 55 l/s , H = 25,0 m , n = 1450 rot/min, P = 18,5 kw –pentru recircularea nămolului ;

- 2+1 pompe submersibile tip EPEG 100, având fiecare Q =271 l/s , H = 15,0 m, n =1450 rot/min, P = 18,5 kw –pentru evacuarea nămolului exces.

Fluxul tehnologic al nămolului prevede stabilizarea nămolului cu un conţinut ridicat de materie organică. Nămolul primar rezultat din procesul de decantare primară precum şi nămolul activ în exces concentrat în concentratorul de nămol sunt supuse unui proces lent de fermentare anaerobă în metantancuri (fermentatoare de nămol). Teoretic timpul de staţionare în aceste fermentatoare ar trebui să fie de 35 zile, timp în care conţinutul metantancurilor ar trebui să fie încălzite recirculate şi agitate zilnic. Nămolul fermentat şi stabilizat este evacuat pe platformele de uscare, unde suferă un proces lent de deshidratare şi humificare concomitentă. Obiectele tehnologice principale de pe fluxul nămolului sunt :

- concentratoarele de nămol nr.1 – funcţional şi nr.2 şi 3 – nefuncţionale. Ele au rolul de concentrare al nămolului activ în exces de la o umiditate de 99,0-99,8 % până la o umiditate de 96,0-97,0 %. Concentratorul radial nr. 1 are caracteristicile tehnice : D = 20 m, V = 1100 mc, H = 3,0 m prevăzut cu raclor cu piaptăn pentru îngroşarea nămolului. Timpul minim de concentrare al nămolului = 8 ore, P = 1,1 kw .

- bazinele de fermentare anaerobă (metantancuri) – au rolul de a reduce conţinutul de substanţă organică a nămolului, având caracteristicile tehnice:

- metantancurile nr. 1 şi nr. 2 având V = 3.000mc fiecare –funcţionale ambele, dar nu în regimul tehnologic mezofil prevăzut proiectat ci în domeniul criofil şi static, din lipsa de utilaje de recirculare de încălzire şi de amestecare, acestea fiind scoase din funcţiune datorită uzurii ridicate. Au fost echipate cu :

-2+1 electropompe de recirculare tip 1125 având Q = 180 mc/h, H =28,0 m, n = 1500 rot/min, P =30 kw;

-3 schimbătoare de căldură tip spiral, Q =450.000 kcal/h fiecare;

-1 agitator de 0,75 kw.

-metantancurile nr. 3 şi nr. 4 având V = 4.000mc fiecare – ambele nefuncţionale, echipate cu :

-3+1 pompe tip PT 150, Q = 200 mc/h, H = 28 m, n =1500 rot/min, P = 30 kw , dar scoase din funcţiune datorită degradării avansate a structurii de rezistenţă inclusiv a izolaţiei termice şi hidrofuge.

- metantancurile nr. 5 şi nr. 6 având V = 4.000 mc fiecare. Metantancul nr. 5 este funcţional parţial iar metantancul nr. 6 este nefuncţional.

- metantancurile nr. 7 şi nr. 8 având V = 4.000 mc fiecare. Metantancul nr.7 este funcţional parţial iar nr. 8 este nefuncţional.

- metantancurile nr. 5, 6, 7 şi 8 au fost echipate cu: 3+1 pompe tip HT 100-80 având Q = 190 mc/h, H =20 m, n = 1.500 rot/min, P =22 kw.

- gazometrul – serveşte la înmagazinarea temporară a cantităţii de biogaz produs în urma proceselor de fermentare de asemenea serveşte şi pentru menţinerea presiunii constante în sistem.

- gazometrul nr. 1, 2 , 3 –parţial funcţionale având fiecare V =1020mc, P = 220 mm H2O, D =14,25 m, H =7,7m. Biogazul produs în actualele condiţii având un conţinut de CH4 de 65- 70 % este ars în centrala termică proprie din incinta Staţiei de epurare. În regimul actual de funcţionare debitul de biogaz produs nu asigură furnizarea apei calde menajere şi nici încălzirea incintelor.

- centrala termic㠖 echipată cu 2 cazane tip Metalica PAG- 15 având capacitatea calorică de 0,5 Gcal/h fiecare şi 2 arzătoare tip Seitan – Mercy având un consum de 144 mc/h şi presiune 20 – 220 mm col. H2O.

- platformele de uscare a nămolului P1 având S = 1 ha alcătuită din 18 compartimente şi P2 având S = 1 ha alcătuită din 14 compartimente. Datorită uzurii conductelor de alimentare şi de drenare, aceste paturi sunt scoase din funcţiune având un randament de deshidratare foarte scăzut. P3 având S = 3,2 ha alcătuită din 36 de compartimente un compartiment având L = 44 m, lăţimea = 20 m,V =616 mc sunt funcţionale.

Epurarea biologică naturală are loc în iazurile biologice existente, având S = cca.40 ha, fiind compuse din iazurile nr. 3, 4, 5, 6, fiecare având suprafaţa de cca. 10 ha. Aducţiunea apei în iazuri are loc prin stăvilarele de admisie la iazurile nr. 3, 4, 5, evacuarea apei făcându-se prin vanele de evacuare la iazurile 4 şi 6. Iazurile 5 şi 6 comunică între ele. Iazul nr. 3 funcţionează cu alimentare discontinuă, iar celelalte cu alimentare continuă.

Imediat amonte de staţia de epurare a apelor uzate orăşeneşti este amplasat un bazin de compensare a debitelor, care are rolul de aprelua şi stoca apele uzate în situaţii de ploi mari, avarii ale obiectivelor din staţia de epurare respectiv, compensarea debitelor orare.

INDICATORI DE CALITATE AI EPURĂRII la Staţia de Epurare a apelor uzate orăşeneşti

Caracteristicile indicatorilor de calitate la vărsarea apelor uzate în reţeaua de canalizare şi respectiv în emisarii naturali, trebuie să respecte limitele de calitate impuse prin NTPA 002/97 şi respectiv NTPA 001/97. Frecvenţa determinărilor indicatorilor de calitate depinde de locurile de recoltare şi de tipurile de analize efectuate. Determinările se efectuează atât pe fluxul tehnologic al staţiei de epurare (apă şi nămol) cât şi de agenţii economici care evacuează apa tehnologică în canalizarea menajeră. Deci se urmăreşte şi calitatea emisarului Crişul Repede amonte şi aval de staţia de epurare.

Caracteristicile calitative a apelor uzate la intrarea în staţia de epurare, pentru apa epurată mecanic, pentru apa epurată biologic şi pentru apa din iazurile biologice pentru anul 2000 (defalcat pe luni) sunt redate în tabelele următoare.

TABEL 1 – Valori ale parametrilor apei Crişului Repede la intrarea în staţia de epurare Oradea

TABEL 2 – Valori medii pentru parametrii calitativi ai apei epurate mecanic

TABEL 3 / Valori medii pentru parametrii calitativi ai apei epurate biologic cu nămol activ

TABEL 4 / Valori medii pentru parametrii calitativi ai apei epurate în iazurile biologice

La Staţia de Epurare Oradea, treapta biologică funcţionează corect, cu excepţia reziduului fix total, a substanţelor extractibile şi a substanţelor organice. În schimb treapta mecanică combinată cu iazurile biologice prezintă o eficienţă foarte scăzută în special la detergenţi, la reziduu fix total şi la substanţe extractibile.

Pentru apele reziduale brute intrate în staţie valorile, medii anuale la suspensii totale, CBO₅, CCO-Cr prezintă o uşoară tendinţă de descreştere datorită scăderii activităţii economice.

Concentraţiile de grăsimi exprimate în substanţe extractibile în eter de petrol prezintă o uşoară tendinţă de creştere ceea ce se exprimă prin lipsa sau slaba funcţionare a separatoarelor de grăsimi din staţiile de preepurare industriale.

Pentru apele uzate epurate mecano-biologic cu nămol activ, se observă o îmbunătăţire substanţială a parametrilor calitativi de la punerea în funcţiune integrală a bazinelor de aerare retehnologizate cu sistemul de aerare pneumatic cu funcţionare automată. Astfel, faţă de situaţia anterioară de epurare biologică cu aerare mecanică de suprafaţă, total necorespunzătoare şi ineficientă, se observă o îmbunătăţire a randamentelor de epurare cu :

- 54% la parametrul suspensii totale

- 74% la parametrul substanţe organice exprimate în CBO₅

- 63 %la parametrul substanţe organice exprimate în CCO-Cr

- 100 % la parametrul fenoli

- 86 % la parametrul azot amoniacal

- 35 % la parametrul suspensii extractibile

- 94 % la parametrul detergenţi anionactivi biodegradabili

De remarcat este faptul că după punerea în funcţiune a bazinelor de aerare retehnologizate în efluentul epurat fenolul este absent tot timpul. De asemenea se observă o puternică nitrificare a compuşilor cu azot exprimat prin reducerea în mare măsură a azotului amoniacal – consumator al oxigenului din sursele de apă de suprafaţă paralel cu creşterea substanţială a azotaţilor.

Parametrii calitativi severi impuşi de către autoritatea de gospodărire a apelor pentru evacuarea apelor epurate în râu sunt îndeplinite la:

- CBO₅ max 15,0 mg/l media pe anul 2000 este de 8,71 mg/l,

- CCO-Cr max 45 mg/l media pe anul 2000 este de 24,92 mg/l,

- fenoli max 0,03 mg/l iar media pe anul 2000 este de 0,00,

- suspensii totale max 25,0 mg/l media pe anul 2000 este de 25,37 mg/l fiind doar uşor depăşită datorită capacităţii reduse de recirculare a nămolului activ, cu menţiunea că în anul 2001 la sfârşitul lunii februarie s-a dat în folosinţă staţia de pompare a nămolului activ. Această uşoară creştere se mai datorează şi antrenării accidentale a nămolului activ separat în decantoarele secundare ale staţiei precum şi din cauza proastei funcţionări a podurilor decantoarelor secundare datorită uzurii înaintate a acestora.

Bazinele de aerare noi rezolvă şi reţinerea cantităţilor de grăsimi scăpate din separatoarele staţiei, care din lipsa unui sistem corespunzător de colectare a grăsimilor funcţionează ineficient, cu randamente scăzute. Fenomenul de acumulare a grăsimilor pe suprafaţa bazinelor de aerare este nedorit şi cauzează neajunsuri în transferul O₂–apă. De asemenea, colectarea acestora este deosebit de dificilă. Grăsimile ar trebui să fie reţinute în separatoarele prevăzute acestui scop.

Datorită retehnologizării staţiei de pompare a nămolului activ şi a staţiei de pompare ape decantate întregul debit de ape reziduale orăşeneşti trece din 2001 prin treapta biologică prevăzută acestui scop, treaptă care are capacitate de aerare suficientă.

Preluarea unor debite suplimentare pe treapta biologică cu nămol activ, precum şi reducerea concentraţiei apelor brute a dus la îmbunătăţirea parametrilor calitativi ai apelor evacuate din iazurile biologice la parametrii CBO_5, CCO-Cr, fenoli, detergenţi.

În ceea ce priveşte parametrii calitativi pentru nămolurile orăşeneşti, este de remarcat procentul foarte scăzut de reducere a umidităţii 4-9 % şi a substanţelor organice 2-10 % în procesul de fermentare – stabilizare anaerobă, datorită funcţinării total neco-respunzătoare a liniei de prelucrare a nămolului.Temperatura se situează în domeniul criofil (nămolul nu este încălzit), fermentarea se desfăşoară în proces static, masa de nămol nefiind agitată şi recirculată. Ca urmare a acestui fapt producţia de biogaz este mică mai ales pe timp de iarnă, neputând asigura nevoile termice ale staţiei de epurare.

Nămolurile stocate pe paturile de uscare sunt valorificate în micile gospodării. Conţinutul în metele grele ale nămolurilor se prezintă astfel:

- pentru Cupru valorile medii anuale determinate se situează în limitele 0,171-0,225 mg/g s.u. Limita admisă în ţările C.E. este de 1,000-1,750 mg/g s.u.

- pentru Cadmiu valorile medii anuale determinate se situează în limitele 0,006-0,035 mg/g s.u. Limita admisă de C.E. este de 0,02-0,040 mg/g s.u.

- pentru Nichel valorile medii anuale determinate se situează în limitele 0,058-0,076 mg/g s.u. Limitele admise de C.E. sunt de 0,300-0,400 mg/g s.u.

- pentru Zinc valorile medii anuale se situează în limitele 1,615-1,536 mg /g s.u. Limitele admise în C.E. sunt de 2,500-4,00 mg/g s.u.

- pentru Plumb valorile medii anuale se situează în limitele de 0,223-0,259 mg/g s.u. Limitele admise de C.E. sunt de 0,750-1,200 mg/g s.u.

- pentru Crom valorile medii anuale se situează în limitele de 0,526-1,039 mg/g s.u.

STAŢIA DE EPURARE A S.C. SITEZA S.A. ORADEA

S.C. Sinteza S.A Oradea este o unitate economică ce produce pigmenţi anorganici, stabilizatori de mase plastice, carbonat de calciu, produse farmaceutice, halogenuri de alchil şi produse organo-fosforice. În cursul anului 2000 şi 2001 unitatea a funcţionat la capacitate redusă, producând doar secţiile de pigmenţi organici, hoalogenuri de alchil şi de produse organo-fosforice.

Alimentarea cu apă a unităţii se realizează din reţeaua de apă potabilă a oraşului Oradea, din două foraje de adâncime şi printr-o captare din Crişul Repede. Apele uzate menajere sunt evacuate în sistemul de canalizare al oraşului după o prealabilă preepurare într-un bazin de omogenizare şi un bazin de neutralizare. Apele uazte industriale provenite de la secţia de produse organo-fosofrice sunt colectate separat şi distruse prin ardere într-o instalaţie compusă din patru cuptoare de ardere şi două coşuri de dispersie a gazelor. Apele uzate provenite de la secţia de pigmenţi sunt recute printr-o staţie de epurare mecano-chimică, dimensionată pentru 26,9 l/s, formată din bazin de primire, bazin de reacţie cu patru compartimente în care se realizează acidularea (I), tratarea cu sulfit de sodiu pentru decromare (II,III), definitivarea reacţiei (IV), două bazine radiale de neutralizare, patru decantoare verticale, staţie de pompare a apelor epurate, bazin de colectare în care se poate corecta pH-ul.

Nămolul separat în decantoare, împreună cu apele pluviale şi cu apele uzate de la secţia de materiale de umplutură sunt colectate în două bazine de unde sunt evacuate la halda de şlam a unităţii, amplasată pe malul drept al Crişului Repede, la aproximativ 500 m de râu. Halda are o suprafaţă de 18 ha şi cuprinde două compartimente: unul pentru rezidii lichide, cu un volum de 590 mii metri cubi, având un grad de ocupare de 60% şi un compartiment pentru rezidii solide provenite de la cuptoarele de ardere cu un volum de 55 mii mc. Apele epurate împreună cu supernatantul returnat din haldă sunt evacuate prin intermediul unei staţii de pompare în Crişul Repede, aval de oraşul Oradea. Apele evacuate au avut în cursul anului 2000 următoarele încărcări medii: pH – 7,06, suspensii – 64,1 mg/l, reziduu fix – 1175,5 mg/l, CCOMn - 10,53 mg/l, cloruri – 70,3 mg/l, sulfaţi – 499,9 g/l, fosfaţi 0,189 mg/l, plumb 0,171 mg/l, zinc 0,352 mg/l, Cr⁶⁺ - 0,013 mg/l, Cr³⁺ - 0,274 mg/l, fier total 0,672 mg/l, cianuri 0,011 mg/l, fenoli – 0,115 mg/l. Se constată depăşiri faţă de limitele maxime admisibile la suspensii cu 7%, sulfaţi cu 25%, plumb cu 14%, zinc cu 17% şi fenoli cu 130%. Faţă de anul 1999, nivelul depăşirii la încărcarea cu fenoli s-a redus considerabil, datorită încetării activităţii secţiei de produse farmaceutice, dar rămâne în continuare mare. În anul 2000 a fost realizată, în cadrul programului GEF/USAID “Reducerea poluării transfrontaliere în trei bazine tributare Dunării” o investiţie privind modernizarea staţiei de epurare ape reziduale provenind de la secţia pigmenţi anorganici, printr-un sistem automatizat de dozare şi control.

Programe de reabilitare şi modernizare

La iniţiativa conducerii regiei Apaterm Oradea, a autorităţilor publice locale şi, nu în ultimul rând, prin implicarea directă a specialiştilor Regiei, au fost iniţiate, începând din anul 1997, o serie de programe importante. Impactul acestora asupra calităţii apei potabile, respectiv asupra calităţii apei epurate este important.

În cadrul programului MUDP – Programul de Dezvoltare a Utilităţilor Municipale, finanţat din alocaţii bugetare de stat şi locale, credite BERD şi surse proprii, s-au realizat următoarele lucrări:

- înlocuirea pompelor tip KSB montate în 1963 la Staţia de pompare nr.1 cu pompe de acelaşi tip, dar cu randamente ridicate şi consumuri energetice mici.

- extinderea şi înlocuirea conductelor principale de distribuţie a apei pe o lungime de 33360 m. Materialul din care s-au executat conductele, cu diametre cuprinse între 200 şi 600 mm, este fontă ductilă, cu o durată de viaţă de peste 100 de ani.

- reabilitarea sistemului secundar de distribuţie a apei, între staţiile de hidrofor şi consumatorii din blocuri, pe o lungime totală de 126675 m. În urma acestei lucrări se reduc staţiile de hidrofor din cadrul sistemului de distribuţie de la 103 la 77, se reduce consumul de energie electrică prin înlocuirea în cele 77 de staţii de hidrofor a grupurilor de pompare cu randamente scăzute cu grupuri de pompe cu randamente d epeste 80%. Efectul direct al acestor lucrări este reducerea pierderilor de apă din reţea de la circa 50% la aproximativ 20%.

- monitorizarea reţelei de distribuţie. Prin acest proiect, Apaterm a urmărit dezvoltarea unui sistem modern de achiziţie, memorare şi elaborare în timp util a tuturor informaţiilor privind presiuni, debite şi calitatea apei în reţeaua de distribuţie.

- contorizarea la nivelul scărilor de bloc a tuturor consumatorilor de apă. Au fost instalate 4805 contoare de tip WEHRLE şi MEINECKE, prevăzute cu interfeţe de citire a datelor, ceea ce permite stocarea informaţiilor în scopul urmăririi în timp a staţiilor de hidrofor, prelucrării datelor şi transmiterii acestora către dispecerat. Sistemul este astfel conceput încât să permit, în timp, dispecerizarea totală a alimentării cu apă a populaţiei şi modernizarea sistemului de facturare a consumului.

În ceea ce priveşte canalizarea, lucrările constau în realizarea de colectoare stradale menajere pe străzile care nu dispun de această dotare, precum şi identificarea şi eliminarea racordurilor inverse care evacuează apele uzate în sistemul de canalizare pluvială existent. Aceste reţele de canalizare se realizează din tuburi de polietilenă pentru diametrele de 300-400 mm şi poliesteri nesaturaţi armaţi cu fibre de sticlă (licenţa Hobas) pentru diametrele 500-800 mm. Sunt în curs de extindere reţeaua de canalizare menajeră cu 86 km şi reţeaua de canalizare pluvială cu 94 km. De asemenea, se are în vedere retehnologizarea celor patru staţii de pompare a apelor uzate menajere existente pe raza municipiului.

Modernizarea utilajelor din staţia de epurare, atît în treapta mecanică, cât şi în treapta biologică, inclusiv tratarea nămolurilor şi valorificarea superioară a gazelor de fermentaţie rezultate a fost un alt program al regiei Apaterm Oradea. Bazinele de aerare cu nămol activ au fost modernizate, prin schimbarea aeratoarelor mecanice cu sisteme noi de aerare pneumatică cu bule fine, cu reglarea complet automatizată a oxigenului (1997). În anul 1998 s-au realizat lucrări de extindere a treptei mecanice cu 300 l/s, însă datorită insuficientei capacităţi de pompare a nămolului activ, până la începutul anului 2001 o parte din debitul ce intra în staţia de epurare era dirijată direct spre iazurile biologice. În vederea atingerii parametrilor proiectaţi, în luna martie 2001 s-au pus în funcţiune două staţii de pomare a nămolului activ, echipate cu câte 3+1 electropompe de recirculare cu debitul Q=1044 mc/oră şi 2=1 electropompe de exces cu Q=115,2 mc/h. În prezent, întreaga cantitate de apă uzată intrată în staţie este epurată mecanic şi biologic, evacuarea apei epurate în emisar realizându-se numai prin canalul biologic. Aceasta a condus la închiderea vanelor de pe conducta de ocolire a staţiei şi a evacuărilor de la iazurile 4 şi 6.

7. Spiritul civic orădean

Cu ocazia Zilei Mondiale a Apei, un grup de voluntari a organizaţiei neguvernamentale Ecotop şi studenţi la Facultatea de Protecţie a Mediului au realizat un sondaj de opinie referitor la modul în care orădeanul se responsabilizează în problema acestei resurse deosebit de importante care este apa. Au fost completate un număr de 80 de chestionare într-un interval de patru ore, răspunzând întrebărilor persoane de toate vârstele. Categoric, nu se pot trage concluzii statistice în urma acestui sondaj, el neavând pretenţii profesioniste. Totuşi, procentajul unora dintre răspunsuri poate pune pe gânduri. Dar iată mai jos întrebările şi răspunsurile, aşa cum au fost ele:

1. Câte robinete sunt defecte în locuinţa dumneavoastră ?

 

1. nici unul – 56

 

2. unul sau dou㠖 16

3. mai mult de dou㠖 4

4. nu ştiu exact – 2

2. La spălatul vaselor sau când vă spălaţi pe dinţi lăsaţi să curgă apa continuu de la robinet ?

 

1. da – 38

2. nu – 40

3. Conform unor date statistice, un locuitor din România foloseşte în medie zilnic 250 l de apă. Ştiţi câtă apă consumaţi dumneavoastră ?

 

1. da – 16

2. nu – 60

Cantităţile menţionate au variat de la 100 l/zi la 2-9 mc/lună.

4. Sunteţi de acord cu afirmaţia “Apa spală tot” ?

 

1. da – 48

2. nu – 30

5. Aţi calculat vreodată cât plătiţi pentru apa risipită de dumneavoastră ?

 

1. da – 28

2. nu – 50

6. Aţi discutat în familia dumneavoastră despre nevoia generală de a nu risipi apa, energia ?

 

1. da – 64

2. nu – 14

7. Apreciaţi calitatea apei de la robinet ca fiind….

 

1. bun㠖 16

2. medie – 20

3. slab㠖 26

Cele mai multe observaţii au fost: tulbure, ruginie, prea clorinată, uneori nu este bună, murdară.