EPURAREA APELOR

1. INTRODUCERE

Calitatea apelor este cel mai mult afectată de deversarea de către om de ape uzate. Prin urmare, principala măsură practică de protecţie a calităţii apelor de suprafaţă este să epurăm apele uzate, subiect ce face obiectul prezentei broşuri, a 4-a din seria ECOAQUA.

Primul pas spre epurare este colectarea apelor uzate, care se face prin sisteme de canalizare. ele sunt mai simple la poluanţi industriali, dar foarte vaste şi complicate în cazul canalizării localităţilor, deoarece trebuie să preia ape uzate fecaloid-menajere de la un foarte mare număr de surse - toate chiuvetele, WC-urile, cadele de duş sau baie etc. Se mai adaugă canalele ce preiau apele pluviale. Apele acestea trebuie apoi conduse la staţia de epurare, de unde apoi de regulă sunt restituite în emisar, de obicei un râu. În final vom vedea o serie de reglementări în domeniu, pentru a înţelege mai bine problema epurării apelor.

2. CANALIZAREA

2.1 Generalităţi despre canalizări

La densităţi foarte reduse de populaţie nu e nevoie de latrine şi canalizări, câmpurile şi pădurile servind ca pentru orice animal drept loc de defecare şi urinare. Asemenea condiţii erau cândva peste tot pe glob, dar treptat s-au redus încât astăzi se mai întâlnesc numai în zone montane sau deşertice sau polare. În rest e nevoie de un sistem organizat.

Primele canalizări se pare că au fost făcute acum 5000 de ani la Mohenjo-Daro, pe valea Indusului. În Roma antică, celebra cloaca maxima deservea 1 milion de locuitori. Canale romane sunt şi astăzi în uz, fiind tehnic excelent executate dar nefăcând pe atunci decât să deverseze apele uzate din oraşe în emisar (râu sau mare) mai aval. În evul mediu situaţia în oraşele europene era dezastruoasă, fecalele fiind aruncate pe stradă, în cel mai bun caz în şanţul din mijlocul străzii.

În zilele noastre în ţări dezvoltate există sisteme performante de canalizare şi în mediul rural, în schimb în meri oraşe din lumea a treia fecalele sunt în continuare depuse pe stradă, unde sunt spălate de ploi, consumate de porci sau câini sau uscate de soare şi transformate în praf. De exemplu în Mexico CIty o mare parte din praful din atmosferă este de fapt format din fecale umane uscate. Consecinţele asupra sănătăţii publice sunt pe măsură de grave.

În zone rurale cu climat nu foarte rece şi nu prea umed se pot folosi cu succes sisteme de tancuri septice cu câmpuri de absorbţie pe sol. Mai sigure dar mai scumpe sunt tancurile septice închise, care se vidanjează periodic şi se transportă întreg conţinutul la o staţie de epurare, sau se face sistem centralizat de canalizare ca în mediul urban. O soluţie ieftină hibridă este combinaţia între tanc septic care să reţină numai componenta solidă a apelor uzate fecaloid-menajere şi canalizare centralizată dar care să colecteze şi să ducă la staţia de epurare numai componenta lichidă. Avantajele unui astfel de sistem sunt că tancul septic trebuie golit mult mai rar iar sistemul de canalizare se poate realiza cu ţevi de diametre mult mai mici şi deci cu costuri reduse.

2.2 Structura unei reţele de canalizare

Există diverse variante constructive, soluţii tehnice, de design şi de material folosit la canale. Majoritatea conductelor de canal sunt la noi din ciment sau azbociment, iar marile colectoare au structuri diverse, unele armate sau de metal, fiind adevărate tunele. Există însă principii comune şi variante larg folosite.

În mod tipic, în interiorul clădirilor sistemul începe cu sifoane la chiuvete, WC-uri, pisoare, cade de duş sau baie, canale la nivelul podelei etc. Aceste converg gravitaţional spre subsolul clădirii de unde trec în exterior spre racordul cu reţeaua publică de canalizare

Canalele pentru ape pluviale au deschideri spre străzi, curţi şi alte spaţii. Ele sunt laterale în rigole sau orizontale, acoperite cu grătare. În interiorul puţului se montează dispozitive care să împiedice intrarea de gunoaie şi eventual şi emanarea de mirosuri, având astfel canal cu găleată sau cu găleată şi sifon. Găleata reţine corpurile solide şi se goleşte periodic.

Structura unei reţele de canalizare este arborescentă: canalele de racord converg în canale colectoare secundare ce se reunesc în colectoare principale, ce se termină sau ar trebui să se termine la staţia de epurare.

Reţelele au şi guri pentru vizitare, care să permită accesul pentru control şi întreţinere.

Canalele pot fi curăţate prin diverse tehnici: Spălare cu presiune ridicată, curăţare cu dragă cu lanţ sau cablu; curăţare cu vehicule speciale....

Construcţia sistemului de canalizare trebuie să asigure o perfectă etanşeitate, o netă separare de reţeaua de alimentare cu apă (cu care nu trebuie să vină în contact şi în nici un caz să nu treacă deasupra ei) ca să se evite orice posibilă contaminare. Trebuie să fie cădere suficientă, coturi nu prea strânse, adâncime corespunzătoare ca să nu apară iarna îngheţ şi dimensionările (diametre) adecvate ca să permită preluarea întregului debit, să nu se ajungă la blocaje şi refulări la exterior pe străzi sau şi mai rău în interiorul clădirilor.

2.3 Problema canalizării apelor pluviale

O mare problemă în zonele urbane o constituie apele pluviale. Uneori sunt colectate de sisteme de canalizare distincte şi deversate direct în emisar - de regulă râul care trece prin / pe lângă localitatea în cauză. Dar ele sunt mai mult decât nişte simple ape de şiroire încărcate cu suspensii.... De pe străzi ele se încarcă cu reziduuri petroliere şi de uleiuri, plumb de la combutibili, particule din abrazarea cauciucurilor şi discurilor de frână ale automobilelor etc. şi deci sunt suficient de poluate încât să necesite de fapt epurare în staţia de epurare orăşenească la fel ca alte ape uzate.

În alte cazuri ele sunt colectate împreună cu apele uzate fecaloid-menajere sau alte asemenea ape puternic poluate, şi ajung în comun în staţiile de epurare. La ploi puternice însă, se generează debite cărora nici o staţie de epurare nu le-ar putea face faţă, şi se ajunge ca volume mari de ape uzate să fie deversate direct în râurile apropiate, scurtcircuitând staţia de epurare, obţinând deci un efect şi mai grav decât dacă numai apele pluviale ar fi fost deversate neepurate în emisar.

Soluţii s-au încercat mai multe. Unele oraşe au cheltuit imens pentru a construi rezervoare uriaşe pentru apele pluviale unde să se colecteze în timpul ploilor torenţiale debitele ce nu pot fi preluate de staţiile de epurare şi să fie apoi treptat epurate în perioadele fără precipitaţii.

Mai logic şi ieftin este să se caute rezolvări cât mai aproape de cauzele fenomenului, nu d efecte, şi anume reducerea debitului apelor uzate pluviale ce ajung în canalizare, fie pe ansamblu, fie cel puţin întârzierea lor pentru a evita debit de vârf.

Reducerea permanentă se obţine prin reducerea suprafeţelor sigilate (impermeabilizate) din zonele urbane şi mărirea celor de pe care apa se poate infiltra în sol în loc să se scurgă în sistemul de canalizare. Astfel în locul asfaltului sau altor materiale impermeabile se pot pune pe trotuare, pieţe, parcaje şi chiar străzi pavaje din materiale poroase, permeabile la apă, ce permit o anumită infiltraţie. Această soluţie deja se răspândeşte tot mai mult, deşi motivaţia este adesea uşurinţa desfacerii ei în caz de apariţia necesităţii unor săpături (acces la conducte, cabluri etc.) şi nu din motive de ape. Alte soluţii sunt încă puţin răspândite, deşi sunt fezabile: Grilaje de metal, beton sau material plastic, în loc de asfalt, pe zonele de parcaj şi alte suprafeţe, chiar pietriş în loc de asfalt pe alei şi diverse drumuri, intercalarea în şanţuri şi rigole de zone înierbate sau de gropi şi alte elemente ce favorizează infiltraţia; conducte poroase sau perforate pentru apele pluviale, intercalarea de cisterne şi rezervoare pentru apele din parcaje şi de pe acoperişuri şi conducerea acestor ape, alături de cele stradal unde diferenţele de nivel permit, spre paturi de infiltrare, ochiuri de apă sau bazine din parcuri şi zone verzi urbane, colectarea în cisterne şi recircularea în scop menajer, de stropire a spaţiilor verzi sau în alte scopuri a apelor pluviale etc.

Întârzierea afluxului spre canalizare a apelor meteorice se fac prin creşterea rugozităţii suprafeţelor de recepţie şi colectare şi scăderea utilizării de materiale ce favorizează o curgere rapidă: Înierbarea rigolelor şi şanţurilor colectoare sau dispunerea de pietriş în ele, intercalarea de fâşii de iarbă, minigropi şi alte adâncituri, realizarea de acoperişuri plate eventual cu gazon sau pietriş, sau chiar inundarea temporară a acoperişului plat prin limitatoare de debit la sistemul de scurgere, utilizarea de materiale cu microcreste şi microşanţuri pentru acoperiş şi citerne pentru a întârzia curgerea apei etc. De asemenea se pot intercala la scurgerile de pe acoperişuri şi parcări cisterne pentru colectarea şi stocarea temporară a apelor pluviale şi se pot realiza prelungiri ale căilor de scurgere pentru o parte din ape, ca ele să se descarce succesiv în canalizare şi deci să se evite debitul "de vârf".

3. EPURAREA APELOR UZATE

3.1 Istoric şi evoluţie

Primele staţii de epurare au apărut în Anglia în secolul XIX. Iniţial s-au realizat canalizări, care au rezolvat problema epidemiilor hidrice, dar au făcut din Tamisa un râu mort ce degaja miros pestilenţial, încât în geamurile parlamentului au trebuit atârnate cârpe îmbibate cu clorură de calciu. Abia atunci s-a trecut la realizarea de staţii de epurare. Tot în Anglia s-au pus bazele monitoringului. Parametrul "consum biochimic de oxigen" CBO₅ a fost introdus în 1898 şi a fost conceput în concordanţă cu realităţile englezeşti - temperatură de 20⁰C, timp de rezidenţă în râu 5 zile, tip de poluare predominantă fiind cea fecaloid-menajeră...

În SUA, în 1984 existau 15438 de staţii de epurare care deserveau o populaţie de 172205000 locuitori, adică 73,1% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO₅ a fost de 84% iar din punct de vedere al suspensiilor de 86,3%. Pentru anul 2005 se prevede atingerea unui nivel de 16980 de staţii de epurare care să deservească 243723000 locuitori, adică 86,6% . Procentul de epurare a apelor din punct de vedere al încărcării organice măsurate prin CBO₅ e planificat să atingă 89,9% iar din punct de vedere al suspensiilor de 88,9%.

În SUA tot mai puţine ape uzate după epurare se descarcă din nou în emisar. Se infiltrează în sol sau se utilizează pentru irigaţii, în industrie, pentru recreere (lacuri), pentru piscicultură, şi chiar ca sursă de apă potabilă, după descărcare în lacuri sau injectare în sol sau chiar direct, dar cu supunere la preparare avansată. De exemplu în SUA se utilizează ape uzate la prepararea de apă potabilă în oraşe ca Palo Alto, Denver, El Paso şi chiar Washington DC! Aceasta e destul de scumpă, dar totuşi mai ieftină decât desalinizarea apei marine de exemplu, de aceea tehnologia se răspândeşte în ţări arabe şi africane...

3.2 Principiul constructiv al unei staţii de epurare a apelor uzate

Deşi diferă prin dimensiuni şi tehnologii folosite, cea mai mare parte a staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti au o schemă constructivă apropiată. Există şi unele realizate pe verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din instalaţii se pot realiza în subteran, cu spaţii verzi deasupra.

Distingem o treapta primară, mecanică; o treaptă secundară, biologică; şi la unele staţii (deocamdată nu la toate!) o treapta terţiară - biologică, mecanică sau chimică.

Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:

·  Grătarele reţin corpurile plutitoare şi suspensiile grosiere (bucăţi de lemn, textile, plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spaţii tot mai dese între lamele. Curăţarea materiilor reţinute se face mecanic. Ele se gestionează ca şi gunoiul menajer, luând drumul rampei de gunoi sau incineratorului...

· Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiuri dese, reţinând solide cu diametru mai mic.

· Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul bazinelor lor a nisipului şi pietrişului fin şi altor particule ce au trecut de site dar care nu se menţin în ape liniştite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe fundul bazinelor şi se gestionează ca deşeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare, deoarece conţine multe impurităţi organice.

· Decantoarele primare sunt longitudinale sau circulare şi asigură staţionarea apei timp mai îndelungat, astfel că se depun şi suspensiile fine. Se pot adăuga în ape şi diverse substanţe chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun şi filtre. Spumele şi alte substanţe flotante adunate la suprafaţă (grăsimi, substanţe petroliere etc.) se reţin şi înlătură ("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează şi înlătură din bazin (de exemplu cu lame racloare susţinute de pod rulant) şi se trimite la metantancuri.

Treapta secundară constă şi ea din mai multe etape:

· Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conţine microorganisme ce descompun aerob substanţele organice. Se introduce continuu aer pentru a accelera procesele biochimice.

· Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar gazele (ce conţin mult metan) se folosesc ca şi combustibil de exemplu la centrala termică.

Treapta terţiară nu există la toate staţiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuşi în exces (de exemplu nutrienţi- azot şi fosfor) şi a asigura dezinfecţia apelor (de exemplu prin clorinare). Această treaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbţia pe cărbune activat, precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrificare (transformarea amoniului în azotit şi apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale biologică, sau chimică.

În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluţie puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu mai merite numite "ape uzate" dar în practică rar întâlnim aşa o situaţie fericită. Pe de o parte tehnologiile de epurare se îmbunătăţesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid-menajere tot mai multe substanţe care nu ar trebui să fie şi pe care staţiile de epurare nu le pot înlătura din ape.

În final apa epurată este restituită în emisar - de regulă râul de unde fusese prelevată amonte de oraş. Ea conţine evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluţie adecvată.

Alte soluţii propun utilizarea pentru irigaţii a apelor uzate după tratamentul secundar, deoarece au un conţinut ridicat de nutrienţi. Acest procedeu e aplicabil dacă acele ape nu conţin toxice specifice peste limitele admise şi produsele agricole rezultate nu se consumă direct. În acest caz nu mai este necesară treapta a III-a şi nu se mai introduc ape în emisar (fapt negativ din punct de vedere al debitului dar pozitiv pentru calitate, deoarece apele epurate nu sunt niciodată cu adevărat de calitate apropiată celor naturale nepoluate antropic). Se experimentează şi utilizarea apelor uzate ca sursă de apă potabilă, desigur cu supunerea la tratamente avansate de purificare.

Nămolul din decantoarele primare şi secundare este introdus în turnuri de fermentaţie, numite metantancuri. De obicei sunt rezervoare de beton armat de mari dimensiuni, unde se asigură temperatură relativ ridicată, constantă, şi condiţii anaerobe, în care bacteriile fermentează nămolul şi descompun substanţele organice până la substanţe anorganice, rezultând un nămol bogat în nutrienţi şi gaze care, conţinând mult metan, se utilizează ca şi combustibil.

3.3 Probleme particular ale epurării apelor uzate

·  Staţii de epurare integral biologice

În anumite condiţii de climă se poate folosi şi epurarea biologică cu plante, prin mlaştină / lagună de epurare, care poate reţine fosfaţii, nitraţii şi agenţii patogeni. Un hectar de stuf de exemplu extrage din apă anual 10-15 tone de azot, fosfor şi sulf şi peste 150 tone de poluanţi organici!

La Arcata (California) în mod experimental s-a introdus un sistem de epurare exclusiv biologic, cu plante, într-un sistem de mlaştini şi lacuri. Fezabilitatea pe termen lung şi posibilitatea de a folosi pe scară largă asemenea tehnologie este deocamdată controversată.

· Preepurarea apelor uzate industriale

Apele uzate industriale au de regulă nivele înalte de încărcare cu poluant şi mai ales au caracteristici frecvent foarte diferite de cele uzate fecaloid-menajere. De aceea ele nu pot fi epurate direct în staţiile de epurare orăşeneşti, ci trebuie supuse unui proces de preepurare specifică, adaptată naturii poluantului sau poluanţilor în cauză, şi apoi eventual descărcate în canalizarea orăşenească şi duse la staţia clasică de epurare. Se poate face şi o staţie complet separată pentru apele industriale, care să asigure epurare până la nivelul la care pot fi descărcate legal în emisar (râu de exemplu). O asemenea staţie complet separată se poate justifica economic la mari întreprinderi...

Ape industriale uzate sunt şi cele ce provin din "spălarea" gazelor, inclusiv a celor de la centralele termice sau termoelectrice, unde apele încarcă bioxid de sulf, rezultând gaze mai puţin poluante pentru atmosferă dar ape foarte poluate, ce trebuie epurate.

Uneori apele uzate industriale au încărcări de poluanţi pentru care nu există tehnologie de epurare adecvată, singura soluţie rămânând în acest caz injectarea profundă.

· Problema nămolului

Din staţiile de epurare rezultă mari cantităţi de nămol. De exemplu în Germania se produc anual peste 100 de milioane de tone de nămol brut! Acesta este în final uscat prin diverse procedee şi poate fi utilizat ca îngrăşământ agricol sau după caz este transportat la rampa de gunoi şi haldat sau incinerat sau supus pirolizei. Utilizarea ca îngrăşământ oricum nu se face direct, ci mai întâi trebuie supus unui proces de "condiţionare" ce poate cuprinde dezinfecţie, adăugare de săruri de aluminiu şi fier, var, cenuşă, materiale de floculare apoi deshidratare prin presă sau centrifugă....

În ultimul timp în apele uzate ajung tot mai multe metale grele şi alţi poluanţi care fac ca nămolul să fie toxic şi neadecvat utilizării ca îngrăşământ. În Germania de exemplu doar circa 40% poate fi utilizat în agricultură.... Alternative sunt folosirea lui ca materie primă la cărămizi speciale şi alte materiale de construcţii. O practică larg răspândită în trecut şi din fericire abandonată după îndelungi scandaluri a fost deversarea în ocean a nămolului provenit din staţii de epurare a apelor.

· Metode speciale de epurare a apelor - osmoza inversa

Osmoza a fost descoperită în 1748 iar osmoza inversă mult mai târziu, dar cu vaste aplicaţii. Ea produce apă curată, chiar prea "curată" (demineralizată) şi se poate folosi pentru epurarea apelor uzate , preparare de apă potabilă, dar şi în alte scopuri ( producerea gheţii, aplicaţii biomedicale şi de laborator, în fotografie, industria farmaceutică, cosmetică, electronică şi electrotehnică, zootehnie, medicină pentru hemodializă, dedurizarea apei pentru centralele termice etc.).

Principiul de funcţionare al procedeului este o membrană semi-permeabilă prin care apa trece foarte uşor dar alte substanţe mai puţin sau deloc din cauza mărimii moleculei. Punând în contact două mase de apă cu concentraţii diferite de diverse substanţe, separate prin membrană, la osmoza normală apa va tinde să traverseze membrana de la soluţia mai diluată către cea mai concentrată până la egalarea concentraţiilor. Dar dacă pe soluţia mai concentrată se aplică o presiune mare, peste nivelul celei osmotice produsă de diferenţa de concentraţie, procesul este invers şi apa trece din soluţia concentrată spre cea diluată, cu alte cuvinte de la cea poluată spre cea purificată.

Stratul de soluţie concentrată care se formează pe suprafaţa membranei trebuie îndepărtat periodic pentru a preveni astuparea microporilor prin care trec moleculele de apă. În acest sens se poate utiliza un pre-filtru cu carbon activ pentru reţinerea clorului care poate distruge membrana şi a unui pre-filtru pentru sedimente care să reţină suspensiile fine. Dedurizarea prealabilă a apei e necesară dacă e foarte dură.

· Latrinele nu sunt o adevărată rezolvare a problemelor apelor uzate. Multe sunt doar nişte gropi în pământ de unde dejecţiile se infiltrează în sol şi îl contaminează cu multiple substanţe. Corect ele ar trebui să aibă bazinele betonate şi să fie vidanjate periodic iar dejecţiile să fie transportate la staţia de epurare.

·  Injectarea profundă - o alternativă la epurare?

O soluţie mai puţin ecologică în locul tratării în staţii de epurare sau alte metode este injectarea profundă a apelor uzate, în zone şi adâncimi unde nu contaminează surse de apă subterană în uz curent sau cunoscute. În funcţie de natura poluantului, unele sperăm să îşi modifice sau reducă conţinutul de poluanţi, dar la majoritatea se speră doar să nu ne deranjeze în următoarele secole sau chiar milenii, ceea ce nu este deloc o abordare durabilă, dar se practică, la fel ca depozitarea deşeurilor nucleare puternic radioactive.

Injectarea se face la adâncimi de regulă de 500-2000 metri, cu extreme de la câteva sute de metri până la peste 4000 de metri. Depinde şi de tipul de rocă / formaţiune geologică în care se injectează, de regulă nisip, gresie, dolomit sau calcare. Debitul şi presiunea sunt şi ele variabile, iar tipurile de ape uzate care se injectează sunt de regulă ape grav contaminate şi foarte greu de epurat sau în cantităţi foarte mari. Categorii de ape uzate injectate profund: ape uzate comunale şi industriale, ape sărate de la exploatări petroliere, ape utilizate la minerit prin solvire a diverselor minerale (clorură de sodiu, potasiu, fosfaţi, uraniu, cupru etc.), ape utilizate în procedeul de ardere in situ a combustibililor fosili (cărbune, şisturi bituminoase...), producere de energie electrică pe baza celei geotermale; ape radioactive sau încărcate cu substanţe de înaltă toxicitate din industria farmaceutică, chimică etc.; ape de răcire; ape meteorice colectate de canalizări municipale şi alte structuri. Se practică ţi reinjectare de ape ne sau puţin uzate din raţiuni hidrogeologice, cum sunt reîncărcarea acviferelor, injecţii de barare a intruziuni apei sărate în acvifer, injecţii de solide sub formă de suspensie înapoi în golurile de unde au fost extrase ex. steril înapoi în mine. În SUA, cel mai frecvent au fost injectate ape uzate de provenienţă din industria chimică, farmaceutică şi petrochimică (55%), rafinării şi industrie extractivă de gaze naturale (20%), industria metalurgică (7%).

4. REGLEMENTĂRI

Epurarea apelor uzate este o disciplină tehnică, în care se întâlnesc ştiinţele inginereşti, fizica, chimia şi biologia. Există o bogată literatură de specialitate legată de operarea staţiilor de epurare. Sunt însă şi reglementări legale şi tehnice detaliate. Principalul act normativ specific este Hotărârea Guvernului nr. 188 din 28 februarie 2002 pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 187 din 20 martie 2002, din care reproducem în extras o serie de prevederi importante:

· Hotărârea Guvernului nr. 188 / 2002

pentru aprobarea unor norme privind condiţiile de descărcare în mediul acvatic a apelor uzate

- EXTRAS-

[.........]

Art. 1. - Se aprobă Normele tehnice privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti, NTPA-011, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. - Se aprobă Normativul privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002, prevăzut în anexa nr. 2.

Art. 3. - Se aprobă Normativul privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002, prevăzut în anexa nr. 3.

[.........]

ANEXA Nr. 1

NORME TEHNICE din 28 februarie 2002 privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti, NTPA-011

[.........]

I. Domeniul de aplicare

Art. 1. - (1) Prezentele norme tehnice se referă la colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti şi la epurarea şi evacuarea apelor uzate provenite din sectoarele industriale prevăzute în tabelul nr. 4.

(2) Încărcarea cu poluanţi a apelor uzate se exprimă în echivalenţi locuitor - e.I. - şi se calculează pe baza încărcării medii maxime săptămânale în CBO₅ intrat în staţia de epurare în cursul unui an, exceptând situaţiile de fenomene hidrometeorologice neobişnuite, cum sunt precipitaţiile abundente.

Art. 2. - Definiţii

În sensul prezentelor norme tehnice, prin termenii înscrişi mai jos se înţelege:

1. ape uzate orăşeneşti - ape uzate menajere sau amestec de ape uzate menajere cu ape uzate industriale şi/sau ape meteorice;

2. ape uzate menajere - ape uzate provenite din gospodării şi servicii, care rezultă de regulă din metabolismul uman şi din activităţile menajere;

3. ape uzate industriale - orice fel de ape uzate ce se evacuează din incintele în care se desfăşoară activităţi industriale şi/sau comerciale, altele decât apele uzate menajere şi apele meteorice;

[.........]

6. punct de control - locul de unde se prelevează probe de apă în vederea efectuării analizelor de laborator, acest loc fiind:

a) în cazul evacuărilor în reţeaua de canalizare a localităţii a apelor uzate menajere şi industriale, ultimul cămin al canalizării interioare a utilizatorului de apă înainte de debuşarea în reţeaua de canalizare a localităţii;

b) în cazul efluenţilor din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, a apelor uzate industriale sau al evacuărilor directe, punctul de evacuare finală a apelor uzate în apa receptoare;

7. reţea de canalizare - sistem de conducte şi/sau canale care colectează şi transportă apele uzate orăşeneşti şi/sau industriale;

8. aglomerare umană - o zonă în care populaţia şi/sau activităţile economice sunt suficient de concentrate pentru a face posibile colectarea apelor uzate orăşeneşti şi dirijarea lor spre o staţie de epurare sau spre un punct final de evacuare;

9. un echivalent locuitor (e.I.) - încărcarea organică biodegradabilă având un consum biochimic de oxigen la 5 zile - CBO5 - de 60 g O₂/zi;

10. epurare primară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu fizic şi/sau chimic care implică decantarea materiilor în suspensie sau prin alte procedee în care CBO5 al apelor uzate influente este redus cu cel puţin 20%, iar materiile în suspensie, cu cel puţin 50%;

11. epurare secundară - epurarea apelor uzate printr-un procedeu biologic cu decantare secundară sau printr-un alt procedeu care permite respectarea condiţiilor prevăzute în prezentele norme tehnice;

[.........]

14. eutrofizare - dezvoltarea accelerată a algelor şi a speciilor vegetale superioare, cauzată de îmbogăţirea apei cu elemente nutritive, în special compuşi ai azotului şi/sau ai fosforului, şi care produce o perturbare a echilibrului organismelor prezente, precum şi a calităţii apei respective;

[.........]

18. receptor natural - resursa de apă care primeşte apele uzate evacuate direct sau epurate.

[.........]

II. Colectarea apelor uzate

Art. 3. - (1) Proiectarea, construirea şi întreţinerea reţelelor de canalizare se realizează în conformitate cu standardele şi normele tehnice naţionale din domeniu, fără a antrena costuri excesive în ceea ce priveşte:

a) volumul şi caracteristicile apelor uzate orăşeneşti;

b) prevenirea pierderilor;

c) limitarea poluării receptorilor naturali determinate de fenomene hidrometeorologice neobişnuite.

(2) Colectarea apelor uzate menajere şi industriale în reţelele de canalizare ale localităţilor sau în staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti se realizează în condiţiile prevăzute în anexa nr. 2 la hotărâre - Normativ privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002.

III. Epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti

Art. 4. - (1) Înainte de a fi evacuate în receptorii naturali apele uzate colectate în reţelele de canalizare vor fi supuse unei epurări secundare sau corespunzătoare, în vederea conformării cu prevederile art. 5 (tabelul nr.1 şi/sau tabelul nr.2).

[.........]

Tabelul nr. 1

Prescripţii referitoare la evacuările provenite din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti

Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere.

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Indicatori/ Concentraţie Procentul minim

Parametrii de [mg/dm3] de reducere

calitate [%]

--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

Consum biochimic de oxigen 25 mg O2/dm3 70-90

Consum chimic de oxigen 125 mg O2/dm3 75

Materii în suspensie 35 mg/dm3 90

[.........]

(2) Evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti în zonele sensibile supuse eutrofizării, care au fost identificate conform art. 3 alin. (2) din anexa la prezentele norme tehnice, trebuie să respecte suplimentar prescripţiile din tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

Prescripţii referitoare la evacuările din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti în zonele sensibile supuse eutrofizării

În funcţie de condiţiile locale se vor aplica unul sau ambii indicatori.

Se aplică valorile de concentraţie sau procentele de reducere.

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Indicatori/ Concentraţie Procentul minim

Parametrii de de reducere

calitate)

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Fosfor total 2 mg/l 80%

(10.000-100.000 e.I.)

1 mg/l

(peste 100.000 e.I.)

Azot total 15 mg/l 70% - 80%

(10.000-100.000 e.I.)

10 mg/l

(peste 100.000 e.I.)

(3) Pentru a se asigura că resursele de apă, care sunt şi receptoare pentru apele uzate, corespund, din punct de vedere al calităţii, reglementărilor în domeniu, autoritatea competentă poate stabili în vizele/autorizaţiile de gospodărire a apelor prescripţii mai severe decât cele prezentate în tabelele nr. 1 şi 2, aşa cum se arată şi în art. 4 alin. (2) din anexa nr. 3 la hotărâre.

(4) În funcţie de specificul apelor uzate industriale care intră în reţelele de canalizare, de utilizările din aval şi de obiectivele de calitate ale receptorului natural, autoritatea competentă, prin autorităţile bazinale de gospodărire a apelor, poate stabili şi alte condiţii de calitate pentru efluenţii staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, suplimentar celor prevăzute în tabelele nr. 1 şi 2. Stabilirea acestor condiţii se va face având ca nivel de referinţă concentraţiile maxim admisibile prevăzute în anexa nr. 3 (NTPA-001/2002).

(5) Punctele de evacuare pentru apele uzate orăşeneşti se aleg avându-se în vedere maxima reducere a efectelor asupra receptorului.

Art. 6. - (1) Apele uzate epurate se vor reutiliza ori de câte ori acest lucru este posibil, cu avizul autorităţilor în domeniu, în funcţie de origine şi de domeniul de utilizare. Reutilizarea acestor ape trebuie să se facă în condiţiile reducerii la minimum a efectelor negative asupra mediului.

(2) Nămolurile provenite din epurarea apelor uzate se depozitează în mod corespunzător sau se utilizează ori de câte ori acest lucru este posibil.

[.....]

Art. 8. - (1) Apele uzate orăşeneşti sau industriale, înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, trebuie monitorizate în concordanţă cu procedurile de control stabilite la art. 10.

(2) Monitorizarea constituie obligaţia tuturor prestatorilor/operatorilor de servicii publice ai reţelelor de canalizare şi/sau ai staţiilor de epurare a apelor uzate orăşeneşti, ai staţiilor de epurare a apelor uzate industriale şi ai oricăror evacuări directe în receptorii naturali.

Art. 9. - Staţiile de epurare vor fi proiectate sau modificate astfel încât din punctele de control stabilite să se poată preleva probe reprezentative din influentul staţiei şi din efluentul epurat sau din efluentul final, înainte de evacuarea în receptori.

[.....]

3. Se consideră că apa uzată epurată respectă valorile maxim admisibile fixate pentru parametrii relevanţi/de interes, dacă pentru fiecare parametru relevant, luat individual, probele de apă arată că acesta respectă valoarea fixată astfel:

a) pentru indicatorii/parametrii din tabelul nr. 1 numărul maxim de probe care pot să nu corespundă valorilor fixate, exprimate în concentraţii sau procente de reducere, este prevăzut în tabelul nr. 3;

b) se consideră probe necorespunzătoare acele probe prelevate în condiţii normale de exploatare, în care concentraţiile găsite pentru indicatorii CBO5 şi CCO(Cr) din tabelul nr. 1 se abat cu cel mult 100% de la valorile fixate, iar pentru indicatorul Total suspensii solide, cu cel mult 150%;

c) pentru indicatorii prevăzuţi în tabelul nr. 2 media anuală a probelor, pentru fiecare indicator, trebuie să respecte valorile fixate.

[.....]

5. Nu se iau în considerare valorile extreme pentru calitatea apei respective dacă acestea sunt rezultatul unor situaţii neobişnuite, cum ar fi ploile torenţiale.

Tabelul nr. 3 Numărul de probe prelevate Numărul maxim de probe permise în cursul unui an a se abate de la cerinţe

[.....]

ANEXĂ la normele tehnice

PLAN DE ACŢIUNE privind colectarea, epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti

[.....]

ARTICOLUL 3 Zone sensibile

(1) Până la data de 31 decembrie 2003 autoritatea competentă colaborează cu comitetele de bazin pentru întocmirea listelor tronsoanelor de apă de suprafaţă şi lacurilor afectate de eutrofizare şi a hărţii zonelor sensibile, zone în care pentru evacuarea apelor uzate epurate se impun cerinţe suplimentare faţă de cele prevăzute la art. 5 alin. (1) şi art. 7. Aceste cerinţe suplimentare sunt prevăzute la art. 5 alin. (2) şi art. 8. Listele şi harta respectivă se elaborează în conformitate cu criteriile prevăzute la alin. (2) şi se aprobă prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului. Atât listele, cât şi harta se revizuiesc la intervale nu mai mari de 4 ani.

(2) Criterii pentru identificarea zonelor sensibile

[.....]

Acolo unde instalarea unei reţele de canalizare nu se justifică fie pentru faptul că nu produce nici un beneficiu asupra mediului, fie pentru că necesită costuri excesive, se montează sisteme individuale sau alte sisteme corespunzătoare care pot asigura acelaşi nivel de protecţie a mediului. Planul de urbanism ţine seama de aceste cerinţe.

ARTICOLUL 5 Colectarea apelor uzate orăşeneşti

(1) Localităţile pe teritoriul cărora sunt cuprinse, parţial sau în totalitate, zone de aglomerări umane trebuie să fie prevăzute cu reţele de canalizare pentru partea lor de teritoriu cuprinsă în această zonă, astfel:

a) pentru zonele de aglomerări umane cu mai mult de 15.000 e.l., până la data de 31 decembrie 2017;

b) pentru zonele de aglomerări umane cu 2.000-15.000 e.l., până la data de 1 ianuarie 2022.

(2) Pentru evacuările provenite din zone de aglomerări umane cu mai mult de 10.000 e.l. în zone sensibile condiţiile prevăzute la alin. (1) vor trebui îndeplinite până la data de 31 decembrie 2015.

(3) Termenele pot fi modificate prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului şi al ministrului administraţiei publice.

ARTICOLUL 6 Obligaţia racordării la reţeaua de canalizare orăşenească

(1) Deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de incinte în care se desfăşoară activităţi socioeconomice, ale căror ape uzate nu pot fi epurate separat, au obligaţia să se racordeze la reţelele de canalizare ale localităţilor, în condiţiile prevăzute în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011, astfel:

a) pentru reţelele existente, până la data de 31 decembrie 2003;

b) pentru reţelele noi, o dată cu punerea în funcţiune a acestora. Autorităţile locale trebuie să informeze populaţia în timp util, prin mass-media, care sunt termenele de punere în funcţiune a noilor reţele.

(2) În situaţia în care deţinătorii de locuinţe individuale sau colective ori de incinte în care se desfăşoară activităţi socioeconomice au deja sisteme individuale de colectare a apelor uzate - fose septice, puţuri absorbante -, aceştia vor lua toate măsurile sanitare necesare pentru dezafectarea lor, o dată cu racordarea la reţelele de canalizare.

ARTICOLUL 7 Epurarea şi evacuarea apelor uzate orăşeneşti

(1) Apele uzate orăşeneşti care intră în reţelele de canalizare ale localităţilor trebuie ca înainte de a fi evacuate în receptorii naturali să fie supuse unei epurări secundare sau unei epurări corespunzătoare, şi anume:

a) pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu peste 15.000 e.l., până la data de 31 decembrie 2017;

b) pentru toate evacuările ce provin din aglomerări umane cu mai puţin de 15.000 e.l., până la data de 1 ianuarie 2022.

Excepţie de la aceste prevederi fac situaţiile prevăzute la alin. (2) şi la art. 8.

(2) În regiunile muntoase înalte, cu altitudinea de peste 1.500 m deasupra nivelului mării, unde este dificil să se aplice o epurare biologică eficientă din cauza temperaturilor scăzute, autoritatea administraţiei publice locale poate solicita autorităţii publice centrale din domeniul apelor şi protecţiei mediului o epurare mai puţin severă. Această solicitare trebuie să fie clar motivată, să prezinte dificultăţile tehnice întâmpinate şi să fie însoţită de un studiu detaliat din care să reiasă că astfel de evacuări nu influenţează negativ mediul. Studiul va cuprinde şi măsurile care trebuie luate în acest scop.

[.....]

ARTICOLUL 8 Epurarea apelor uzate orăşeneşti care se evacuează în zone sensibile

(1) Până la data de 31 decembrie 2015 apele uzate orăşeneşti provenite de la aglomerări umane cu mai mult de 10.000 e.l., care intră în reţelele de canalizare, trebuie ca înainte de evacuarea în zonele sensibile să fie supuse unei epurări mai severe decât cea descrisă la art. 7, privind azotul şi fosforul.

(2) Evacuările ce provin din staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, descrise la alin. (1), trebuie să satisfacă cerinţele din anexele nr. 1 şi 3 la hotărâre, respectiv NTPA-011 şi NTPA-001/2002.

(3) Termenele pot fi modificate prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului.

[.....]

ARTICOLUL 10 Monitorizarea evacuărilor de ape uzate orăşeneşti sau industriale în receptorii naturali

(1) Apele uzate orăşeneşti sau industriale, înainte de a fi evacuate în receptorii naturali, trebuie monitorizate în concordanţă cu procedurile stabilite în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011. Monitorizarea este obligatorie pentru toţi prestatorii/operatorii de servicii publice care exploatează reţelele de canalizare, staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţiile de epurare a apelor uzate industriale sau oricare instalaţii de evacuare directă în receptori naturali.

(2) Autoritatea competentă în domeniu verifică periodic respectarea prevederilor cuprinse în anexele nr. 1, 2 şi 3 la hotărâre, în acordurile de racordare şi în avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor.

ARTICOLUL 11 Monitorizarea receptorilor naturali în care se evacuează apele uzate orăşeneşti sau industriale

(1) Autoritatea în domeniu monitorizează receptorii naturali în care se evacuează apele uzate orăşeneşti sau industriale, direct sau din staţiile de epurare. Monitorizarea se realizează prin intermediul Sistemului Naţional de Supraveghere a Calităţii Apelor - S.N.S.C.A. Secţiunile de control reprezentative pentru apele de suprafaţă, lacuri şi apele subterane sunt reglementate prin ordin al ministrului apelor şi protecţiei mediului.

(2) S.N.S.C.A. va fi reactualizat şi completat cu lista secţiunilor de control situate în zonele sensibile şi cu tabelul cu frecvenţa de prelevare şi de analiză a probelor de apă prelevate din zonele sensibile, până la data de 31 decembrie 2003.

ARTICOLUL 12 Raportări

Prestatorii/operatorii de servicii publice care administrează şi/sau exploatează reţelele de canalizare, staţiile de epurare a apelor uzate orăşeneşti, staţiile de epurare a apelor uzate industriale şi evacuările directe vor prezenta lunar şi, respectiv, anual autorităţii competente un raport privind situaţia cantitativă şi calitativă a evacuărilor de ape uzate. Datele conţinute în acest raport servesc la elaborarea raportului anual privind starea mediului şi a sintezelor anuale de gospodărire a apelor.

ANEXA Nr. 2

NORMATIV din 28 februarie 2002 privind condiţiile de evacuare a apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare, NTPA-002/2002

[.....]

Art. 3. - (1) Principalii parametri/indicatori de calitate ce trebuie să caracterizeze apele uzate sunt prevăzuţi în tabelul nr. 1 din prezentul normativ. Tabelul prezintă şi limitele maxim admisibile. Aceste limite pentru substanţele poluante sunt concentraţii momentane, exprimate în mg/dm3, şi se măsoară în punctele de control.

(2) În funcţie de activitatea specifică desfăşurată apele uzate pot fi caracterizate şi prin alţi indicatori de calitate decât cei din tabelul nr. 1. Limitele maxim admisibile pentru aceştia se vor stabili pe bază de studii de specialitate, la comanda utilizatorului de apă. Studiile trebuie să cuprindă, de asemenea, metodele de analiză cantitativă şi calitativă a substanţelor în cauză şi tehnologiile de epurare adecvate şi se aprobă de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului.

(3) Utilizatorul de apă are obligaţia epurării locale a apelor uzate, astfel încât în punctul de control să fie asigurată respectarea condiţiilor prevăzute în contractul-abonament şi în avizul/autorizaţia de gospodărire a apelor.

Art. 4. - Evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor este permisă numai dacă prin aceasta:

a) nu se aduc prejudicii igienei şi sănătăţii publice sau personalului de exploatare;

b) nu se diminuează prin depuneri capacitatea de transport a canalelor colectoare;

c) nu se degradează construcţiile şi instalaţiile reţelelor de canalizare, ale staţiilor de epurare şi ale echipamentelor asociate;

d) nu sunt perturbate procesele de epurare din staţiile de epurare sau nu se diminuează capacitatea de preluare a acestora;

e) nu se creează pericol de explozie.

III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare

Art. 5. - Apele uzate care se evacuează în reţelele de canalizare ale localităţilor şi direct în staţiile de epurare nu trebuie să conţină:

1. materii în suspensie, în cantităţi şi dimensiuni care pot constitui un factor activ de erodare a canalelor, care pot provoca depuneri sau care pot stânjeni curgerea normală, cum sunt:

a) materialele care, la vitezele realizate în colectoarele de canalizare corespunzătoare debitelor minime de calcul ale acestora, pot genera depuneri;

b) diferitele substanţe care se pot solidifica şi astfel pot obtura secţiunea canalelor;

c) corpurile solide, plutitoare sau antrenate, care nu trec prin grătarul cu spaţiu liber de 20 mm între bare, iar în cazul fibrelor şi firelor textile ori al materialelor similare - pene, fire de păr de animale - care nu trec prin sita cu latura fantei de 2 mm;

d) suspensiile dure şi abrazive ca pulberile metalice şi granulele de roci, precum şi altele asemenea, care prin antrenare pot provoca erodarea canalelor;

e) păcura, uleiul, grăsimile sau alte materiale care prin formă, cantitate sau aderenţă pot conduce la crearea de zone de acumulări de depuneri pe pereţii canalului colector;

f) substanţele care, singure sau în amestec cu alte substanţe conţinute în apa din reţelele de canalizare, coagulează, existând riscul depunerii lor pe pereţii canalelor, sau conduc la apariţia de substanţe agresive noi;

2. substanţe cu agresivitate chimică asupra materialelor din care sunt realizate reţelele de canalizare şi echipamentele şi conductele din staţiile de epurare a apelor uzate;

3. substanţe de orice natură, care, plutitoare sau dizolvate, în stare coloidală sau de suspensie, pot stânjeni exploatarea normală a canalelor şi staţiilor de epurare a apelor uzate sau care împreună cu aerul pot forma amestecuri explozive, cum sunt: benzina, benzenul, eterii, cloroformul, acetilena, sulfura de carbon, solvenţi, dicloretilena şi alte hidrocarburi clorurate, apa sau nămolul din generatoarele de acetilenă;

4. substanţe toxice sau nocive care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot pune în pericol personalul de exploatare a reţelei de canalizare şi a staţiei de epurare;

5. substanţe cu grad ridicat de periculozitate, cum sunt:

a) metalele grele şi compuşii lor;

b) compuşii organici halogenaţi;

c) compuşii organici cu fosfor sau cu staniu;

d) agenţii de protecţie a plantelor, pesticidele - fungicide, erbicide, insecticide, algicide - şi substanţele chimice folosite pentru conservarea materialului lemnos, a pieilor sau a materialelor textile;

e) substanţele chimice toxice, carcinogene, mutagene sau teratogene, ca: acrilonitril, hidrocarburi policiclice aromatice, ca benzpiren, benzantracen şi altele asemenea;

f) substanţele radioactive, inclusiv reziduurile;

6. substanţe care, singure sau în amestec cu apa din canalizare, pot degaja mirosuri ce contribuie la poluarea mediului;

7. substanţe colorante ale căror cantitate şi natură, chiar în condiţiile diluării realizate în reţeaua de canalizare şi în staţia de epurare, determină prin descărcarea lor o dată cu apele uzate modificarea culorii apei receptorului natural;

8. substanţe inhibitoare ale procesului biologic de epurare a apelor uzate sau de tratare a nămolului;

9. substanţe organice greu biodegradabile.

Art. 6. - (1) Apele uzate provenite de la unităţile medicale şi veterinare, curative sau profilactice, de la laboratoarele şi institutele de cercetare medicală şi veterinară, întreprinderile de ecarisaj, precum şi de la orice fel de întreprinderi şi instituţii care prin specificul activităţii lor pot produce contaminarea cu agenţi patogeni - microbi, virusuri, ouă de paraziţi - se descarcă în reţelele de canalizare ale localităţilor şi în staţiile de epurare numai în condiţiile în care s-au luat toate măsurile de dezinfecţie/sterilizare prevăzute de legislaţia sanitară în vigoare.

[.....]

Art. 7. [.....] Dacă reţeaua de canalizare nu conduce apele uzate într-o staţie de epurare dintr-o localitate apropiată, ci într-un receptor natural, atunci condiţiile de evacuare sunt cele prevăzute în anexa nr. 3 la hotărâre - NTPA-001.

(2) Pentru localităţile care au în curs de realizare staţii de epurare sau extinderi ale acestora, prevăzute prin programe de etapizare aprobate conform legii, autoritatea competentă poate stabili alte condiţii de evacuare pe perioada de derulare a programului, până la îndeplinirea obiectivelor acestuia, ţinându-se seama de prevederile prezentului normativ.

[.....]

Art. 11. - Acordul de racordare şi contractul-abonament pentru serviciul de preluare a apelor uzate în reţeaua de canalizare a localităţii şi/sau în staţia de epurare precizează:

a) debitele şi concentraţiile maxim admisibile ale impurificatorilor apelor uzate evacuate în punctul de control;

b) eventualele restricţii de evacuare la anumite ore;

c) măsurile de uniformizare a debitelor şi concentraţiilor substanţelor poluante conţinute;

d) obligaţia montării de debitmetre cu înregistrare şi contorizare pe canalul de evacuare a apelor uzate şi a menţinerii lor în stare de funcţionare;

e) obligaţia abonatului de a semnala operatorului de servicii publice toate accidentele sau anomaliile din instalaţiile proprii, care pot perturba buna funcţionare a sistemului de canalizare;

f) obligaţia de elaborare a planului de combatere a poluărilor accidentale, inclusiv dotarea cu mijloace şi materiale pentru intervenţie, sau de încheiere a unui precontract cu o unitate specializată pentru intervenţii în caz de poluare accidentală;

g) punctele de control al calităţii apelor uzate evacuate şi frecvenţa de prelevare şi analiză a probelor de apă uzată.

[.....]

Tabelul nr. 1

Indicatori de calitate ai apelor uzate evacuate în reţelele de canalizare ale localităţilor

-----------------------------------------------------------------------------------------------

Nr. Valorile maxime

crt. Indicatorul de calitate U.M.

-----------------------------------------------------------------------------------------------

1. Temperatura 0C 40

2. pH unităţi pH 6,5-8,5

3. Materii în suspensie mg/dm3 350

4. Consum biochimic de oxigen la 5 zile (CBO5) mg O2/dm3 300

5. Consum chimic de oxigen - metoda cu mg O2/dm3 500

6. Azot amoniacal (NH4+) mg/dm3 30

7. Fosfor total (P) mg/dm3 5,0

8. Cianuri totale (CN) mg/dm3 1,0

9. Sulfuri şi hidrogen sulfurat (S2-) mg/dm3 1,0

10. Sulfiţi (SO32-) mg/dm3 2

11. Sulfaţi (SO42-) mg/dm3 600

12. Fenoli antrenabili cu vapori de apă (C6H5OH) mg/dm3 30

13. Substanţe extractibile cu solvenţi organici mg/dm3 30

14. Detergenţi sintetici biodegradabili mg/dm3 25

15. Plumb (Pb2+) mg/dm3 0,5

16. Cadmiu (Cd2+) mg/dm3 0,3

17. Crom total (Cr3+ + Cr6+) mg/dm3 1,5

18. Crom hexavalent (Cr6+) mg/dm3 0,2

19. Cupru (Cu2+) mg/dm3 0,2

20. Nichel (Ni2+) mg/dm3 1,0

21. Zinc (Zn2)2) mg/dm3 1,0

22. Mangan total (Mn) mg/dm3 2,0

23. Clor rezidual liber (Cl2) mg/dm3 0,5

1) Valoarea concentraţiei CCO(Cr) este condiţionată de respectarea raportului CBO5/CCO mai mare sau egal cu 0,4. Pentru verificarea acestei condiţii vor putea fi utilizate şi rezultatele determinării consumului chimic de oxigen, prin metoda cu permanganat de potasiu, urmărindu-se cunoaşterea raportului CCO(Mn)/CCO(Cr) caracteristic apei uzate.

2) Pentru localităţile în care apa potabilă din reţeaua de distribuţie conţine zinc în concentraţie mai mare de 1 mg/dm3 se va accepta aceeaşi valoare şi la racordare, dar nu mai mare de 5 mg/l.

3) Metoda de analiză va fi cea corespunzătoare standardului în vigoare.

NOTĂ:

Dacă pe colectorul reţelei de canalizare a localităţii, în punctul de racord al sursei de ape uzate, curge în permanenţă un debit care asigură diluarea corespunzătoare a acestora, operatorul de servicii publice care exploatează şi administrează reţeaua de canalizare poate stabili condiţiile de evacuare, ţinând seama de diluţia realizată. În aceste situaţii utilizatorii de apă care se racordează la reţeaua de canalizare din localitate sunt obligaţi să amenajeze căminul de racord corespunzător necesităţilor de protejare a construcţiei şi cu respectarea condiţiilor de salubritate şi a igienei mediului. În cazul în care în apa uzată se găsesc mai multe metale grele din categoria: Cu, Cr, Ni, Mn, suma concentraţiilor lor nu trebuie să depăşească valoarea de 5,0 mg/dm3; dacă se găsesc doar metale grele, precum Zn şi/sau Mn, suma concentraţiilor acestora nu poate depăşi valoarea de 6,0 mg/dm3. Enumerarea din tabel nu este limitativă; operatorul de servicii publice care exploatează şi administrează reţeaua de canalizare şi staţia de epurare, împreună cu proiectantul care deţine răspunderea realizării parametrilor proiectaţi şi, după caz, prin implicarea unităţii de cercetare tehnologică, care a fundamentat soluţia de proiectare pentru reţeaua de canalizare şi/sau pentru staţia de epurare, pot stabili, în funcţie de profilul activităţii desfăşurate de abonat, limite şi pentru alţi indicatori, ţinând seama de prescripţiile generale de evacuare şi, atunci când este cazul, şi de efectul cumulat al unor agenţi corosivi şi/sau toxici asupra reţelei de canalizare şi instalaţiilor de epurare.

ANEXA Nr. 3

NORMATIVdin 28 februarie 2002 privind stabilirea limitelor de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti la evacuarea în receptorii naturali, NTPA-001/2002

I. Obiect şi domeniu de aplicare

Art. 1. - (1) În scopul protejării sănătăţii populaţiei şi a mediului evacuarea/descărcarea în receptorii naturali a apelor uzate orăşeneşti şi industriale cu conţinut de substanţe poluante se face numai în condiţiile respectării prevederilor legislaţiei în vigoare şi ale prezentului normativ.

(2) Prezentul normativ are drept scop stabilirea condiţiilor generale de calitate a tuturor categoriilor de ape uzate, înainte de evacuarea acestora în receptorii naturali, precum şi a valorilor limită admisibile ale principalilor indicatori de calitate ai acestor ape.

Art. 2. - Domeniul de aplicare a prezentului normativ cuprinde apele uzate industriale şi orăşeneşti care au fost sau nu epurate. El se aplică şi apelor uzate evacuate din staţiile de epurare orăşeneşti caracterizate şi prin alţi indicatori de calitate decât cei prevăzuţi în anexa nr. 1 la hotărâre - NTPA-011.

Art. 3. - Condiţiile de evacuare a apelor uzate, stabilite conform art. 2, sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din prezentul normativ.

II. Modul de stabilire a valorilor limită admisibile ale poluanţilor din apele uzate evacuate în receptorii naturali

Art. 4. - (1) Limitele maxime admisibile de încărcare cu poluanţi a apelor uzate la evacuarea în receptorii naturali sunt prevăzute în tabelul nr. 1 din prezentul normativ şi reprezintă concentraţii exprimate în mg/dm3. Valorile acestor concentraţii limită sunt pentru probe momentane; nu se admit concentraţii medii şi ele se măsoară în punctul de control situat înainte de descărcare.

[.....]

(3) Prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor emitentul acestora poate stabili ca valori admisibile valori mai mici decât cele prevăzute în tabelul nr. 1, pe baza încărcării în poluanţi deja existente în receptor, în amonte de punctul de evacuare a apelor uzate, şi având în vedere obiectivele de calitate ale receptorului natural.

(4) La stabilirea valorilor admisibile pentru metale grele emitentul trebuie să ţină seama de faptul că, deşi individual, concentraţia maximă admisibilă poate fi cea prevăzută în tabelul nr. 1, atunci când în apele uzate sunt prezente mai multe metale grele (de exemplu: plumb, cadmiu, crom, cupru, nichel, zinc sau mercur), concentraţia totală a acestora în apă neputând depăşi 2 mg/dm3. Excepţie fac apele uzate provenite de la obţinerea şi prelucrarea metalelor, pentru care valoarea limită de concentraţie pentru fiecare metal - plumb, zinc, mangan, staniu - nu trebuie să depăşească 2 mg/dm3. În privinţa mercurului concentraţia acestuia nu poate depăşi 0,05 mg/dm3 chiar în situaţia în care este unicul metal prezent în apele uzate.

(5) Pentru substanţele pentru care nu sunt prevăzute limite maxime admisibile în standardele sau în normativele în vigoare, acestea se stabilesc pe bază de studii elaborate de institute specializate, abilitate conform legii, la comanda utilizatorului de apă. Studiile vor cuprinde, de asemenea, metodele de analiză calitativă şi cantitativă a substanţelor respective, precum şi tehnologiile de epurare adecvate. Limitele maxime admisibile vor fi aprobate de către autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului.

(6) Pentru substanţele poluante, altele decât cele prevăzute în tabelul nr. 1, limitele maxime admisibile se stabilesc prin avizele şi autorizaţiile de gospodărire a apelor, în funcţie de caracteristicile receptorului natural, de capacitatea sa de autoepurare, de caracteristicile celorlalte ape uzate evacuate în acelaşi receptor, de cerinţele utilizatorilor de apă şi de necesitatea protecţiei mediului.

(7) În cazul apelor uzate ce conţin substanţe poluante peste valorile limită stabilite prin prezentul normativ, este obligatorie epurarea acestora sau luarea de măsuri tehnologice adecvate, până la atingerea valorilor admise.

(8) În situaţii excepţionale autoritatea publică centrală din domeniul apelor şi protecţiei mediului poate face derogări de la prezentul normativ.

[.....]

(10) În cazuri speciale - după probe tehnologice, la amorsarea treptelor biologice din staţiile de epurare, revizii periodice sau pe parcursul execuţiei unor lucrări de retehnologizare sau extindere a capacităţii staţiei de epurare - este permisă depăşirea valorilor limită ale indicatorilor de calitate, dacă prin aceasta nu se pune în pericol sănătatea populaţiei, a ecosistemelor acvatice sau nu se produc pagube materiale, şi numai cu avizul autorităţilor bazinale de gospodărire a apelor şi, după caz, şi al inspectoratelor teritoriale de sănătate publică.

[.....]

(11) Pentru utilizatorii existenţi care realizează capacităţi de epurare în conformitate cu programul de etapizare aprobat, în autorizaţia de gospodărire a apelor, emisă pe o perioadă limitată, se înscriu valori ale substanţelor poluante ce nu depăşesc valorile limită din tabelul nr. 1 din anexa nr. 2 la hotărâre - NTPA-2/2002.

III. Restricţii privind evacuarea apelor uzate

Art. 5. - (1) Apele uzate care se evacuează în receptorii naturali nu trebuie să conţină:

a) substanţe poluante cu grad ridicat de toxicitate, prevăzute în tabelul nr. 2, precum şi acele substanţe a căror interdicţie a fost stabilită prin studii de specialitate;

b) materii în suspensie peste limita admisă, care ar putea produce depuneri în albiile minore ale cursurilor de apă sau în cuvetele lacurilor;

c) substanţe care pot conduce la creşterea turbidităţii, formarea spumei sau la schimbarea proprietăţilor organoleptice ale receptorilor faţă de starea naturală a acestora.

(2) Apele uzate provenind de la spitale de boli infecţioase, sanatorii TBC, instituţii de pregătire a preparatelor biologice - seruri şi vaccinuri -, alte instituţii medicale curative sau profilactice, de la unităţi zootehnice şi abatoare nu pot fi descărcate în receptori fără a fi fost supuse în prealabil dezinfecţiei specifice. În această situaţie se aplică prevederile art. 6 din anexa nr. 2 la hotărâre - NTPA-002/2002.

Art. 6. - Descărcarea apelor uzate epurate în reţeaua de canale de desecare, de irigaţii ori pe terenuri agricole se va face numai în condiţiile realizării unei epurări corespunzătoare şi numai cu avizul administratorului/deţinătorului acestora, astfel:

1. când apa din canale se foloseşte la irigarea culturilor agricole, limitele indicatorilor de calitate se corelează şi cu standardul privind calitatea apei pentru irigarea culturilor agricole, STAS 9450/83;

2. când apa uzată se descarcă într-un canal de desecare ce debuşează într-un receptor natural, limitele indicatorilor de calitate vor fi cei corespunzători prezentului normativ.

[.....]

Art. 9. - În scopul protejării resurselor de apă împotriva poluării:

1. se recomandă folosirea apelor uzate şi/sau a nămolurilor care conţin nutrienţi la fertilizarea ori la irigarea terenurilor agricole sau silvice, cu acceptul deţinătorilor terenurilor respective şi cu avizul autorităţilor competente în domeniul îmbunătăţirilor funciare. În funcţie de natura culturii se va cere şi avizul inspectoratului teritorial de sănătate publică;

2. este obligatorie asigurarea impermeabilizării tuturor depozitelor; eventualele exfiltraţii, precum şi apele din precipitaţii ce se scurg de la aceste depozite trebuie colectate şi epurate astfel încât acestea să corespundă prevederilor prezentului normativ.

Art. 10. - Prevederile prezentului normativ se aplică şi la evacuarea apelor uzate în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural.

[.....]

Tabelul nr. 1

Valori limită de încărcare cu poluanţi a apelor uzate industriale şi orăşeneşti evacuate în receptori naturali

Se aplică tuturor categoriilor de efluenţi proveniţi sau nu din staţii de epurare.

[.....]

Tabelul nr. 2

Substanţe poluante cu grad ridicat de periculozitate

Tabelul cuprinde următoarele clase şi grupe de substanţe selectate în special pe baza toxicităţii, persistenţei şi bioacumulării lor:

1. compuşi organohalogenaţi;

2. compuşi organostanici şi organofosforici;

3. substanţe cu proprietăţi cancerigene;

4. compuşi organici ai mercurului;

5. compuşi organosilicici;

6. deşeuri radioactive care se concentrează în mediu sau în organismele acvatice.

Este interzisă evacuarea în receptorii naturali o dată cu apele uzate a substanţelor individuale care aparţin claselor sau grupelor de substanţe enumerate mai sus şi care au un grad ridicat de periculozitate.

[.....]

·  O MAPPM 1097 / 1997

Normele tehnice de epurare biologică în staţiile de epurare şi ghidul de stabilire a programelor de recoltare şi analizare a probelor şi metodologia de prevalare a probelor de ape uzate sunt aprobate prin Ordinul Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului nr. 1097 din 17 decembrie 1997, publicat în Monitorul Oficial nr. 47 din 3 februarie 1998, pe care îl reproducem mai jos:

OMAPPM 1097 / 1997

[..........]

Art.1. - Se aproba Normele tehnice*) privind metodologia de conducere si control al procesului de epurare biologica cu nămol activ in staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti, industriale si din zootehnie, NTPA-003/1997, prezentate in anexa nr.1 la prezentul ordin.

Art.2. - Se aproba Normele tehnice*) privind ghidul de stabilire a programelor de recoltare si analizare a probelor de apa uzata, NTPA-004/1997, prezentate in anexa nr.2 la prezentul ordin.

Art.3. - Se aproba Normele tehnice*) privind metodologia de prevalare a probelor de ape uzate din efluenţii finali, NTPA-005/1997, prezentate in anexanr.3.

Art.4. - Anexele 1-3 fac parte integranta din prezentul ordin.

Art.5. Deţinătorii, persoane fizice si persoane juridice, de staţii de epurare a apelor uzate orăşeneşti, industriale si din zootehnie, precum si de laboratoarele de analiza a probelor de ape uzate vor aplica normele prevăzute in prezentul ordin.

Art.6. - Nerespectarea dispoziţiilor prezentului ordin atrage după sine răspunderea materiala, contravenţionala sau penala, după caz.

*) Normele tehnice prevăzute in anexele nr.1-3 vor putea fi procurate de la Institutul de Cercetare si Inginerie a Mediului Bucureşti.

[.........]

·  HG 472 / 2000

privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 272 din 15 iunie 2000

[EXTRAS]

[....]

Art. 1. - Protecţia resurselor de apă de suprafaţă şi subterane şi a ecosistemelor acvatice are ca obiect ameliorarea şi menţinerea calităţii naturale a acestora în scopul evitării unor efecte negative asupra mediului şi sănătăţii umane, în contextul realizării unei dezvoltări durabile.

Art. 2. - (1) Concentraţiile maxime admise ale poluanţilor conţinuţi de apele uzate, evacuate în resursele de apă, în soluri permeabile sau în depresiuni cu scurgere asigurată natural, precum şi în reţelele de canalizare, se stabilesc pentru zona de deversare în funcţie de capacitatea de primire a receptorilor şi se înscriu în avizele şi în autorizaţiile de gospodărire a apelor eliberate utilizatorilor de apă.

(2) Compania Naţională "Apele Române" - S.A. urmăreşte, prin Sistemul naţional de supraveghere a calităţii apelor, starea calităţii resurselor de apă de suprafaţă şi subterane, precum şi modul de respectare a concentraţiilor de poluanţi, înscrise în actele de reglementare emise utilizatorilor pentru protecţia calităţii apelor.

Art. 3. - (1) Stimularea economică a utilizării durabile a resurselor de apă implică servicii specifice de gospodărire a apelor, de protecţie a calităţii apelor, de monitorizare cantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate evacuate de utilizatori în limitele prevăzute în contractele economice încheiate cu aceştia.

(2) Compania Naţională "Apele Române" - S.A. percepe, pe bază de contract, tarife pentru serviciile de monitorizare cantitativă şi calitativă a poluanţilor din apele uzate evacuate şi de protecţie a calităţii resurselor de apă, ale căror niveluri, pe categorii de poluanţi, sunt prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 4. - (1) Pentru depăşirea concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate evacuate, înscrise în contractele de furnizare a serviciilor, utilizatorii de apă sunt penalizaţi în cuantumul prevăzut în anexa nr. 2.

(2) Constatarea depăşirii concentraţiilor maxime admise ale poluanţilor din apele uzate se face de personalul sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau, după caz, al unităţilor de gospodărire comunală pentru sistemele de canalizare ale localităţilor.

(3) Prelevarea probelor de apă uzată se face în prezenţa unui reprezentant al utilizatorului de apă.

(4) Constatarea abaterii şi stabilirea cuantumului penalităţii se fac prin proces-verbal de constatare întocmit de personalul împuternicit al sucursalelor bazinale ale Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A. sau, după caz, al unităţilor de gospodărie comunală, care se comunică prin poştă, cu confirmare de primire.

(5) Unitatea penalizată va achita cuantumul penalităţii prin ordin de plată, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea procesului-verbal de constatare.

(6) Procesul-verbal de constatare poate fi contestat de unitatea în cauză la judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârşită abaterea, în termen de 15 zile de la comunicare, dacă în contract nu este prevăzut un alt termen.

(7) Sumele de bani încasate cu titlu de penalităţi, calculate conform modelului prezentat în anexa nr. 4, se fac venit la Fondul apelor, constituit la Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului, gestionat prin buget separat, elaborat de Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi aprobat de Ministerul Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Art. 5. - (1) Utilizatorii de apă care manifestă constant o grijă deosebită cu privire la protecţia calităţii apelor şi care realizează evacuarea apelor uzate epurate în concentraţii mai reduse de substanţe impurificatoare decât cele înscrise în autorizaţia de gospodărire a apelor vor primi bonificaţii.

(2) Bonificaţia se acordă în procent de 10% din valoarea anuală a serviciilor de monitorizare a poluanţilor din apele uzate evacuate.

(3) Bonificaţiile se calculează de Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi se acordă utilizatorilor cu aprobarea Ministerului Apelor, Pădurilor şi Protecţiei Mediului.

Art. 6. - Compania Naţională "Apele Române" - S.A. stabileşte anual secţiunile reprezentative din cadrul Sistemului naţional de supraveghere a calităţii apelor, care sunt monitorizate pe cursurile de apă de suprafaţă, lacurile de acumulare şi în apele subterane. Aceste secţiuni se aprobă prin ordin al ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului.

Art. 7. - Punctele nr. 1, 2, 3 şi 4, precum şi nota cuprinsă în anexa nr. 5 "Servicii specifice de gospodărire a apelor realizate prin unităţile de gospodărire a apelor" la Hotărârea Guvernului nr. 981/1998 privind înfiinţarea Companiei Naţionale "Apele Române" - S.A., publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 530 din 31 decembrie 1998, se modifică conform anexei nr. 3.

Art. 8. - Anexele nr. 1-4 fac parte integrantă din prezenta hotărâre.

[.......]

·  O MAPM 325 / 2001

privind aprobarea Instrucţiunilor tehnice pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă - NTPA 012 şi pentru modificarea Ordinului ministrului mediului nr. 242/1990

Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 28 martie 2001

[EXTRAS] [.....]

Art. 1. - Se aprobă Instrucţiunile tehnice pentru aplicarea prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 472/2000 privind unele măsuri de protecţie a calităţii resurselor de apă - NTPA 012, prevăzute în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

*) Anexa va fi pusă la dispoziţie celor interesaţi de către Compania Naţională "Apele Române" - S.A. şi de sucursalele sale bazinale.

[.......]

Art. 4. - La data intrării în vigoare a prezentului ordin îşi încetează aplicabilitatea Ordinul ministrului apelor, pădurilor şi protecţiei mediului nr. 1.711/2000,

[.........]

5. ÎNCHEIERE

În această broşură am trecut foarte pe scurt în revistă câteva probleme legate de canalizare, epurarea apelor uzate şi reglementările din domeniu. Detalii mai multe se găsesc în lucrări tehnice şi biologice special dedicate acestei teme. Noi am vrut doar să creăm o bază pentru înţelegerea fasciculului nr. 7 din seria ECOAQUA, dedicat apei Clujului, inclusiv canalizării şi epurării apelor uzate. Bibliografia selectivă pentru întreaga serie de broşuri este reprodusă în fasciculul nr. 10 al seriei de broşuri ECOAQUA.