APA CLUJULUI

1. INTRODUCERE

Apa este pentru Cluj-Napoca, la fel ca pentru orice alt mare oraş, o sevă a vieţii, fără de care nu ar putea exista. Locuitorii, instituţiile publice, fabricile, lacurile şi bazinele oraşului - peste tot este nevoie de apă, de apă curată, de bună calitate, de nivel potabil. Şi apă se "consumă". De fapt cea mai mare parte se murdăreşte, devine apă uzată, pe care o colectează canalele şi după epurare e redată Someşului, de unde a fost direct sau indirect preluată amonte de Cluj. Toţi ne dăm seama de importanţa apei potabile şi a canalizării, dar majoritatea nu bănuim ce complexitate are sistemul care asigură Clujul şi o lungă serie de alte localităţi cu apă de băut şi respectiv preia apele uzate. Tocmai acest lucru şi-l propune broşura de faţă, să prezinte cele mai importante aspecte ale acestor probleme, pentru a creiona o imagine a vastului angrenaj al managementului apei Clujului.

Vom prezenta mai întâi instituţia care ne asigură apa şi canalizarea - RAJAC-ul - şi instituţia care supraveghează calitatea apei noatre de băut - Direcţia de Sănătate Publică. În continuare vom reproduce un act normativ esenţial şi nou apărut, care reglementează pe viitor organizarea serviciilor de apă-canal, şi vom trece apoi la prezentarea propriu-zisă a apei potabile şi apoi a canalizării şi epurării apelor uzate.

2. INSTITUŢII RESPONSABILE

2.1. Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj- RAJAC

Asigurarea cu apă potabilă şi canalizarea Clujului şi unui număr important de comune de pe valea Someşului este asigurată de Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj- RAJAC, pe care o prezentăm în cele ce urmează, deoarece practic toţi clujenii sunt clienţii ei şi trebuie să o cunoască.

· Scurt istoric al RAJAC şi a alimentării cu apă şi canalizării Clujului

RAJAC îşi are începuturile de la sfârşitul secolului XIX. Până la acea dată Clujul nu avea canalizare ci doar rigole pe unele străzi, ceea ce însemna o igienă ce lăsa mult de dorit. Alimentarea cu apă potabilă se făcea din mai multe fântâni, din care documentele amintesc de Fântâna Rozelor sau Fântâna lui Bodon, şi în plus era adusă cu butoaie, ciubere etc. ca o marfă sau luată chiar din Someş sau Canalul Morii. Probabil situaţia era mai nefavorabilă decât în antichitate, când municipiul - devenit ulterior colonia Napoca avea cu certitudine un sistem mai avansat, ştiută fiind preocuparea intensă a romanilor pentru igienă şi pasiunea pentru băi, care în Evul Mediu ajunseseră desuete... Oraşul crescuse lent ca număr de locuitori, de la 6.000 în 1453 la 13.900 în 1784, 24.000 în 1837, 26.638 în 1869 şi 31.746 în 1881, încât fântânile existente nu mai făceau faţă cantitativ şi calitativ, prin poluarea de la gunoaie şi fosele septice. De aceea, la 8 martie 1881 primăria decide forarea a 11 noi fântâni, dar renunţă şi procedează doar al repararea celor existente, fiind evidentă necesitatea unei soluţii mai ample, mai ales că epidemiile îşi făceau des simţită prezenţa (holeră în 1973 şi 1874, difterie în 1878, plus variolă, scarlatină etc.) şi în ciuda unui nivel de trai destul de ridicat mortalitatea era foarte mare, de peste 35%).

Un studiu tehnic amplu a fost realizat de firma vieneză a lui Karl Freiherr von Schwartz în mai 1882, cu sprijinul băncii Union din Viena . El propune surse subterane, tehnici de captare şi transport şi înmagazinare, canalizare. Autorităţile locale îl aprobă cu o serie de amendamente, dar punerea în practică se tergiversează din nou, se mai întocmeşte un raport, şi în sfârşit la mijlocul anilor '80 se realizează prin efort financiar comun al municipalităţii şi Universităţii primul sistem de alimentare centralizată cu apă potabilă.

Proiectul se pare că a fost executat de firma Knuth. Se baza pe o sursă de apă subterană de pe malul drept al Someşului / zona Stadion - Parcul Mare, numită "Grădina Bărnuţiului", exploatată prin cinci puţuri unite printr-un dren din tuburi de gresie. De aici, prin conducte de fontă, apa ajungea la staţia de pompare, de unde mai departe ajungea tot prin conductă de fontă pe traseul aproximativ al actualelor străzi Coşbuc - Moţilor - Iuliu Haţieganu - Clinicilor, traversa incinta (acum vechilor) clinici şi ajungea într-un rezervor cu capacitatea de 140 metri cubi. În total erau 1180 metri de conductă şi pe parcurs erau montate 5 cişmele publice. În domeniul canalizării s-a realizat o conductă de beton de 190 metri lungime pe str. CLinicilor şi una de fontă de 400 metri pe str. Iuliu Haţieganu şi Eminescu. Apele meteorice se colectau în 16 recipienţi. Această reţea se deversa în final în Canalul Morii.

În iulie 1888 Primăria aprobă şi un prim regulament pentru racordarea şi utilizarea apei potabile din reţea, cu condiţii tehnice, principii, preţuri etc.

În scurt timp sistemul a devenit insuficient, mai ales că se făceau noi branşamente. În iunie1889 Primăria anunţă un concurs de proiecte pentru o dezvoltare a sistemului de apă-canal. O comisie de evaluare este numită în 1890 iar raportul de evaluare este dupus abia în 1892, deci totul s-a făcut cu multe tergiversări. Proiectul adoptat ce consiliul orăşenesc a fost cel elaborat de firma Schlieck, care lua în calcul o viitoare populaţie de 50.000 locuitori pentru care propune asigurarea unui debit de 2275 metri cubi pe zi (majorat de municipalitate la 3500 metri cubi zilnic), peste 26 km reţea de apă, cu 47 de vane, 107 hidranţi şi 65 de cişmele publice, noi rezervoare şi o a doua zonă de presiune, şi peste 12 km de noi canalizări. Pentru punerea în practică a acestui proiect s-a semnat în octombrie 1892 un contract între Ministerul Învăţământului şi municipalitatea clujeană, prin care aceasta prelua integral infrastructurile deja existente de apă şi canalizare, şi se pune baza unei unităţi specializate.

Uzinele de Apă şi Canalizare Cluj se nasc la 8 noiembrie 1892 şi sunt strămoşul actualului RAJAC. Aveau în patrimoniul iniţial sursa subterană "Grădina Bărnuţiului" ce furniza circa 1700 metri cubi pe zi, un rezervor de apă de 140 metri cubi, 4,4 km reţea de apă şi abia câteva sute de metri de canalizări, la o populaţie de circa 35.000 locuitori.

În 1893 încep lucrările la proiectul de extindere. Sursa existentă se dovedeşte inadecvată unei extinderi, încât după diverse cercetări încredinţate firmei Zellerin se alege actuala sursă subterană Floreşti, unde se execută 14 foraje şi în final se dă în exploatare în 1900: cinci puţuri, o staţie de pompare de mari dimensiuni, o conductă de aducţiune de fontă de peste 5 km până la noul rezervor de 2000 metri cubi din locul numit "bisericii" şi situat deasupra actualei Universităţi de Ştiinţe Agricole. Se instituie a doua zonă de presiune, un nou rezervor de 700 metri cubi amplasat în zona "între Brazi" cu încă 5 km de conductă de aducţiune afarentă. Astfel la finele anului 1901 sunt deja peste 42 km de reţea de apă şi peste 20 km reţea de canalizare şi se asigură 7500 metri cubi de apă pe zi. Denumirea oficială a uzinelor de apă era Direcţiunea Conductelor de Apă. Se desfiinţează unele cişmele publice din centru deoarece dejat toate clădirile se racordaseră la sistemul de alimentare cu apă şi se face o masivă campanie de concetare la canalizare şi desfiinţarea latrinelor. Apare şi un nou regulament detaliat de apă şi canal, cu 153 de articole grupate pe 12 capitole. Începe şi contorizarea consumului prin instalarea primelor apometre la branşamente şi se sapă treptat noi puţuri la sursa Floreşti. , ajungându-se în 1914 la un număr de 12 puţuri de captare. Energia necesară la staţia de pompare fusese asigurată de o locomobilă a cărei întreţinere era foarte scumpă Din aceste motiv s-a trecut la utilizarea energiei apei, realizându-se un mic baraj pe Someş cu o priză de apă pe malul drept din care apa era condusă gravitaţional printr-un canal circular (conductă de beton de 1,6 metri diametru şi lungime de 1180 metri) ce apoi printr-o cădere de 2,6 metri acţiona o turbină de 80 de cai putere tip Francis ce la rândul ei acţiona pompele. Turbina a funcţionat până în 1975, iar aducţiunea de apă este folosită şi astăzi! Se mai realizează o staţie de pompare "Mănăştur" vizavi de Fabrica de Bere. La sfârşitul primului război mondial oraşul avea circa 60.000 locuitori, peste 76 km conducte de apă şi 45 km reţea de canalizare.

În 1919 uzinele de apă se reorganizează ca şi Direcţiunea Apaductului Cluj. În 1923 apare "Statutul Apaductului şi canalizării oraşului municipal Cluj", ce prevede pe parcursul a 55 de articole detaliile necesare unei bune funcţionări a intreprinderii şi reguli şi proceduri privind alimentarea cu apă şi canalizarea, inclusiv reguli de protecţie a calităţii apei şi a lucrărilor aferente. Tot la începutul anilor '20 se finalizează lucrările la un nou front de captare la Floreşti ("Şapca verde"), care apoi se extinde treptat. De asemenea continuă modernizările la staţia de pompare Floreşti şi se realizează alte staţii de pompare - în 1928 una lângă hotelul Astoria şi în 1929 una pe strada Victor Babeş. Tot în 1929 încep lucrările la un nou front de capătări la sursa Floreşti ("Captaţia nouă"), unde se realizează 28 de puţuri, o staţie de vid şi una de clorinare, şi o conductă de beton de aproape 3 kilometri lungime şi diametru de 70 cm (din tuburi tip Vianini, fabricate la Cluj după licenţă elveţiană), ce traversa pe sub Someş şi ducea la "Uzina Grigorescu", unde s-au montat pompe acţionate de un motor electric (Marca "Ganz", care a funcţionat până în 1999!) şi de rezervă unul Diesel (fabricat la uzinele Leobersdorf, Austria). Inaugurarea noului sistem are loc în 1932, ajungându-se astfel la furnizarea unui volum de apă de 16.000 metri cubi pe zi. Preţul de furnizare a apei potabile era diferenţiat în funcţie de categoria de beneficiar: 3,50 lei / mc la persoane fizice, 10,50 lei pentru comerţ şi17,50 lei pentru utilizatorii din industrie.

În 1930 sediul intreprinderii s-a mutat în clădirea de pe colţul str. Coşbuc cu Calea Moţilor (la ora actulă Grupul Şcolar de Poştă şi Telecomunicaţii). Totodată e de consemnat ca moment important transformarea intreprinderii comunale la 31.01.1931 în regie autonomă, sub denumirea de Uzinele de Apă şi Canalizare Cluj (UACC), în conformitate cu Legea publicată în Monitorul Oficial nr. 62 / 16.03.1929 şi Regulamentul aprobat de Consiliul de Miniştri cu nr. 77 / 31.01.1931. În 1934 se adoptă ţi un nou regulament, mult îmbunătăâit calitativ faţă de cel din 1923.

În 1934 se inaugurează un nou rezervor, de 3000 metri cubi, numit "Rahova". De asemenea s-a ajuns la monitorizarea şi centralizarea automată la sediul regiei a debitelor furnizate de surse şi a nivelelor apei din rezervoare. Remercabil este că debitmetrele din acea vreme au funcţionat până în anii '70 iar nivelmetrele au apucat în plină funcţionare zorile noului mileniu, ceea ce spune mlte despre calitatea lor!

Uzina Floreşti se reutilează cu două pompe fabricate de firma Schiel din Braşov (dintre care una se găseşte astăzi la Muzeul Apei), o nouă turbină tip Francis (înlocuind-o pe cea din 1906) şi un nou motor Diesel.

Extinderea treptată a oraşului spre cote de altitudine mai mare a impus realizarea unor noi facilităţi. În 1940 s-a dat în folosinţă staţia de pompare "Bisericii", cu două grupe de pompe: 3 pentru alimentarea zonei de medie presiune şi 3 pompe pentru zona de presiune înaltă. Acţionarea era electrică, cu motor Diesel ca rezervă. Rezervorul de 2000 mc existent devine un rezervor-tampon. Oraşul avea 160 km conducte de apă, 79 km de canalizare, 6950 de branşamente cărora li se furniza 18500 metri cubi / zi apă potabilă, de care beneficiau 116.500 locuitori. În timpul războiului la uzina Floreşti s-a realizat un adăpost antiaerian ce proteja personalul permiţând totodată supravegherea uzinei în timp de bombardament, pentru a se putea lua măsuri imediate în caz de avarii.

Primii ani de după război nu aduc noi investiţii, în schimb aduc cunoscutele transformări politice nefaste ce se răsfrâng implicit şi asupra regiei. Ca o mostră a "vremurile noi", se schimbă denumiri şi denumirile unor obiective.... staţia de pompare "Bisericii" devine "Govora".... În 1947 lungimea reţele de conducte de apă este de circa 170 km, dar cea de canalizare de numai puţin peste 60 km. Existau 7780 branşamente cărăra li se furniza zilnic aproape 20.000 mecti cubi de apă.

În 26 octombrie 1949, UACC devine Intreprinderea Edilitară Cluj, care la 11 septembrie 1950 devine Întreprinderea Comunală Cluj. În această formulă sunt comasate alimentarea cu apă şi canalizarea cu alte activităţi cum sunt alimentarea cu gaz metan, salubrizarea, transportul în comun, ba chiar şi coşeritul, afişajul, ecarisajul, spălarea vitrinelor!

Între 1955 şi 1960 se mai forează 6 puţuri la "Şapca Verde" iar altele sunt reamenajate şi în plus se trece la îmbogăţirea artificială a stratului freatic prin realizarea unui lanţ de bazine deschise la câteva zeci de metri de puţuri, bazine alimentate cu apă din Someş.

În 1960 încep lucrări mai ample, proiectate de institutele IPACH Bucureşti şi IPC şi DSAPC Cluj. Pe această bază în 1962 se extinde sursa suberană Floreşti: Pe malul stâng al râului se realizează 29 de puţuri, un dren de 1 km lungime şi două staţii de pompare şi conducte care duc apa la Cluj. Pe malul drept se mai fac 19 puţuri amonte de Şapca Verde şi un dren nevizitabil de circa 800 metri lungime şi noi bazine pentru îmbogăţirea artificială a stratului freatic. În 1966 se inaugurează o nouă conductă de transport a apei, de 80 cm diametru, din beton precomprimat "Premo", paralelă cu cea tip "Vianini" realizată în 1930. Alimentarea cu apă din sursa Floreşti se extinde în 1965 cu o conductă de 8 km prin Someşeni şi Sânnicoară până la Apahida.

Astfel, la sfârşitul anilor '60 se atinge dezvoltarea maximă a sursei subterane Floreşti: Peste 100 de puţuri, 3 km de drenuri, 5 staţii de pompare, un perimetru de protecţie sanitră de peste 250 hectare cu perimetru de aproape 7 km. Sursa producea peste 50.000 metri cubi de apă pe zi, din care trei sferturi ajungeau gravitaţional la uzina Grigorescu iar restul prin staţia de pompare Floreşti prin cele două conducte de fontă. vechi de peste 90 de ani dar încă în funcţiune. Noile mari cartiere de blocuri planificate impuneau noi extinderi ale reţelei de distribuţie, motiv pentru care s-au realizat circa 15 km de conducte magistrale, trei rezervoare de câte 5000 metri cubi (Rahova, Între Brazi şi Alverna) şi unul de 2500 mc în Zorilor.

Canalizarea s-a dezvoltat mult mai lent. La mijlocul anilor '60 erau abia 65 km de reţea, iar capacitatea celor două colectoare era depăşită. Canalele deversoare în loc să evacueze numai ape meteorice duceau în Someş apele uzate iar la ploi mai mari canalele refulau pe străzi sau în subsoluri în zone precum Cipariu, Calea Turzii, Pavlov, Paris. În 1963 începe realizarea colectoarelor de cartier şi a colectorului principal de mal drept şi se proiectează staţia de epurare.

Ca mod de organizare, de la amalgamul Î.C.C. s-a revenit treptat la separarea activităţii de apă-canal de restul de activităţi, din păcate nu pentru mult timp.

În 1970 se realizează o staţie de pompare un rezervor de 1000 metri cubi şi o conductă de 12 km până la Cojocna, care ajunge să beneficieze de apa Clujului.

În 1968 se întocmeşte studiul de amenajare complexă a bazinului Someşului Mic şi de alimentare cu apă din sursă de suprafaţă a Clujului, deoarece sursa subterană Floreşti nu putea fi exinsă mai mult. În 1971 se realizeză lacul de acumulare Gilău, la circa 20 km amonte de Cluj, ceva mai jos de confluenţa Someşului Rece cu Someşul Cald, cu un volum util de 3,5 milioane metri cubi de apă. În corpul barajului s-a realizat o priză dublă de apă care e dusă prin două conducte de 1 m diametru în apropiere, la noua Uzină de Apă Gilău. De aici, după tratare, apa ajunge în Cluj gravitaţional, printr-o conductă PREMO de 16,5 km lungime şi 1 metru diametru. Noul sistem a fost inaugurat la 14 mai 1974 şi furniza 60.000 metri cubi zilnic, astfel că împreună cu apa furnizată de sursa subterană Floreşti se ajunge ca municipiul Cluj-Napoca să beneficieze de 120.000 metri cubi de apă pe zi, la o populaţie ce atinsese deja 220.000 locuitori. Totodată, se realizează alimentarea cu apă a satelor Gilău şi Floreşti şi ulterior şi canalizarea lor, adusă printr-o conductă de 60 cm diametru şi 16 km lungime până în canalizarea Clujului. Pe dealul Breaza s-a realizat în 1976 un rezervor de 10.000 metri cubi de apă, iar în alte punct noi rezervoare , unul de 5000 mc şi unul de 2500 mc şi se amplifică staţia de pompare Bisericii şi Uzina Grigorescu. Modernizările au fost însoţite însă şi de măsuri nefericite, cum ar fi sacrificarea impresionantului motor Diesel cumpărat în 1934 pentru uzina Grigorescu, care a căzut pradă goanei valorificării "fierului vechi" deşi avea o mare valoare istorică. Una dintre cele trei pompe Schiel din 1934 a putut fi totuşi salvată şi se găseşte acum la Muzeul Apei.

Începutul anilor 70 a adus cu sine realizarea alimentării cu apă şi canalizării pentru noua zonă de industrie alimentară Baciu (şi pentru localitatea omonimă) - circa 5 km de conducte de apă, un canal colector de 7 km pentru ape uzate şi un sistem separat pentru cele meteorice, care erau conduse în pârâul Nadăş. Un colector mare de 1,6 km lungime a fost realizat şi pentru cartierul Mănăştur, după îndelungi dispute şi compromisuri din cauza febrei "economiilor". Au început şi lucrările la staţia de epurare, amplasată vizavi de aeroport, pe malul stâng al Someşului, care ajunsese extrem de poluat. Staţia, proiectată pentru un debit de 1200 litri / secundă şi grad de epurare 92%, cu 2 trepte (mecanică şi biologică) a fost oficial recepţionată la 27 decembrie 1976 dar în realitate abia mai târziu a putut funcţiona cu adevărat. Pentru zonele de presiune înaltă s-au realizat două noi rezervoare de 2500 mc şi o staţie de pompare în Zorilor. Sfârşitul anilor '70 a impus o extindere a Uzinei de Apă Gilău, cu un nou decantor, 5 baterii de filtre şi, în 1978, o nouă conductă de aducţiune, tip SENTAB, cu diametrul de 1,4 metri şi lungime de 16,5 km. Aducţiunile de apă au fost prelungite printr-o conductă PREMO de 50 km lungime şi 60 cm diametru până la Gherla, care a ajuns să beneficieze tot de apă din sursa Gilău.

Anul 1973 a adus recomasarea activităţii de apă-canal într-o structură-mamut ce reunea toată gospodăria comunală, locativă şi mica industrie din întreg judeţul: GIGCL (Grupul Intreprinderilor de Gospodărie Comunală şi Locativă al Judeţului Cluj).

În 1980 s-a început realizarea canalului colector de mal stâng, deşi nu era cea mai mare urgenţă iar diametrul este mult exagerat chiar şi astăzi. În schimb finalizarea canalului colector de mal drept (de la Stadionul Municipal la Piaţa Abator) a început doar în 1992, proiectat de Institutul de Proiectări Miniere şi executat de SC Hidroconstrucţia. El s-a săpat cu un utilaj special "scut" la un diametru brut de 3 metri, la 7-8 metri adâncime: Un prim tronson (de 680 de metri, de la piaţa Abator la piaţa Mihai Viteazu) s-a realizat între 1992 - 1996 iar al doilea tronson, până la stadion, s-a finalizat abia în anul 2000 şi a cuprins şi săpare la suprafaţă în zona Parcului Mare.

În 1987 începe execuţia - tehnic dificilă - a unei mari conducte destinate echilibrării presiunii, care traversează Someşul şi centrul oraşului, în lungime de 4,9 km, asigurând presiune corespunzătoare în partea estică a Clujului şi pentur localităţile din aval. A fost proiectată de DSPAC Cluj şi executată de Grup IV Instalaţii şi s-a finalizat abia în 1994 dar a rezolvat foarte bine problemele.

În 1988 au început şi lucrările de extindere şi modernizare a staţiei de epurare, cu creşterea cu încă 1200 litri / secundă a debitului prelucrat şi îmbunătăţirea tehnologiei.

Anul 1990 a adus reorganizarea GIGCL şi înfiinţarea Regiei Autonome Judeţene de Apă-Canal, în forma pe care o cunoaştem astăzi. La 14 octombrie 1992 s-a deschis Muzeul Apei, în clădirea vechii Staţii de Pompare Floreşti, construite în 1898. În 1993 Clujul ajunge să aibă 345.000 locuitori cărora li se furnizează 190.000 metri cubi de apă zilnic, prin 402 km conducte de apă cu 15300 de branşamente. Rezervoarele de apă au capacitate totală de 40.800 metri cubi. Se pune în funcţiune o nouă baterie de filtre la uzina de apă Gilău. În 1994 se inaugurează conducta menţionată de echilibrare a presiunilor şi se dă în funcţiune un nou rezervor de 2500 metri cubi în Zorilor. În 1995 se ajunge la producţia de 220.000 metri cubi de apă pe zi, 410 km reţea de apă şi 305 km reţea de canalizare, peste 19.000 de branşamente şi rezervoare cu volum total de 43.300 metri cubi. La Staţia de Tratare Gilău se inaugurează un nou decantor şi se începe extinderea canalizărilor în cartierul Dâmbul Rotund.

În 1997 la Staţia de Tratare Gilău se dă în funcţiune etapa a 2-a a micrositelor şi se începe construcţia conductei (tip HOBAS; de 1,2 metri diametru) de aducţiune a apei de la barajul Someşul Cald la staţia de tratare. Se semnează acordul de împrumut cu Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare. În 1998 s-a dat în exploatare tronsonul de canal colector mal drept dintre piaţa Abator şi piaţa Mihai Viteazu. În 1999 se finalizeză etapa I de noi canalizări în cartierul Dâmbul Rotund ( 10 km).

În 2000 se recepţionează un nou rezervor de 5000 mc în Baciu şi unul de 10000 mc în Mănăştur, precum şi noi canalizări. De asemenea se finalizează reabilitarea staţiilor de pompare Grigorescu, Govora, Zorilor, Mănăştur, Clăbucet, a unor canale în cartierul Zorilor şi aducţiunea Someşul Cald - Gilău. În plus se recepţionează 33,6 km de noi reţele de apă potabilă.

Anul 2001 este marcat de inaugurarea celui de-al doilea tronson, de 1592 metri, a canalului colector de mal drept, de finalizarea lucrărilor de retehnologizare a staţiei de tratare de la Gilău şi de continuarea modernizării staţiei de epurare Someşeni.

· RAJAC - Furnizorul nostru de apă şi servicii de canalizare

Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj - RAJAC - funcţionează în actuala formă de organizare de la 1 ianuarie 1991. A fost înfiinţată prin Decizia Prefecturii Cluj nr. 510 / 16.11.1990 odată cu reorganizarea întreprinderilor în societăţi comerciale şi regii autonome, în baza Legii nr. 15 / 1990. Este persoană juridică organizată ca regie autonomă de interes judeţean, subordonată Consiliului Judeţean Cluj, funcţionând pe bază de gestiune economică şi autonomie financiară. Detaliile activităţii RAJAC sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare (ROF) aprobat de Consiliul Judeţean Cluj cu nr. 116 / 27.10.1995, cu precizarea că un nou regulament este în curs de oficializare. Activitatea are la bază Ordonanţa 32 / 2002, pentru care urmează să apară norme de aplicare şi care probabil va influenţa viitoarea funcţionare a RAJAC.

Atribuţiile RAJAC sunt destul de diverse, conform ROF în vigoare. Principalele sunt desigur captarea, purificarea şi distribuirea apei şi serviciile de captare şi tratare a apei uzate, restul fiind accesorii. RAJAC nu este autoritate publică şi nu are atribuţii de reglementare şi control. Ca proprietar al reţelelor publice de apă-canal emite avize pentru lucrări ce pot afecta aceste infrastructuri. Avizarea de către RAJAC a contorizării sau altor lucrări la instalaţii interioare de apă şi canal este o chestiune controversată.

Regia este condusă de un consiliu de administraţie numit în principal de Consiliul Judeţean şi format la ora actuală din directorul general şi economic, trei consilieri judeţeni, un reprezentant al Asociaţiei Române a Apei şi unul al Ministerului Finanţelor.

Conducerea executivă a RAJAC este asigurată la ora actuală de directorul general ing. Dorin Ciatarâş, secondat de directorul economic ec. Rodica Filip, directorul tehnic ing. Iacob Mihai şi directorul de producţie ing. Călin Neamţu.

Conform noului proiect de structură, RAJAC va avea o serie de compartimente subordonate directorilor. Astfel, directorul general coordonează compartimentele de protecţia mediului, urmărirea calităţii apei, relaţii publice, protecţia muncii şi PSI, control financiar şi de gestiune, serviciul medical, oficiul de informatică, biroul administrativ şi de pază, biroul de resurse umane, oficiul juridic şi unitatea de implementare a proiectelor MUDP şi ISPA. Directorul tehnic coordonează biroul mecano-energetic, biroul de investiţii şi biroul tehnic proiectare. Directorul economic are în subordine biroul facturare-încasări, biroul financiar-contabil, biroul contracte, citiri, consumuri, biroul preţuri-tarife, birourile metrologie, aprovizionare, contorizare. În fine, de directorul de producţie depinde dispeceratul, biroul merketing-producţie, secţia captare, tratare, transport apă; secţia distribuţie apă Cluj-Napoca, Secţia canalizare-epurare, coloana auto şi atelierul mecanic auto, secţia construcţii-instalaţii, secţia zonală distribuţie apă şi canalizare, laboratorul automatizări, laboratorul vizualizări conducte, laboratorul monitorizare pierderi de apă, laboratorul monitorizare parametri apă în sistem. Secţiile au sectoare de lucru. Pe lângă directorul general sunt prevăzute comisii de lucru, cu rol consultativ, cum sunt cele de apărare civilă, apărare contra dezastrelor şi fenomenelor naturale periculoase, tehnico-economică etc. RAJAC are în acest moment circa 900 de angajaţi, acoperind un larg spectru de nivele şi domenii de pregătire - de la muncitori necalificaţi la personal cu studii superioare. De exemplu la 17 mai 2002 erau 900 de angajaţi - 691 de posturi de muncitori calificaţi, 125 de posturi cu angajaţi cu studii superioare (biologi, chimişti, ingineri, informaticieni, economişti etc.) restul personal cu studii medii.

RAJAC a derulat şi derulează programe ample de investiţii, cu fonduri externe, atât credite cât şi împrumuturi nerambursabile (granturi). Astfel, programul MUDP II, derulat în perioada 1997-2002, a însemnat investiţii de 38 milioane USD, reprezentaţi de 17 milioane USD nerambursabili din fonduri PHARE şi restul credit BERD ce va fi plătit în 11 ani, beneficiindu-se şi de o perioadă de graţie, plus o contribuţie a bugetului de stat, a Consiliului Judeţean şi a RAJAC. Lucrările s-au făcut în domeniul aducţiunilor, preparării şi distribuirii apei potabile (reabilitări şi extinderi pe 80,4 km reţea), canalizare

( extinderi şi reabilitări pe 103 km), ridicarea capacităţii staţiei de epurare la 2170 litri / secundă, creşterea capacităţii de înmagazinare a apei la 58900 metri cubi, modernizarea şi automatizarea tuturor staţiilor de pompare, 30 de puncte de monitorizare a presiunii în reţelele de distribuţie, informatizare etc.

Din 2002 a demarat un program ISPA ce va dura până în 2006 şi va avea valoarea de 1426 miliarde de lei (60 milioane EUR), din care 1069 miliarde lei nerambursabil, 356 miliarde lei credit BEI şi 440,5 miliarde din surse "proprii" RAJAC. Lucrările vor fi contractate cu firme de prestigiu, probabil străine, licitaţiile urmând a fi organizate la Bucureşti de către Ministerul Dezvoltării şi Prognozei. Lucrările vor cuprinde extinderea reţelelor de apă cu 42,9 km, înlocuiri de reţea veche de apă pe 35,3 km, reabilitarea a 272 de staţii de hidrofor, extiderea reţelei de canalizare din Cluj cu 50,3 km, reabilitarea canalizării din cartierul Aurel Vlaicu pe 27 km, realizarea unui canal colector Gheorgheni de 1,4 km (str. Iaşilor - cartierul Gheorgheni), conductă de aducţiune Tarniţa - Someşul Cald (5 km), construire a 41,4 km reţea de canalizare în localităţi limitrofe municipiului Cluj-Napoca, îmbunătăţiri la procesul de tratare a apei de la uzina Gilău.

RAJAC deserveşte municipiile Cluj-Napoca şi Gherla şi comunele Jucu, Iclod, Bonţida, Fundătura, Livada, Gilău, Floreşti, Baciu, Apahida, Sânnicoară, Băişoara, Cojocna, Răscruci şi Aghireş şi sunt planuri de extindere la alte localităţi. Cele de pe culoarul Someşului şi din vecinătate, de la Someşul Rece la Gherla, sunt racordate la sistemiul centralizat de alimentare cu apă din sursa Gilău şi o parte şi la reţeaua de canalizare a municipiului Cluj-Napoca.

Patrimoniul RAJAC este destul de vast. Cifrele spun că bugetul regiei a fost: în 1991: 0,303 miliarde lei la venituri şi 0,300 mrd. lei cheltuieli; în 1999: 206 miliarde la venituri şi 115 la cheltuieli; în 2000 : 276 miliarde la venituri şi 158 miliarde la cheltuieli; în 2001 : 318 miliarde lei venituri şi 294 miliarde lei cheltuieli. Proiectul de buget pe 2002, aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Cluj nr. 94 / 19.12.2001, a prevăzut venituri de 375 de miliarde lei şi cheltuieli de 261 miliarde. Bilanţul contabil pe 2000 arată nivelul pasivului la 31.12.1999 de 530 miliarde şi la 31.12.2000 de 1002 miliarde lei, rezultatul brut al exerciţiului fiind de 90 miliarde precedent respectiv 117 miliarde curent, iar cel net de 55 miliarde precedent respectiv 86 miliarde curent. Cheltuielile operaţionale erau de 603 lei al 1000 de lei venituri. Profitabilitatea a atins 22%. Veniturile se cifrau la 401 lei la fiecare 1000 lei mijloac fixe. Structura aproximativă a cheltuielilor de exploatare: Materii, materiale, carburanţi, energie, apă brută: 35 %; reparaţii 10%; amortizare 10%; salarii 26%; taxe şi impozite pe salarii 11%; alte cheltuieli 8%.

Aceste cifre contabile oficiale nu trebuie să ne înşele. În primul rând veniturile şi cheltuielile reproduse anterior sunt cele de exploatare, fără cele de investiţii. Ori, aşa cum s-a arătat, s-au făcut investiţii importante, rulajele globale băneşti fiind deci mult mai mari. În al doilea rând sunt sumele în lei la nivelul cursului din anul în cauză, astfel că pot fi comparate între ele numai după corecţii pe baza nivelului inflaţiei şi ratei de schimb faţă de valute. Pe ansamblu veniturile de-a lungul anilor au scăzut, căci s-a redus mult consumul deşi preţul a crescut... În al treilea rând, diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile menţionate urmează un drum destul de complicat: Se aplică impozitul pe profit, apoi o parte este pre luată de Consiliul Judeţean, un fond de maxim 10% se utilizează pentru stimularea salariaţilor, restul merge la fonduri speciale de rezervă şi din care vor fi achitate creditele şi se fac pe viitor investiţiile. Nivelul investiţiilor a fost de circa 220 miliarde lei în 1999, 500 miliarde lei în 2000 şi 300 miliarde lei în 2001. În al patrulea rând, în materie de patrimoniu, în bilanţurile de până în 2001 nu s-a făcut separaţia dintre bunurile care sunt proprietatea regiei (clădiri, utilaje etc.) şi cele care sunt proprietate publică, dată în administrarea regiei (reţelele de alimentare cu apă şi canalizare) fără a fi proprietatea acesteia. În al cincilea rând trebuie ţinut cont că tranşele din finanţări nerambursabile şi credite vin în etape şi cheltuirea de asemenea e în etape, ce nu sunt în strictă concordanţă de genul cum intră banii cum se şi cheltuie în acea lună sau semestru, şi în plus acum se acumulează fonduri din care trebuie plătite pe viitor creditele luate de la diversele bănci.

RAJAC are clienţi persoane fizice şi juridice din Cluj-Napoca şi localităţi rurale din zonă, plus regia de resort din Gherla (RAGCL). Sunt 1850 de branşamente la blocuri (2080 contracte, că uneori asociaţiile sunt la nivel de scară), 1617 la firme şi instituţii din CLuj, 15583 branşamente la populaţie (case) în CLuj-Napoca şi 5875 branşamente în mediul rural (marea majoritate fiind la populaţie). RAJAC deserveşte peste 434.000 locuitori.

Există contracte-tip de furnizare de apă potabilă şi de preluare a apelor uzate. Prin creşterea debitului de apă asigurat şi scăderea consumului nu sunt necesare restricţii sau prioritizări, ceea ce face ca preţul apei să fie identic pe metru cub indiferent de client, destinaţie, perioadă şi cantitate. Există un debit maxim contractual furnizabil, generat de limitările tehnice din reţea. 99% din consumatori sunt contorizaţi. Unde nu există contorizare sau când ea nu funcţionează, se aplică norme e consum pauşal, conform Ordinului MLPAT nr. 29 / N / 1993. La fel şi în cazul consumatorilor în condominiu. Probeleme apar în interiorul unor consumatori colectivi, cum sunt asociaţiile de proprietari, unde nu există contorizări individuale sau acestea sunt parţiale sau necorespunzătoare - apometre de clase mici de precizie, montare incorectă etc. Există situaţii de consum în condominiu (de exemplu magazine la parter de bloc) unde facturarea se face pauşal conform unei convenţii între consumatorii în cauză, ce se depune la RAJAC. CItirea apometrului de la branşament se face în prezenţa reprezentantului consumatorului. Absenţa lui nu dă drept la neplată, deoarece există fişă de consum şi chiar la necitire sau nefuncţionare a apometrului se poate factura pauşal şi se face regularizarea luna viitoare. Contractual, RAJAC se obligă să anunţe întreruperile planificate, cu 48 de ore înainte. RAJAC îşi prevede drept de control al instalaţiilor consumatorilor necontorizaţi şi să ia măsuri contra lor în caz de pierderi excesive pe reţea din vina acestora. Consumatorii la rândul lor au obligaţia de a declara prealabil folosinţa apei, de a nu consuma la un nivel cantitativ necontractat, de a plăti facturile în maxim 30 de zile etc. Contractul-tip defineşte forţa majoră ca "secetă excesivă sau lungă, condiţii meteorologice deosebite, infestarea apei, precum şi în situaţia întreruperii furnizării apei în amonte de staţia de tratare, ca şi altele prevăzute de lege". În domeniul industrial există bareme de consum în funcţie de procesul tehnologic. Pentru piscine nu există dar în cazul nostru nu pre ae necesar, preţul apei impunând economie. Există şi o taxă specială de apă impusă de Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca, ce are cuantum diferit pentru populaţie şi agenţii economici. RAJAC nu mai are de câţiva ani tarife diferenţiate, dar noua legislaţie permite reintroducerea de tarife binome.

Pentru canalizare, sunt abonaţi de drept toţi care au branşament în casă sau în curte plus care au pe stradă canalizare şi cişmea. Există norme oficiale de calcul al apelor meteorice şi a celor uzate ce sunt preluate în sistemul de canalizare. Există termeni contractuali şi cu privire la limita de debit de ape uzate preluabile de către RAJAC, care poate preleva probe pentru a verifica dacă apa uzată respectă normativele în vigoare cum ar fi NTPA 002 şi de a introduce penalităţi pentru nerespectarea acestora. Abonaţii trebuie să declare schimbarea naturii activităţii, să nu facă modificări la instalaţiile de canalizare decât prin persoane autorizate, să aibă sisteme antirefulare în subsoluri etc. Contractele-tip de preluare de ape uzate sunt în practică strâns legate de cele de furnizare a apei potabile şi deci rezilierea contractului de canalizare face de regulă inutilă debranşarea fizică (de la căminul de racord) căci cine nu mai are canalizare de regulă nu are nici apă curentă. Nu s-a ajuns la Cluj deocamdată la debranşări de canalizare, în schimb au fost câteva debranşări de la sistemul centralizat de alimentare cu apă. Pentru primirea apelor uzate se percepe aceeaşi taxă pe metru cub de la toţi clienţii, indiferent de volumul total de ape şi de compoziţia acestora, cu condiţia încadrării în limitele de încărcare prevăzute de normativul NTPA 002. Acolo unde concentraţia poluantului depăşeşte acea limită se plăteşte preţ majorat, dar penalitatea nu e proporţional cu numărul de parametri nerespectaţi sau gradul de depăşire a lor.

Clienţii RAJAC sunt în general buni platnici. Restanţele erau în vara anului 2002 de circa 66 miliarde lei (din care circa 2 miliarde restanţă la plata taxei speciale de apă instituită de Consiliul Local dar care este colectată de RAJAC odată cu taxa normală de apă ), dintre care 22,4 miliarde lei erau datorii ale clienţilor persoane fizice şi restul erau ale firmelor şi instituţiilor publice, marii datornici fiind Regionala CFR, CUG, Termorom, SC NAPOCA etc. RAJAC a fost nevoită să sisteze furnizarea apei la marii restanţieri, aceştia însă de regulă plătind apoi destul de prompt datoriile şi fiind rebranşaţi. Astfel, de exemplu în 16 mai s-a sistat furnizarea apei la 58 de agenţi economici iar în 23 mai la 16 asociaţii de proprietari... Nu o dată RAJAC a fost nevoit să ceară în justiţie executarea silită a datornicilor, neputând obţine pe altă cale plata datoriilor clienţilor, deoarece crenţele lor su sunt considerate bugetare şi deci nu sunt urmărite prin procedurile administrative mai simple specifice acelor datorii... În medie, perioada de recuparare a creanţelor era de 94 de zile şi de plată a datoriilor de 29 de zile, ponderea datoriilor restante fiind de circa 20%.

RAJAC are cu Administraţia Naţională "Apele Române" relaţii contractuale de client, cumpărând apa brută de suprafaţă şi subterană şi plătind pentru primirea apelor uzate, cu penalităţi pentru depăşirea parametrilor, fapt ce se întâmplă mai puţin de când a fost sensibil îmbunătăţită cantitativ şi calitativ funcţionarea staţiei de epurare.

RAJAC are sediul în Cluj-Napoca pe bd. 21 Decembrie 1989 nr. 79, telefon 191444, 190863 (sediu central) 196302 (dispecerat non-stop), fax 430886, e-mail rajac@rajaccj.ro. Prezentare mai detaliată se găseşte pe Internet la adresa www.rajaccj.ro. Ca interfaţă cu clienţii şi alte structuri exisă Biroul de Relaţii Publice, Biroul de contracte şi facturare, registratura, casieria şi încasatorii de teren....

RAJAC a editat mai multe materiale de prezentare (broşuri, pliante), este membră a Asociaţiei Române a Apei (ARA), a Patronatului Serviciilor Publice, a Asociaşiei Naţionale a Prestatorilor din Gospodăria Comunală şi Locativă. Colaborează şi are schimburi de experienţă cu structuri similare din străinătate.

2.2 Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj

Direcţia de Sănătate Publică a Judeţului Cluj (DSP) este reprezentantul în judeţul Cluj a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, autoritate centrală în domeniul sănătăţii publice. Compartimentul de inspecţie sanitară de stat / supravegherea stării de sănătate din structura DSP are şi un compartiment ce se ocupă de igiena mediului, inclusiv a apei. Acesta face supravegherea calităţii apei potabile din reţeaua publică de distribuţie, neavând însă atribuţii de control a calităţii surselor folosite pentru reţelele publice şi nici a surselor private individuale, a căror calitate este verificată numai contra cost sau în situaţii deosebite.

DSP întocmeşte sinteze anuale, precum şi rapoarte lunare înaintate autorităţilor judeţene şi locale. Analizele obişnuite în domeniul apei sunt cele chimice şi cele bacteriologice. Penru cele efectuate la cerere, taxa este de 150.000 lei analiza chimică şi 400.000 lei cea bacteriologică. DSP are laboratoare la Cluj-Napoca, Dej, Turda, Gherla şi Huedin. Dotarea tehnică este acum bună şi a fost iniţiată procedura de acreditare a laboratoarelor.

Actele normative specifice după care se ghidează DSP sunt HG 536 / 1997, OMS 1193 / 1996 şi Legea 458 / 2002. Legislaţia este în curs de revizuire şi completare.

DSP ia zilnic 30 de probe de apă de reţea, din diverse cartiere, în puncte ce se schimbă aleator, incluzând unităţi de alimentaţie publică, spitale, şcoli, cantine. De asemenea ia probe din rezervoarele RAJAC, de la staţiile de tratare şi de pompare, din piscine şi ştranduri, la intervale regulate plus de asemenea şi inopinat. Nu au fost supravegheate zonele naturale de îmbăiere deoarece nu există nici una oficială, la fel nici apa de irigaţii.

DSP emite şi autorizaţiile sanitare de funcţionare pentru instituţiile implicate în alimentarea cu apă şi în canalizare şi epurarea apelor uzate, precum şi pentru piscine etc.

Din constatările DSP în anul 2001 amintim: Nu s-au înregistrat epidemii hidrice în Cluj-Napoca. Au fost luate 2517 probe din reţea, obţinând un indice de potabilitate de 95,9% , mult mai mic însă la sisteme locale de alimentare cu apă, la fântâni publice precum şi în zone ca Turda, Câmpia Turzii etc. S-au făcut 14 expertize sanitare la surse de apă, cuprinzând 1376 de determinări chimice şi 303 bacteriologice (dintre care la 21 respectiv 50 s-a constatat că apa a fost necorespunzătoare calitativ). Din piscine s-au luat doar 79 de probe, dintre care 90% au arătat încadrare în standarde. Pe ansamblu din cauze bugetare monitorizarea calităţii apei de către DSP deşi a crescut calitativ ca acurateţe a datelor, s-a redus mult cantitativ ca număr de analize.

3. REGLEMENTĂRI

Regia Autonomă Judeţeană de Apă-Canal Cluj funcţionează în baza reglementărilor legale generale privind regiile autonome şi a Regulamentului de Organizare şi Funcţionare aprobat de Consiliul Judeţean Cluj cu nr. 116 / 27 octombrie 1995, şi care va fi în curând înlocuit cu un regulament actualizat.

Situaţia se va modifica şi pentru că în acest an a intrat în vigoare un nou cadru legislativ privind serviciile de alimentare cu apă şi canalizare. Este vorba de Ordonanţa Guvernului nr. 32 / 2002, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 94 din 2 februarie 2002, pe care o reproducem în continuare:

Ordonanţa Guvernului nr. 32 / 30 ianuarie 2002

privind organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare

CAPITOLUL I: Dispoziţii generale

Art. 1. - (1) Prezenta ordonanţă stabileşte cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, reglementarea, finanţarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, ţinând seama de strategia naţională de dezvoltare a serviciilor publice de gospodărie comunală.

(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, denumite în continuare servicii de apă şi de canalizare, din localităţile în care există sisteme publice de alimentare cu apă şi de canalizare, indiferent de mărimea acestora.

Art. 2. - (1) Statul sprijină prin măsuri legislative şi economice dezvoltarea cantitativă şi calitativă a serviciilor de apă şi de canalizare, precum şi a infrastructurii tehnico-edilitare a localităţilor, afectată acestora.

(2) Prin organizarea şi desfăşurarea activităţii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile publice sunt obligate să asigure realizarea următoarelor obiective:

a) îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă ale cetăţenilor;

b) realizarea unei infrastructuri edilitare moderne, ca bază a dezvoltării economice şi în scopul atragerii investiţiilor profitabile pentru comunităţile locale;

c) dezvoltarea durabilă a serviciilor;

d) protecţia mediului.

Art. 3. - În sensul prezentei ordonanţe, noţiunile de mai jos se definesc după cum urmează:

a) servicii de apă şi de canalizare - activităţile de utilitate publică şi de interes economic general, aflate sub autoritatea administraţiei publice locale, care au drept scop asigurarea apei potabile şi a serviciilor de canalizare pentru toţi utilizatorii de pe teritoriul localităţilor;

b) serviciul public de alimentare cu apă - cuprinde, în principal, activităţile de captare, de tratare a apei brute, de transport şi de distribuţie a apei potabile şi industriale la utilizatori;

c) serviciul public de canalizare - cuprinde, în principal, următoarele activităţi: colectarea şi transportul apelor uzate de la utilizatori la staţiile de epurare, epurarea apelor uzate şi evacuarea apei epurate în emisar, colectarea, evacuarea şi tratarea adecvată a deşeurilor din gurile de scurgere a apelor meteorice şi asigurarea funcţionalităţii acestora, supravegherea evacuării apelor uzate industriale în sistemul de canalizare, evacuarea şi tratarea nămolurilor şi a altor deşeuri similare derivate din activităţile prevăzute mai sus, precum şi depozitarea lor;

d) sistem public de alimentare cu apă potabilă - ansamblul construcţiilor şi terenurilor, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de alimentare cu apă potabilă.

Sistemul public de alimentare cu apă potabilă cuprinde de regulă următoarele componente:

- captări;

- aducţiuni;

- staţii de tratare a apei brute;

- staţii de pompare, cu sau fără hidrofor;

- rezervoare pentru înmagazinarea apei potabile;

- reţele de distribuţie;

- branşamente până la punctul de delimitare;

e) sistem public de canalizare - ansamblul construcţiilor şi terenurilor aferente, instalaţiilor tehnologice, echipamentelor funcţionale şi dotărilor specifice, prin care se realizează serviciul public de canalizare. Sistemul public de canalizare cuprinde de regulă următoarele componente:

- racorduri de canalizare de la punctul de delimitare;

- reţele de canalizare;

- staţii de pompare a apelor uzate;

- staţii de epurare;

- colectoare de evacuare spre emisar;

- guri de vărsare în emisar;

- depozite de nămol deshidratat;

f) reţea publică de alimentare cu apă sau de canalizare - partea din sistemul de alimentare cu apă, respectiv din sistemul de canalizare, alcătuită din reţeaua de conducte, armături şi construcţii-anexe care asigură distribuţia apei potabile, respectiv preluarea, evacuarea şi transportul apelor de canalizare la sau de la doi ori mai mulţi utilizatori independenţi, respectiv de la două sau mai multe persoane fizice ce locuiesc în case individuale ori de la două sau mai multe persoane juridice ce administrează câte un singur condominiu, astfel cum este el definit de lege. Părţile componente ale unei reţele de alimentare cu apă, precum şi cele ale unei reţele de canalizare sunt amplasate de regulă pe domeniul public; în cazurile în care condiţiile tehnico-economice sunt avantajoase, reţeaua publică de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi amplasată, cu acordul proprietarului, şi pe terenuri private. Nu constituie reţele publice: reţelele de distribuţie aferente unei singure clădiri de locuit, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane fizice sau juridice; reţelele de distribuţie aferente unei incinte proprietate privată pe care se află mai multe locuinţe despărţite de zone verzi şi alei interioare private; reţelele de distribuţie aferente unei platforme industriale, în care drumurile de acces şi spaţiile verzi sunt proprietate privată, chiar dacă aceasta este administrată de mai multe persoane juridice;

g) branşament - partea din reţeaua publică de distribuţie a apei care asigură legătura între reţeaua publică şi reţeaua interioară a unei incinte sau clădiri aparţinând utilizatorilor. Branşamentul deserveşte un singur utilizator. Părţile componente ale unui branşament se precizează în regulamentul-cadru de branşare şi utilizare a serviciului de alimentare cu apă. Branşamentul până la contor, inclusiv căminul de branşament şi contorul, aparţine reţelei publice de distribuţie a apei, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia;

h) racord - partea din reţeaua publică de canalizare care asigură legătura dintre utilizator şi canalizarea publică. Părţile componente ale unui racord se precizează în regulamentul-cadru de racordare şi utilizare a serviciului de canalizare. Racordul de la cămin spre reţea, inclusiv căminul de racord, aparţine reţelei publice de canalizare, indiferent de modul de finanţare a realizării acestuia;

i) ape uzate menajere - apele rezultate din folosirea apei în gospodării, instituţii publice şi servicii, care rezultă mai ales din metabolismul uman şi din activităţi menajere şi igienico-sanitare;

j) ape uzate provenite din activităţile economice - toate deversările de ape folosite în activităţile economico-industriale sau corespunzând unei alte utilizări a apei decât cea menajeră;

k) ape meteorice - acele ape care provin din precipitaţii atmosferice. Sunt considerate ape meteorice şi apele care provin din stropirea şi spălarea drumurilor publice sau private, a grădinilor şi curţilor imobilelor;

l) instalaţii interioare de apă potabilă - totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau administrarea utilizatorului, amplasate după apometrul/contorul de branşament, în sensul de curgere a apei, sau, dacă branşamentul nu este contorizat, după punctul de delimitare dintre reţeaua publică şi instalaţia interioară de utilizare a apei şi care asigură transportul apei potabile preluate din reţeaua publică la punctele de consum şi/sau la instalaţiile de utilizare;

m) instalaţii interioare de canalizare - totalitatea instalaţiilor aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului, care asigură preluarea şi transportul apei uzate de la instalaţiile de utilizare a apei până la căminul de racord din reţeaua publică;

n) punct de delimitare a instalaţiilor de alimentare cu apă potabilă dintre prestator şi utilizator - locul în care instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea utilizatorului se racordează la instalaţiile aflate în proprietatea sau în administrarea operatorului furnizor/prestator de servicii. Delimitarea dintre instalaţiile interioare de canalizare şi reţeaua publică de canalizare se face prin căminul de racord, care este prima componentă a reţelei publice, în sensul de curgere a apei uzate;

o) contor de branşament - aparatul de măsurare a volumului de apă potabilă consumat de utilizator, care se montează pe branşament între două vane/robinete, la limita proprietăţii utilizatorului, fiind ultima componentă a reţelei publice, în sensul de curgere a apei potabile;

p) contor de reţea - aparatul care măsoară consumul de apă potabilă la mai multe asociaţii de locatari/proprietari sau la mai mulţi utilizatori individuali ori care măsoară transportul de apă dintr-o zonă în alta a reţelei publice.

CAPITOLUL II: Principii şi condiţii de funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare

Art. 4. - La organizarea şi administrarea serviciilor de apă şi de canalizare vor fi respectate următoarele principii:

a) securitatea serviciilor;

b) tarifarea echitabilă;

c) calitatea serviciilor şi eficienţa acestora;

d) transparenţa şi responsabilitatea publică;

e) consultarea cu sindicatele, precum şi cu utilizatorii şi asociaţiile lor reprezentative.

Art. 5. - (1) Serviciile de apă şi de canalizare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii de funcţionare:

a) continuitatea din punct de vedere cantitativ şi calitativ;

b) adaptabilitate la cerinţele utilizatorilor;

c) acces fără discriminare la servicii;

d) respectarea reglementărilor specifice din domeniul gospodăririi apelor şi protecţiei mediului.

(2) Condiţiile prevăzute la alin. (1) vor fi cuprinse şi dezvoltate în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare.

Art. 6. - (1) Serviciile prestate prin sistemele publice de alimentare cu apă şi de canalizare trebuie să îndeplinească la nivelul utilizatorilor indicatorii de performanţă aprobaţi de consiliile locale, consiliile judeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, prin regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare.

(2) Indicatorii de performanţă ai serviciilor la utilizatori se aprobă de către consiliile locale, consiliile judeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, în baza unui studiu care va ţine seama cu prioritate de necesităţile consumatorilor, starea tehnică şi eficienţa sistemelor de alimentare cu apă şi de canalizare.

(3) Propunerile de indicatori de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare la utilizatori, rezultate din studiul efectuat în acest scop, vor fi supuse dezbaterii publice înaintea supunerii lor spre aprobare.

(4) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, vor aproba indicatorii de calitate ai serviciilor de apă şi de canalizare, cu respectarea prevederilor stabilite în acest scop în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, care sunt minimale. Acestea pot aproba şi alţi indicatori de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare, pe baza unor studii de specialitate.

(5) Proprietarii instalaţiilor cu care se furnizează/prestează serviciile de apă şi de canalizare, precum şi operatorii care au primit delegarea serviciului se bucură de dreptul de servitute legală pentru toate aceste instalaţii.

CAPITOLUL III: Organizarea şi funcţionarea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare

SECŢIUNEA 1: Gestiunea serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare

Art. 7. - Organizarea, reglementarea, conducerea, gestionarea, coordonarea, monitorizarea şi controlul funcţionării serviciilor de apă şi de canalizare intră în atribuţiile autorităţilor administraţiei publice locale.

Art. 8. - (1) Gestiunea serviciilor de apă şi de canalizare se organizează la nivelul comunelor, oraşelor, municipiilor, judeţelor sau asociaţiilor intercomunale după criteriul raportului cost/calitate optim pentru serviciile furnizate/prestate utilizatorilor şi ţinându-se seama de mărimea, gradul de dezvoltare şi de particularităţile economico-sociale ale localităţilor, de starea dotărilor şi echipamentelor tehnico-edilitare existente şi de posibilităţile locale de finanţare a exploatării, întreţinerii şi dezvoltării acestora.

(2) Organizarea gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare se face în baza unor studii care vor analiza elementele prevăzute la alin. (1), precum şi în baza consultării şi dezbaterii publice în urma cărora se va adopta soluţia optimă pentru utilizatori.

(3) În cazul extinderii ariei de gestiune a serviciilor de apă şi de canalizare, care implică mai multe autorităţi ale administraţiei publice locale, organizarea serviciilor se poate face, în condiţiile respectării prevederilor alin. (1) şi (2), prin asociere intercomunală.

Art. 9. - (1) Administrarea şi gestionarea serviciilor publice de apă şi de canalizare se realizează prin următoarele modalităţi:

a) gestiune directă;

b) gestiune indirectă sau gestiune delegată.

(2) Alegerea formei de gestiune a serviciilor publice de apă şi de canalizare se face prin hotărâre a consiliului local, consiliului judeţean sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

Art. 10. - (1) În cazul gestiunii directe autorităţile administraţiei publice locale îşi asumă nemijlocit toate sarcinile şi responsabilităţile privind organizarea, conducerea, administrarea, finanţarea, gestionarea şi controlul funcţionării serviciilor de apă şi de canalizare.

(2) Gestiunea directă se realizează prin compartimente de specialitate organizate în cadrul aparatului propriu al consiliului local, consiliului judeţean sau al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, ori prin servicii publice organizate în subordinea consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti.

(3) Desfăşurarea activităţilor specifice serviciilor de apă şi de canalizare, organizate şi exploatate în sistemul gestiunii directe, se face pe baza unui regulament de organizare şi funcţionare întocmit în conformitate cu regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare şi aprobat de către consiliile locale, consiliile judeţene sau de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz.

Art. 11. - (1) În cazul gestiunii indirecte autorităţile administraţiei publice locale îşi deleagă o parte din sarcinile şi responsabilităţile proprii către o altă persoană juridică, denumită operator al serviciului, căreia îi încredinţează, în baza unui contract de delegare a gestiunii, dreptul de furnizare/prestare a serviciilor de apă şi de canalizare, precum şi exploatarea sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare necesare pentru realizarea acestora.

(2) Delegarea gestiunii se face în condiţii de transparenţă, prin licitaţie publică organizată cu respectarea contractului-cadru şi a regulamentului-cadru de delegare a serviciilor de apă şi de canalizare, în termen de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(3) Delegarea gestiunii poate fi făcută numai către operatori atestaţi.

(4) În realizarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile administraţiei publice locale vor urmări obţinerea celui mai bun raport cost/calitate, precum şi asigurarea condiţiilor necesare realizării interesului general specific acestor servicii.

(5) Prevederile alin. (2) nu se aplică operatorilor care la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe au încheiate contracte de concesiune în acord cu prevederile contractului-cadru sau în urma unor licitaţii publice. Exceptarea prevăzută de prezentul alineat operează până la expirarea sau rezilierea contractului.

(6) Autoritatea administraţiei publice locale semnatară a contractului va organiza un nou concurs pentru delegarea gestiunii în toate cazurile în care, timp de 2 ani consecutivi, operatorul serviciului nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale cu privire la calitatea serviciului şi performanţele economico-financiare.

Art. 12. - (1) În procesul delegării gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, în conformitate cu competenţele şi atribuţiile ce le revin potrivit legii, autorităţile administraţiei publice locale păstrează prerogativele privind adoptarea politicilor şi strategiilor de dezvoltare a serviciilor, respectiv a programelor de dezvoltare a sistemelor publice de alimentare cu apă şi de canalizare, precum şi dreptul de a urmări, de a controla şi de a supraveghea:

a) modul de respectare şi de îndeplinire a obligaţiilor contractuale asumate de operatorii furnizori/prestatori de servicii publice;

b) calitatea şi eficienţa serviciilor furnizate/prestate la nivelul indicatorilor de performanţă stabiliţi în contractele de delegare a gestiunii;

c) modul de administrare, exploatare, conservare şi menţinere în funcţiune, dezvoltare şi/sau modernizare a sistemelor publice din infrastructura edilitar-urbană încredinţată prin contractul de delegare a gestiunii;

d) modul de formare şi stabilire a tarifelor pentru serviciile de apă şi de canalizare.

(2) Aprobarea strategiei de dezvoltare a serviciilor de apă şi de canalizare, a regulamentului de organizare şi de funcţionare a acestora, a criteriilor şi procedurilor de exercitare a controlului intră în competenţa exclusivă a consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz.

(3) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti pot delega integral sau parţial numai activităţile propriu-zise de furnizare/prestare, gestionare, administrare şi exploatare a serviciilor publice de apă şi de canalizare, precum şi pregătirea, finanţarea şi realizarea investiţiilor aferente acestora.

(4) Activităţile de monitorizare şi control al modului de respectare a obligaţiilor stabilite în contractele de delegare a gestiunii se încredinţează Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală, care va dezvolta un sistem informaţional ce va permite compararea continuă a fiecărui indicator de performanţă cu nivelul atins de operatorul cel mai performant în acest domeniu.

(5) În realizarea sistemului informaţional şi implementarea activităţilor de monitorizare vor fi implicate organizaţiile profesionale de interes public. Autorităţile administraţiei publice locale au acces la orice informaţie deţinută de Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală cu privire la serviciile publice delegate de aceasta.

(6) Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală are în principal sarcina de a controla activitatea operatorilor cu privire la: respectarea indicatorilor de performanţă, ajustarea periodică a tarifelor conform formulelor de ajustare, respectarea legii concurenţei, asigurarea protecţiei utilizatorilor şi exploatarea eficientă a patrimoniului public şi/sau privat afectat serviciilor.

Art. 13. - (1) În vederea asigurării continuităţii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile administraţiei publice locale au responsabilitatea planificării şi urmăririi lucrărilor de investiţii necesare funcţionării sistemelor în condiţii de siguranţă şi la parametrii ceruţi prin prescripţiile tehnice. În acest scop se vor institui sisteme de planificare multianuală a investiţiilor, plecându-se de la un plan director şi ţinându-se seama de ciclurile procesului bugetar, în conformitate cu reglementările legale.

(2) Contractele de delegare a gestiunii vor prevedea sarcinile concrete ale autorităţilor administraţiei publice locale şi ale operatorului în ceea ce priveşte realizarea investiţiilor.

(3) Finanţarea lucrărilor de investiţii se asigură din următoarele surse:

a) fonduri proprii ale operatorului şi alocaţii de la bugetul local, în conformitate cu obligaţiile asumate prin contractele de delegare a gestiunii;

b) credite bancare garantate de către autorităţile administraţiei publice locale sau de către stat;

c) sprijin nerambursabil obţinut prin aranjamente bi- sau multilaterale;

d) fonduri speciale constituite pe baza unor taxe locale instituite în condiţiile legii;

e) participarea capitalului privat în cadrul unor contracte de parteneriat de tipul construieşte-operează-transferă şi variante ale acestuia;

f) fonduri transferate de la bugetul de stat ca participare la cofinanţarea unor proiecte realizate cu sprijin financiar extern, precum şi a unor programe de urgenţă sau cu caracter social;

g) alte surse.

(4) Investiţiile străine în sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare vor beneficia de toate facilităţile legale în vigoare în momentul încheierii tranzacţiei. Facilităţile obţinute vor fi menţionate în contractul de delegare a gestiunii şi vor fi valabile pe perioada stabilită la încheierea acestuia. În situaţia obţinerii de către investitor a unor facilităţi ulterioare contractul de delegare a gestiunii va fi modificat în mod corespunzător, cu avizul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală.

(5) Investiţiile care se realizează din fonduri proprii ale investitorilor rămân în proprietatea acestora pe toată durata contractului, dacă nu s-a convenit altfel la încheierea acestuia; în contractul de delegare se va menţiona modul de repartiţie a acestor bunuri la încetarea din orice cauză a acestuia.

SECŢIUNEA a 2-a: Operatorii furnizori/prestatori de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare

Art. 14. - (1) Furnizor/prestator al serviciilor publice de apă şi de canalizare poate fi compartimentul de specialitate organizat în cadrul aparatului propriu al consiliului local sau societatea comercială cu capital aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale, privat sau mixt, denumită în continuare operator, autorizată conform prevederilor prezentei ordonanţe, care administrează şi exploatează unul sau mai multe sisteme publice de alimentare cu apă potabilă şi/sau de canalizare şi asigură furnizarea/prestarea serviciilor de apă şi de canalizare la utilizatori.

(2) Operatorii serviciilor publice de apă şi de canalizare beneficiază de acelaşi regim juridic, indiferent de forma de organizare sau de proprietate.

Art. 15. - (1) Operatorii de servicii de apă şi de canalizare cu capital aparţinând unităţilor administrativ-teritoriale pot fi privatizaţi în condiţiile legii.

(2) Hotărârea de privatizare aparţine consiliului local, consiliului judeţean, Consiliului General al Municipiului Bucureşti sau asociaţiei intercomunale, după caz, în funcţie de apartenenţa capitalului social al operatorului de servicii de apă şi de canalizare.

(3) Privatizarea se face în conformitate cu prevederile legale concomitent cu delegarea gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, iar metoda de privatizare va fi stabilită prin caietul de sarcini.

Art. 16. - (1) Societăţile comerciale care furnizează/ prestează servicii de apă şi de canalizare îşi pot desfăşura activitatea şi în alte localităţi, pe baze contractuale, participând astfel la dezvoltarea pieţei libere a operatorilor furnizori/prestatori de servicii.

(2) Operatorul care furnizează/prestează mai multe tipuri de servicii va ţine evidenţe distincte pentru fiecare activitate, având contabilitate separată pentru fiecare tip de serviciu şi localitate de operare.

CAPITOLUL IV: Drepturile şi obligaţiile utilizatorilor şi operatorilor

Art. 17. - (1) Utilizator al serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare poate fi orice persoană fizică sau juridică, proprietară sau cu împuternicire de proprietar al unui imobil având branşament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază pe bază de contract de serviciile operatorului.

(2) Pentru o perioadă de tranziţie de maximum 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe utilizatori pot fi şi persoanele fizice sau juridice care au contract, dar nu au branşament de apă potabilă, respectiv racord de canalizare propriu.

(3) Principalele categorii de utilizatori ai serviciilor publice de apă potabilă şi de canalizare pot fi:

a) agenţi economici;

b) instituţii publice;

c) utilizatori casnici: persoane fizice sau asociaţii de proprietari/locatari.

Art. 18. - Dreptul de acces şi utilizare a serviciilor de apă şi de canalizare este garantat tuturor utilizatorilor.

Art. 19. - Regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare trebuie să conţină prevederi referitoare la:

a) accesul la informaţiile publice privind serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare;

b) dreptul oricărui locuitor din aria de prestare a serviciului de apă şi de canalizare de a avea acces la serviciul public şi de a-l utiliza în condiţiile respectării regulamentelor specifice;

c) obligaţia consiliilor locale, consiliilor judeţene sau a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, după caz, ori a autorităţii de reglementare de a aduce la cunoştinţă publică deciziile cu privire la serviciile de apă şi de canalizare;

d) dreptul oricărui utilizator de a avea montat un aparat de măsurare a consumului pe branşamentul său.

Art. 20. - (1) Utilizatorii au obligaţia de a respecta clauzele contractului de furnizare/prestare - branşare/racordare şi utilizare - a serviciilor de apă şi de canalizare, inclusiv prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor publice de apă şi de canalizare, şi să îşi achite obligaţiile de plată în conformitate cu prevederile acestora.

(2) Persoanele fizice şi juridice beneficiare ale serviciilor publice de apă şi de canalizare sunt obligate să achite contravaloarea facturilor reprezentând serviciile primite, respectiv utilităţile furnizate, în termen de 30 de zile calendaristice de la data emiterii facturii.

(3) Întârzierea în achitarea sumelor datorate, după expirarea termenului prevăzut la alin. (2), atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata obligaţiilor faţă de bugetul de stat; valoarea maximă a acestora nu va depăşi cuantumul debitului şi se constituie venit al operatorului.

(4) Nerespectarea de către utilizatori a prevederilor regulamentelor de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare conduce la penalizarea acestora şi, în anumite cazuri, chiar la sistarea serviciului prestat, în conformitate cu prevederile regulamentelor şi ale contractelor de branşare/racordare şi utilizare.

(5) Nerespectarea de către utilizatori a condiţiilor calitative şi cantitative din avizele şi acordurile de racordare la sistemele publice de canalizare, eliberate potrivit reglementărilor legale în vigoare, conduce la retragerea avizelor şi acordurilor, la anularea autorizaţiilor de funcţionare, la plata unor penalităţi conform prevederilor legale, precum şi a daunelor provocate prin deversarea apelor reziduale.

Art. 21. - Drepturile operatorilor, furnizori/prestatori de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare, se înscriu în contractele de delegare a gestiunii sau în regulamentele de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, pentru serviciile aflate în administrare directă, urmărindu-se asigurarea echilibrului contractual pe baza următoarelor principii: a) încasarea tarifului aferent serviciului public prestat şi actualizarea periodică

a acestuia în raport cu indicii de inflaţie;

b) modificarea tarifului, în condiţiile legii, dacă a intervenit o modificare semnificativă a echilibrului contractual.

Art. 22. - (1) Operatorii au dreptul să sisteze serviciile de apă şi de canalizare şi să îi debranşeze de la reţeaua publică pe acei utilizatori care nu şi-au achitat contravaloarea serviciilor furnizate/prestate, inclusiv majorările pentru întârziere, în cel mult 30 de zile calendaristice de la data expirării termenului de plată a facturilor. Măsura debranşării de la reţeaua publică se poate lua numai în urma unei notificări prealabile adresate utilizatorului restant şi se poate pune în aplicare după 5 zile lucrătoare de la data primirii acesteia.

(2) Reluarea furnizării/prestării serviciului de apă şi canalizare se va face în termen de maximum 3 zile lucrătoare de la efectuarea plăţii; cheltuielile aferente suspendării şi, respectiv, reluării furnizării/prestării serviciului vor fi suportate de utilizator.

Art. 23. - (1) Operatorii de servicii de apă şi de canalizare vor fi atestaţi în termen de un an de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2) La licitaţiile pentru obţinerea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare pot participa numai operatorii atestaţi.

(3) Operatorii care intenţionează să participe la licitaţii pentru obţinerea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare trebuie să facă dovada experienţei tehnice şi manageriale în gestionarea unor sisteme similare, a bonităţii şi capabilităţii financiare de a răspunde la cerinţele specifice prevăzute în caietele de sarcini aprobate de consiliile locale responsabile, iar persoanele fizice care au calitatea de administrator al operatorilor nu trebuie să aibă antecedente penale.

Art. 24. - (1) Operatorii serviciilor de apă şi de canalizare au faţă de utilizatori următoarele obligaţii:

a) să respecte angajamentele luate prin contractele de furnizare/prestare a serviciilor de apă şi de canalizare;

b) să presteze serviciul de apă şi canalizare la utilizatorii cu care a încheiat contract de furnizare/prestare şi utilizare a serviciului;

c) să servească toţi utilizatorii din aria de acoperire pentru care au fost autorizaţi/atestaţi, în condiţiile prevederilor regulamentului de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare;

d) să asigure respectarea angajamentelor luate cu privire la indicatorii de performanţă stabiliţi de autorităţile administraţiei publice locale în caietele de sarcini şi în contractele de delegare a gestiunii serviciului de apă şi de canalizare;

e) să furnizeze autorităţilor administraţiei publice locale şi Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală informaţiile solicitate şi să asigure accesul la toate informaţiile necesare verificării şi evaluării funcţionării şi dezvoltării serviciilor de apă şi de canalizare, în conformitate cu clauzele contractului de delegare şi cu prevederile legale în vigoare;

f) să pună în aplicare metode performante de management, care să conducă la reducerea costurilor de operare, inclusiv prin aplicarea procedurilor concurenţiale date de normele legale în vigoare pentru achiziţiile de lucrări, bunuri şi servicii;

g) să monteze pe cheltuiala proprie câte un contor la branşamentul fiecărui utilizator casnic, în termenele stabilite de consiliile locale, dar nu mai târziu de 2 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

(2) Operatorii răspund de îndeplinirea cu bună-credinţă a obligaţiilor prevăzute la alin. (1).

(3) Penalităţile pentru nerespectarea de către operatori a indicatorilor de performanţă angajaţi prin contract se prevăd în mod obligatoriu în contractele de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare sau în regulamentele de organizare şi funcţionare a acestora, în cazul gestiunii directe.

(4) Operatorii serviciilor de apă şi de canalizare au obligaţia să asigure finanţarea pregătirii profesionale a propriilor salariaţi. În acest scop vor preleva şi vor utiliza anual o sumă egală cu 0,5% din fondul de salarii prevăzut în bugetul de venituri şi cheltuieli.

CAPITOLUL V: Drepturi şi obligaţii ale autorităţilor administraţiei publice locale

Art. 25. - (1) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, stabilesc strategia de dezvoltare şi funcţionare pe termen mediu şi lung a serviciilor de apă şi de canalizare, ţinând seama de planurile de urbanism şi amenajare a teritoriului, de programele de dezvoltare economico-socială a unităţii administrativ-teritoriale respective, precum şi de angajamentele luate de România în domeniul protecţiei mediului şi în alte domenii prevăzute în programul negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.

(2) Strategiile autorităţilor administraţiei publice locale vor urmări cu prioritate realizarea următoarelor obiective:

a) orientarea serviciilor publice către utilizatori;

b) asigurarea alimentării cu apă potabilă şi a canalizării tuturor locuinţelor construite în intravilanul localităţilor, prin sisteme adecvate;

c) asigurarea calităţii apei potabile la un nivel compatibil cu directivele Uniunii Europene;

d) îmbunătăţirea calităţii mediului prin utilizarea raţională a resurselor naturale de apă şi epurarea apelor uzate, în conformitate cu prevederile directivelor Uniunii Europene;

e) reducerea pierderilor de apă şi a consumurilor energetice din sistemele de alimentare cu apă şi de canalizare;

f) reducerea consumurilor specifice de apă potabilă, inclusiv prin contorizarea tuturor branşamentelor utilizatorilor;

g) promovarea investiţiilor în infrastructura localităţilor şi a modernizării acesteia, prin stimularea soluţiilor performante, a iniţiativei şi inovaţiei în domeniu;

h) finanţarea serviciilor de apă şi de canalizare în mod avantajos pentru utilizatori şi atractiv pentru investitori;

i) promovarea de soluţii tehnice şi tehnologice performante, cu costuri minime;

j) promovarea mecanismelor specifice economiei de piaţă, prin crearea unui mediu concurenţial de atragere a capitalului privat;

k) instituirea evaluării comparative a indicatorilor de performanţă ai activităţii prestatorilor şi participarea cetăţenilor şi asociaţiilor reprezentative la acest proces;

l) promovarea formelor de gestiune delegată;

m) crearea organismelor de monitorizare a calităţii prestaţiilor şi instituirea de mecanisme de corecţie adecvate;

n) promovarea metodelor moderne de management;

o) promovarea profesionalismului, eticii profesionale şi formării profesionale continue a personalului ce lucrează în domeniu.

Art. 26. - În exercitarea atribuţiilor ce le revin în domeniul administrării şi conducerii serviciilor de apă şi de canalizare autorităţile administraţiei publice locale adoptă hotărâri sau emit dispoziţii, după caz, privitoare la:

a) aprobarea programelor de reabilitare, extindere şi modernizare a dotărilor existente, precum şi a programelor de înfiinţare a unor noi sisteme publice de alimentare cu apă şi de canalizare, în condiţiile legii;

b) coordonarea proiectării şi execuţiei lucrărilor tehnico-edilitare în scopul realizării acestora într-o concepţie unitară şi corelată cu programele de dezvoltare economico-socială a localităţilor şi de amenajare a teritoriului, de urbanism şi mediu;

c) aprobarea studiilor de fezabilitate privind reabilitarea, extinderea şi modernizarea dotărilor publice aferente serviciilor de apă şi de canalizare;

d) asocierea intercomunală în vederea realizării unor investiţii de interes comun din infrastructura tehnico-edilitară aferentă serviciilor de apă şi de canalizare;

e) delegarea gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, precum şi încredinţarea spre administrare a bunurilor aparţinând patrimoniului public din infrastructura aferentă; operaţiunile de delegare şi încredinţare se pot realiza numai prin licitaţie publică organizată în condiţiile legii;

f) participarea cu capital social sau cu bunuri la societăţi comerciale pentru realizarea de lucrări şi servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare;

g) contractarea sau garantarea în condiţiile legii a împrumuturilor pentru finanţarea programelor de investiţii din infrastructura localităţilor, aferentă serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare (extinderi, dezvoltări de capacităţi, reabilitări şi modernizări);

h) elaborarea şi aprobarea normelor locale şi a regulamentelor de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, pe baza normelor-cadru elaborate de Ministerul Administraţiei Publice;

i) stabilirea taxelor şi aprobarea tarifelor pentru serviciile publice de alimentare cu apă şi de canalizare, cu respectarea reglementărilor în vigoare.

Art. 27. - (1) Consiliile locale, consiliile judeţene sau Consiliul General al Municipiului Bucureşti, după caz, vor aproba încheierea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare, care au conţinutul minimal prevăzut în contractul-cadru de delegare a serviciilor de apă şi de canalizare.

(2) Contractul de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare va cuprinde în mod obligatoriu clauze referitoare la cantitatea şi calitatea serviciilor furnizate/prestate utilizatorilor, indicatorii minimali de performanţă stabiliţi prin regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare şi modul de măsurare a acestora, tarifele practicate şi formulele de actualizare a acestora, modul de încasare a facturilor, redevenţe, răspunderea contractuală, forţa majoră, durata contractului, clauze speciale privind menţinerea echilibrului contractului dat de rezultatele licitaţiei şi de prevenire a corupţiei, clauze de reziliere a contractului şi de administrare a patrimoniului public aferent serviciilor de apă şi de canalizare, clauze privind forţa de muncă, precum şi alte clauze convenite, după caz.

Art. 28. - Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatorii furnizori/prestatori de servicii publice de apă şi de canalizare dreptul să aprobe structura şi ajustările de tarife propuse de către operator, în condiţiile legii.

Art. 29. - În exercitarea competenţelor şi responsabilităţilor ce le revin autorităţile administraţiei publice locale vor urmări cu prioritate:

a) gestionarea serviciilor publice de apă şi de canalizare pe criterii de competitivitate şi eficienţă managerială;

b) promovarea reabilitării infrastructurii aferente serviciilor publice de apă şi de canalizare;

c) monitorizarea şi controlul periodic al activităţilor de prestare a serviciilor publice de apă şi de canalizare şi luarea de măsuri în cazul în care operatorul nu asigură performanţele pentru care s-a obligat;

d) elaborarea indicatorilor de performanţă ai serviciilor de apă şi de canalizare şi supunerea acestora spre aprobare numai după ce în prealabil au fost supuşi dezbaterii publice;

e) consultarea cu utilizatorii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare în stabilirea politicilor şi strategiilor locale, adoptarea normelor locale şi elaborarea contractelor de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi de canalizare;

f) informarea periodică a utilizatorilor despre politicile de dezvoltare din domeniu, precum şi despre necesităţile de instituire a unor taxe locale;

g) medierea conflictelor dintre utilizatori şi operatorul serviciilor de apă şi de canalizare, la cererea uneia dintre părţi.

Art. 30. - Autorităţile administraţiei publice locale au faţă de operatorii serviciilor publice de apă şi de canalizare următoarele obligaţii:

a) să aplice un tratament egal tuturor operatorilor şi să asigure prin normele locale adoptate în exercitarea prerogativelor stabilite prin lege şi prin prezenta ordonanţă un mediu de afaceri transparent;

b) să asigure publicitatea şi accesul liber la informaţiile publice, cu precădere la acele informaţii care asigură pregătirea ofertelor şi participarea la licitaţii;

c) să aducă la cunoştinţă publică, în condiţiile legii, hotărârile şi dispoziţiile având ca obiect serviciile de apă şi de canalizare;

d) să stabilească condiţiile de asociere sau de formare de societăţi mixte, numai pe bază de licitaţie organizată în conformitate cu procedurile legale de delegare a serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare;

e) să respecte şi să îndeplinească faţă de operatorii serviciilor de apă şi de canalizare obligaţiile proprii prevăzute în contractele de delegare a gestiunii acestor servicii;

f) să achite contravaloarea prestaţiilor efectuate de operator, conform clauzelor contractuale;

g) să păstreze confidenţialitatea informaţiilor, altele decât cele publice, cu privire la activitatea operatorilor serviciilor de apă şi de canalizare.

Art. 31. - Împotriva hotărârilor sau dispoziţiilor autorităţilor administraţiei publice locale, date în aplicarea prezentei ordonanţe, persoanele fizice sau juridice interesate se pot adresa instanţei, în condiţiile legii.

CAPITOLUL VI: Preţuri şi tarife

Art. 32. - (1) Tarifele pentru plata serviciilor de apă şi de canalizare se fundamentează pe baza costurilor de producţie şi exploatare, a costurilor de întreţinere şi reparaţii, a amortismentelor aferente capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, a obligaţiilor ce derivă din contractul de delegare şi includ cote pentru plata dobânzilor şi restituirea creditelor, pentru crearea surselor de dezvoltare şi modernizare a sistemelor tehnico-edilitare, precum şi profitul operatorului, în condiţiile legii, cu respectarea următoarelor condiţii:

a) structura şi nivelul tarifelor să fie stabilite astfel încât să reflecte costul efectiv al furnizării/prestării serviciilor de apă şi de canalizare, să descurajeze consumul excesiv, să încurajeze funcţionarea eficientă a acestora şi protecţia mediului, să încurajeze investiţiile de capital şi să fie corelate cu gradul de suportabilitate de către utilizatori;

b) să fie asigurată şi respectată autonomia financiară a operatorului;

c) operatorul să aibă dreptul de a propune tarife binome care au: o componentă fixă, proporţională cu cheltuielile necesare pentru menţinerea în exploatare şi funcţionarea în condiţii de siguranţă şi eficienţă a sistemului de alimentare cu apă, respectiv de canalizare, şi una variabilă, în funcţie de consumul de apă, respectiv de cantitatea de ape uzate, înregistrate la utilizatori;

d) operatorul să aibă dreptul de a indexa periodic tarifele în funcţie de rata inflaţiei, în baza unor formule de indexare avizate de autoritatea de reglementare şi aprobate de autorităţile administraţiei publice locale responsabile;

e) aprobarea tarifelor să se facă de către consiliile locale, consiliile judeţene sau, după caz, de Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în conformitate cu dispoziţiile legale, în baza avizului autorităţii de reglementare şi cu condiţia respectării următoarelor cerinţe:

- asigurarea furnizării/prestării serviciilor de apă şi de canalizare la nivelurile de calitate stabilite de consiliile locale sau prin contractele de delegare a gestiunii, după caz;

- realizarea unui raport calitate/cost cât mai bun pentru serviciile de apă şi de canalizare furnizate/prestate pe perioada angajată şi asigurarea unui echilibru între riscurile şi beneficiile asumate de părţile contractante;

- asigurarea exploatării şi întreţinerii eficiente a bunurilor aparţinând domeniului public şi/sau privat al autorităţilor administraţiei publice locale afectate serviciilor de apă şi de canalizare;

f) în cazul gestiunii delegate autorităţile administraţiei publice locale competente să fie obligate să verifice periodic următoarele:

- serviciile de apă şi de canalizare furnizate/prestate şi nivelul de calitate a acestora;

- îndeplinirea nivelurilor de servicii şi aplicarea penalităţilor pentru neîndeplinirea acestora;

- menţinerea echilibrului contractual rezultat prin licitaţie şi stabilit prin regulamentul de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare;

- asigurarea unor relaţii echidistante şi echilibrate între operator şi utilizatori;

- limitele minime şi maxime ale profitului operatorului cu capital privat;

- clauzele de administrare, întreţinere şi predare a bunurilor publice;

- planul social de limitare a efectelor negative ale concedierilor;

- independenţa managerială a operatorului faţă de orice ingerinţe ale autorităţilor şi instituţiilor publice;

- responsabilitatea autorităţii publice pentru nerespectarea obligaţiilor sale contractuale.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale pot finanţa dezvoltarea serviciilor de apă şi de canalizare numai în condiţii de asigurare a surselor bugetare şi în condiţiile în care, din studiile realizate de organisme independente, rezultă că majoritatea utilizatorilor nu pot suporta tarifele necesare dezvoltării propuse.

(3) În cazul gestiunii delegate, pentru menţinerea echilibrului contractual, orice subvenţie a serviciilor încredinţate operatorului va putea fi aprobată de consiliile locale numai dacă determină o reducere a tarifului, corespunzătoare subvenţiei acordate şi/sau o creştere a calităţii serviciilor de apă şi de canalizare, inclusiv prin reducerea timpilor de realizare, corespunzătoare subvenţiei acordate.

(4) Procedurile de stabilire a preţurilor şi tarifelor se vor stabili în regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de apă şi de canalizare, care va fi elaborat de Ministerul Administraţiei Publice şi aprobat prin hotărâre a Guvernului.

CAPITOLUL VII

Răspunderi şi sancţiuni

Art. 33. - (1) Încălcarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe atrage răspunderea disciplinară, materială, civilă, contravenţională sau penală, după caz.

(2) Autorităţile administraţiei publice locale au dreptul să sancţioneze operatorul de servicii publice de alimentare cu apă şi de canalizare în cazul în care acesta nu furnizează/prestează serviciile la nivelul indicatorilor de calitate şi de eficienţă stabiliţi în contractul de delegare, prin:

a) penalizarea acestuia pentru nerespectarea angajamentelor asumate prin contract la valori corespunzătoare prejudiciilor produse utilizatorilor, precum şi la nivelul necesar descurajării operatorului de a menţine deficienţele constatate; penalizările vor fi definite în contractul de delegare sau în regulamentele de funcţionare;

b) propunerea de a anula atestarea operatorului înaintată autorităţii de reglementare;

c) revocarea hotărârii prin care s-a aprobat delegarea de gestiune şi rezilierea contractului de delegare.

Art. 34. - (1) Constituie contravenţii şi se sancţionează cu amendă următoarele fapte:

a) prestarea uneia dintre activităţile reglementate de prezenta ordonanţă fără existenţa atestării legale sau fără contract de delegare a gestiunii, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei;

b) încredinţarea unui contract de delegare a gestiunii serviciilor de apă şi/sau de canalizare fără licitaţie publică sau unui prestator neatestat, cu amendă de la 100.000.000 lei la 200.000.000 lei.

(2) Consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor stabili faptele care constituie contravenţii în domeniul serviciilor publice de apă şi de canalizare, altele decât cele prevăzute la alin. (1), potrivit prevederilor Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor.

Art. 35. - Contravenţiilor prevăzute la art. 34 li se aplică prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001, cu excepţia celor ale art. 28.

Art. 36. - Constatarea contravenţiilor prevăzute de prezenta ordonanţă şi aplicarea sancţiunilor se fac de către persoane împuternicite de ministrul administraţiei publice, ministrul apelor şi protecţiei mediului, preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Serviciilor de Gospodărie Comunală, de primari şi de împuterniciţii acestora.

CAPITOLUL VIII

Dispoziţii finale şi tranzitorii

Art. 37. - Regulamentul-cadru de organizare şi funcţionare a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare, inclusiv contractul-cadru de branşare/racordare şi utilizare a serviciilor şi indicatorii minimali de performanţă a serviciilor, precum şi contractul-cadru şi regulamentul-cadru de delegare a gestiunii serviciilor publice de alimentare cu apă şi de canalizare vor fi aprobate prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Administraţiei Publice, în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe.

Art. 38. - (1)Pentru serviciile prestate în regim de gestiune delegată autorităţile administraţiei publice locale care au sub autoritate servicii publice de apă şi de canalizare vor organiza licitaţii publice pentru încheierea contractului de delegare a gestiunii, conform prevederilor prezentei ordonanţe.

(2) În vederea încheierii contractelor de delegare consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti au obligaţia de a elabora şi aproba studiile de specialitate pentru stabilirea soluţiilor de delegare a gestiunii serviciilor, precum şi documentaţia de pregătire a licitaţiilor aferente delegării, în termen de 6 luni de la luarea deciziei privind delegarea gestiunii serviciului, demarând procedurile de licitaţie în termen de două luni de la aprobarea documentelor de licitaţie.

(3) În cazul reorganizării sau lichidării judiciare a operatorilor care au încheiat contracte de delegare a gestiunii în condiţiile prezentei ordonanţe, consiliile locale, consiliile judeţene şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti vor organiza noi licitaţii în scopul desemnării unui operator.

Art. 39. - Contractele de concesiune a serviciilor de alimentare cu apă şi de canalizare valabil încheiate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe cu autorităţile administraţiei publice locale îşi produc efectele potrivit prevederilor contractuale.

Art. 40. - Prezenta ordonanţă va intra în vigoare în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

Art. 41. - Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe se abrogă orice dispoziţii contrare.

[.............]

4. APA POTABILĂ A CLUJULUI

4.1 Sursele de apă

Sursele de apă potabilă care alimentează municipiul Cluj-Napoca şi celelalte localităţi din sistemul deservit de RAJAC sunt sursa subterană Floreşti şi sursa de suprafaţă Gilău. În trecut, sursa de apă Gilău era lacul Gilău. Acum poate fi folosit ca sursă şi în mod direct lacul Someşul Cald (datorită noii aducţiuni), iar din anul 2006 (cand se va finaliza aducţiunea Someşul Cald - Tarniţa) suplimentar şi direct lacul Tarniţa, astfel că in viitor prizarea se va putea face la alegere din oricare din cele trei lacuri.

Lacul Gilău are un volum de 4,2 milioane metri cubi, Someşul Cald de 7 milioane metri cubi iar Tarniţa de 74 milioane metri cubi. Desigur nu întregul volum poate fi utilizat pentru alimentarea cu apă.

Sursa Gilău permite din punct de vedere tehnic prizarea unui debit de 3,4 metri cubi pe secundă. Administraţia Naţională Apele Române furnizează contractual până la 2,65 metri cubi pe secundă către RAJAC; dar debitul obişnuit prelevat este de 2,3 - 2,4 mc / s. În afara dublei prize de apă din barajul Gilău se poate priza alternativ acelaşi debit din lacul Someşul Cald.

Apa din L. Someşul Cald este adusă la staţia de tratare Gilău prin noua conductă de diametru 1,2 metri şi lungime de 2,7 km, fabricată din poliester armat cu fibră de sticlă. Ea a costat circa 30 miliarde de lei, a fost proiectată de ICP şi RAJAC şi executată de Hidroconstrucţia SA. Cuprinde şi 2 traversări, 2 aerisiri şi 2 cămine de golire.

Zonele prizelor de apă de pe barajele Gilău şi Someşul Cald sunt zone de protecţie sanitară severă şi ar trebui ocrotite ca atare. Ambele lacuri, şi pe viitor şi lacul Tarniţa, ca surse de alimentare cu apă, ar trebui să aibă regimul corespunzător, deşi acum se navighează inclusiv cu motor, sunt case de vacanţă pe maluri, surse de poluare tot mai multe. Regulamentul emis de Consiliul Judeţean în 1995 pentru ariile naturale protejate de interes judeţean necesită reactualizare şi particularizare. Supravegherea respectării regulilor revine deţinătorului lacului, concret societăţii Hidroelectrica pentru lacul Someşul Cald şi respectiv regiei Apele Române pentru lacul Gilău. Paradoxal, în trecut, Hidroelectrica avea pază armată, nu însă şi personalul Apelor Române ce ocrotea lacul Gilău, sursa de apă principală a Clujului şi nu numai.

Amenajările hidrotehnice şi hidroenergetice dintre L. Gilău şi zonele de captare de la Floreşti mai cuprind 3 hidrocentrale, acumularea Floreşti, secţiuni de albie sub formă de canal betonat etc. fără vreun rol în materie de alimentare cu apă.

Sursa subterană de apă Floreşti asigură un debit de 800 litri / secundă (debitul contractat cu A.N. Apele Române). În ultimul timp se capteză numai circa 300 litri / secundă, nefiind necesar tot debitul, deci nu este exploatată maximal. Fără îmbogăţirea artificială a stratului freatic desigur ar produce mai puţin. Apa cu care se alimentează mini-lacurile ce asigură îmbogăţirea stratului freatic se prizează din Someş, prin canalul vechii turbine, venind gravitaţional, în debit de circa 1 mc / s. Debitul e autoreglat prin faptul că el curge din bazin în bazin şi apoi excesul înapoi în Someş. Îmbogăţirea artificială a stratului freatic din zonă respectă afirmativ principiile zonării de protecţie sanitară (timp de tranzit al moleculei de apă de la infiltrare la punctul de captare) şi deci se consideră ca infiltrare naturală. Prin urmare apa cu care se îmbogăţeşte artificial stratul freatic din zonele de captare de la Floreşti este supusă condiţiilor de calitate pe care ar trebui să le îndeplinească orice apă de suprafaţă şi le şi îndeplineşte. Afirmativ îmbogăţirea artificială a stratului freatic nu influenţează sesizabil calitatea apei din sursă.

Sursa Floreşti are 100 de puţuri grupate în 5 fronturi de captare. 70% din ele sunt situate pe malul drept. Ele au fost realizate în etape între 1898 şi 1965. Unele sunt săpate, majoritatea forate. Sursa mai cuprinde 2,5 km de dren nevizitabil. Au adâncime de 6-8 metri şi diamentru de 30 cm până la 2 metri. Sunt prevăzute cu filtru invers şi barbacane. Debitul unui puţ este în medie de 5 litri pe secundă. Durata normată de funcţionare a unui puţ era de 4 decenii. Cum nici unul nu a fost înlocuit, toate sunt deja depăşite!

Zona de captări de la Floreşti are o suprafaţă ce circa 260 hectare şi un perimetru de circa 7,5 km. Cuprinde în afară de puţuri şi drenuri o serie de puţuri colectoare, staţii de vid şi de pompare, Muzeul Apei. Zona este proprietate publică în adminstrarea RAJAC. Terenurile au folosinţa de fânaţ, nefiind admise alte activităţi ex. păşunatul şi nici folosirea de îngrăşăminte. Zona de captare este împrejmuită cu gard şi are pază armată. Zona e în principiu neinundabilă, o singură dată înregistrându-se în ultimele decenii o asemenea problemă. În amonte practic nu există surse organizate de poluare, deci dacă măsurile de protecţie sanitară a zonei ar fi strict respectate apa nu ar trebui să necesite tratare. Ea este tratată prin clorinare pentru dezinfecţia contaminării existente şi pentru realizarea concentraţiei reziduale impuse de lege pentru asiguarea capacităţii de dezinfecţie în reţea. Personalul captării Floreşti cuprinde circa 50 de angajaţi - cinci posturi permanente de pază plus personalul de întreţinere de la staţile de pompare şi de vid.

RAJAC monitorizează calitatea apei din sursa Floreşti. De asemenea face schimb de date cu compartimentul de specialitate al Direcţiei de Sănătate Publică şi cu Apele Române.

4.2 Potabilizarea apei

La Staţia de tratare Gilău, fluxul tehnologic este: sitare - adăugare reactivi (sulfat de aluminiu, adjuvant var, şi mai nou polielectrolit) - decantare - filtru rapid în dublu curent - clorinare. Priza de apă din Lacul Gilău şi Someşul Cald e la o treime din adâncimea totală. Ochiurile grătarelor de la priză au diametru de 10-15 cm. Ele se curăţă periodic prin grija A.N. Apele Române, dezactivând alternativ una din cele două guri de priză. Apa pătrunde la site prin tamburi rotativi. Sitele reţin ce a trecut de grătare. Micrositele reţin particulele cu diametrul de peste 60 de micrometri, restul se reţin în filtrul propriu-zis. Se folosesc trei decantoare radiale de 800 litri / secundă, cu buzunare de nămol, precum şi un decantol liniar de 1000 litri / secundă cu pod raclor. Prin agregatele de pompare se asigură mixarea prealabilă cu reactivii. De când se folosesc polielectroliţii eficienţa a crescut spectaculos şi nu mai apare acea apă gălbuie cu care clujenii se obişnuiseră în trecut de câte ori după ploi majore creştea turbiditatea lacului Gilău. Principiul constructiv la staţia de filtre este filtrarea rapidă în dublu curent. Filtrul rapid este dispozitiv tip cuvă de beton verticală de 3,5 metri, cu nisip de diverse granulaţii. Nisipul se spală cu apă şi aer sub presiune, netrebuind înlocuit periodic, ci doar completat din când în când. În prefiltre viteza e de 12-14 metri / oră. În filtre e de 6-7 metri / oră. Astfel timpul de staţionare în filtru e de 10-15 minute, de unde şi termenul de "filtru rapid". Există 3 baterii a cinci filtre, cu capacitatate de 220 - 280 litri pe secundă.

Consumul de reactivi este de 20-30 grame de sulfat de aluminiu pe metru cub de apă brută şi ceva mai puţin var. Aprovizionarea nu este problematică acum, existând mai mulţi producători. Stocul obligatoriu ajunge pentru 30 de zile. Clorinarea e ultima etapă. Se foloseşte clor lichid, doza fiind de 0,8 - 1,1 miligrame / litru. Acţiunea clorului are loc în rezervoarele (trei rezervoare a câte 2000 metri cubi) de unde apa pleacă apoi spre Cluj prin conducte. Conform normelor legale trebuie să rămână în apă clor rezidual la ieşirea din staţie, suficient pentru a mai fi urme la capăt de reţea. Reţeaua fiind lungă şi cu multe deficienţe trebuie doze de clor destul de importante, ceea ce face să apară şi nedoriţii halometani.

Debitul de apă asigurat la ora actuală este sub capacitatea Uzinei de Apă Gilău, motiv pentru care extinderea ariei de furnizare de apă potabilă de către RAJAC nu va genera criză de apă. Prima etapă din lucrările de extindere şi modernizare ale Uzinei de Apă Gilău s-au încheiat în 2001. În programul ISPA care a demarat, sunt prevăzute îmbunătăţiri calitative de 1,5 milioane EURO şi monitorizarea automată a întregului proces, precum şi recircularea apei de spălare şi tratarea nămolului rezultat de la decantoare şi filtre. De asemenea se va realiza o instalaţie suplimentară pentru cazuri de poluări accidentale, care va cuprinde pre-clorinare şi filtru de cărbune activ. Finalizarea va fi în anul 2005.

Actuala staţie de tratare a apei Gilău a fost dată în exploatare la 24 mai 1972. Atunci producea 800 litri / secundă. Prima extindere a fost în 1980, cu 1200 litri / secundă, a doua în 1990 cu încă 650 litri / secundă. Din sursa Gilău, în afara municipiului Cluj-Napoca, mai sunt alimentate 22 de localităţi. Iniţial au fost Floreşti, Gilău, Apahida, Sânnicoară, Cojocna şi Baciu. După 1990 reţeaua RAJAC a fost extinsă la Luna de Sus, Vlaha, Săvădisla, Jucu, Bonţida, Răscruci, Iclod, Iclozel, Aghireşu, Gârbău, Fundătura şi cătunele aferente. În planurile RAJAC se prevăd extinderi pînă la Dej şi toate localităţile de pe malurile Someşului şi lateral în adâncimi de până la peste 20 km. Momentan încă nu s-au identificat surse financiare, dar se preconizează apelul la programul SAPARD.

Apa furnizată de sursa Floreşti e clorinată la sursă şi apoi se distribuie direct în Cluj.

4.3 Distribuţia apei potabile

Apa din sursele Floreşti şi Gilău se amestecă, nu există teritorii distincte de alimentare exclusive din una din surse. De la Uzina Gilău până în Cluj, apa este adusă prin două conducte, cea iniţială din 1972 şi a doua din 1980. De la sursa Floreşti apa vine prin mai multe conducte construite de-a lungul timpului (a se vedea partea de istoric a RAJAC). Toate sunt în funcţiune, chiar dacă unele au peste un secol!

Reţeaua de distribuţie a apei potabile a RAJAC are circa 430 km (fără cei 2 x 16 km-conducte principale de aducţiune Gilău - Cluj). Se mai adaugă circa 150 km reţea în interiorul localităţilor rurale din sistem. Reţeaua de distribuire a apei potabile în Cluj e, ca vechime, un serios motiv de îngrijorare. Durata normală de viaţă a unei conducte este 30 de ani. Ori, în zona centrală avem conducte de peste 100 de ani! Avem conducte de fontă cenuşie cu vârsta de 25 - 100 de ani (175 km), de azbociment de 43 de ani (125 km), de oţel de 33 de ani (77 km), de beton precomprimat de 28 de ani (141 km), de polietilenă de 8 ani (50 km) şi de fontă ductilă de 4 ani vechime (10 km). Pe viitor se preconizează utilizarea polietilenei, a fontei ductile (foarte bună dar foarte scumpă!), betonului armat precomprimat şi a GRP-ului (poliester armat cu fibră de sticlă).

Pierderile reale în reţeaua RAJAC se estimează la circa 30% fără pierderile tehnologice. Există contorizări la staţii de pompare şi proiecte-pilot de cercetare a pierderilor. Se pare că uneori sunt supraevaluate din cauza apometrelor care la debite foarte reduse nu înregistrează apa tranzitată. Pierderile apărute din cauza spargerilor de conducte sau alte asemenea avarii nu sunt semnificative cantitativ.

În Cluj-Napoca se înregistrează în medie zilnic 3-4 avarii (spargeri de conducte la reţeaua de apă). Remedierea majorităţii cere un excavator, o basculantă, 2-3 muncitori, materiale, şi durează 2-5 ore. Uneori apar şi spargeri majore, mai greu de remediat. Nu se ajunge la depăşirea capacităţii de intervenţie RAJAC la avarii la reţeaua de apă şi deci demararea lucrărilor de remediere nu se amână decât rar, când avaria e minoră ca debit şi impact.

Sesizarea unei avarii la dispecerat are ca urmare trimiterea unui reprezentant RAJAC care verifică informaţia la faţa locului şi evaluează gravitatea, după care se face planul şi se realizează remedierea. În plus, se fac inspecţii periodice ale conductelor de către echipele obişnuite de teren ,precum si de către echipele cu aparatură specială.

Cauzele avariilor la reţea, în afara depăşirii duratei normale de funcţionare a diverselor tronsoane, sunt săpăturile neglijente la lucrări de construcţii sau reparaţii la alte reţele, repararea drumurilor, plus la deschideri şi închideri bruşte de apă pe reţea, din cauza şocurilor hidraulice ("lovitură de berbece").

99% din clujeni au apă curentă din reţeaua RAJAC, dar totuşi mai sunt străzi neracordate. În ani următori în cadrul programiului ISPA se vor realiza 42 km de reţea nouă, parţial pentru străzi fără reţea parţial pentru străzi unde casele au racord de apă dar acesta este adus de la distanţă mare, de la conducte de pe altă stradă. Exdinterile cuprind şi zona Bună Ziua şi alte zone de extindere a oraşului. Va fi prima extindere majoră a reţelei de alimentare cu apă după 1990. Până acum au fost doar extinderi minore, cum ar fi cea de pe str. Cometei, făcută pe banii beneficiarilor.

Principiul arhitectonic de construcţie al reţelei este de tip inelar, cu interconexiuni pentru continuarea alimentării unei zone in caz de avarii de conducte. Puţine zone au alimentare de tip terminal. Principiile generale de amplasare a conductelor de alimentare cu apă potabilă sunt prevăzute în standarde, astfel că ele să fie amplasate destul de adânc şi de departe de alte reţele şi ca întreţinerea şi repararea avariilor lor sau a altor reţele să aibă impact cât mai redus. Sunt cazuri în care reţeaua e veche, amplasată altfel decât prevede standardul, sau unde îngustimea străzii sau plasarea altor reţele nu a permis amplasarea normală. În aceste situaţii s-au luat măsuri speciale de izolare pentru a evita evenimente nedorite. NU s-au mai semnalat cazuri de genul infiltraţiilor din reţeaua de canalizare în cea de apă. O mare problemă în continuare este coordonarea lucrărilor la reţelele edilitare, pentru a nu săpa o stradă aşa de frecvent. Primăria încearcă să coordoneze acţiunile diverselor structuri care au subordonare diferită, dar marea problemă rămâne disponibilitatea fondurilor care rareori e simultană la momentul potrivit pentru toate instituţile, gen RAJAC, ELECTRIC, Distrigaz, Romtelecom etc. Sunt cazuri când reţeaua publică este îngropată prin terenuri private, dar situaţiile sunt rare şi nu au creat probleme. E în continuare nerezolvată problema construcţiilor ilegale făcute deasupra reţelelor de apă şi canal, în special garaje. În practică proprietarii au colaborat când a fost nevoie de intervenţii dar oricum este o anormalitate care se perpetuează. Când este vorba de construcţii legale nu apar probleme, deoarece un aviz negativ RAJAC împiedică emiterea autorizaţiei de construcţie în forma respectivă.

Există cinci zone de presiune în cadrul municipiului Cluj-Napoca, în funcţie de altitudinea zonei / cartierului. Este în curs de instituire zona cea mai înaltă de presiune, pentru construcţiile din Făget şi Bună Ziua, pentru care se realizează şi o nouă staţie de pompare deasupra cartierului Zorilor. Există patru staţii de pompare în Cluj: Grigorescu, Govora (pentru două zone de presiune), Zorilor şi Zorilor II ( în construcţie).

De exemplu, staţia de pompare Grigorescu are 7 pompe: 4 de 250 kW şi 3 de 132 kW, iar Govora are 4 pompe de 250 kW şi 6 pompe de 90 kW putere instalată. Randamentul actual este de peste 80%. Toate staţiile sunt recent reabilitate, cu pompe noi, fapt ce a dus la reducerea cu 30% a consumului de energie. Pompele sunt electrice, centrifuge, de producţie germană, franceză şi britanică. Staţiile au dublă alimentare de la reţeaua electrică pentru a evita nefuncţionări generate de eventuale pene de curent.

Capacitatea actuală totală de stocare a rezervoarelor de apă potabilă din Cluj-Napoca este de 58.300 de metri cubi. Avem 13 rezervoare, ce formează mai multe grupe, cum sunt Alverna, Baciu, Mănăşturul Nou, Becaş, Zorilor I etc. Cele mai vechi datează din 1900,dar sunt şi noi din 2000. Vârsta medie este de 40 de ani. Durata normală de funcţionare este de 60 de ani, deci unele o au depăşită, dar îngrijite corespunzător nu creează probleme. Cel mai mic este de 300 metri cubi, cel mai mare de 10.000 mc. Sunt din beton, subterane sau semiîngropate. Durata medie de staţionare a apei în ele este de 7 zile. Ele au un program de revizie, sunt golite, spălate şi dezinfectate de două ori pe an. Se iau probe de apă şi se fac analize. Lucrările de întreţinere le face RAJAC. Noile rezervoare au fost construite de firme de construcţii. Rezervoarele şi staţiile de pompare au paznici şi echipe de întreţinere, totalul de personal care le deserveşte fiind de circa 50 de angajaţi RAJAC.

Cişmelele stradale sunt în general doar o amintire în Cluj. Majoritatea care mai existau au dispărut în anii 80, acum mai sunt doar câteva pe străzi periferice. Şi fântâni publice sunt puţine, lumea fiind axată pe răcoritoare îmbuteliate. Totuşi RAJAC a montat, relativ recent, trei ţâşnitori.

Apa potabilă furnizată de RAJAC este utilizată şi pentru nevoi urbanistice cum sunt fântânile arteziene, stropit iarba, spălare vehicule, pentru sistemul de termoficare, preparare şi furnizare de apă caldă menajeră de către Regia Autonomă de Termoficare etc. plus la piscine publice sau private. Nu este normal ca pentru toate aceste utilizări să se folosească preţioasa apă potabilă, dar în Cluj în actuala situaţie nu sunt limitări pentru că s-a mărit producţia de apă şi s-a redus consumul, existând acum un important excedent. La ora actuală, din consumul total de apă, cel "industrial" (incluzând cel public, urbanistic etc.) e doar 30% şi 70% este consum "casnic". În anii 80 cel industrial era majoritar... De menţionat este că unele industrii folosesc apă industrială din alte surse decât apa potabilă din reţeaua RAJAC, de exemplul Mucartul.

Din păcate 20% din consumatorii de apă din Cluj-Napoca, racordaţi la reţeaua de apă potabilă a RAJAC, nu au canalizare. E vorba de casele din zone periferice cum sunt Iris, Baciu, Someşeni, dar procentul este semnificativ şi stârneşte îngrijorări, deoarece evident că şi acei consumatori produc ape uzate! Prin programul ISPA se vor canaliza circa 50 km de străzi.

Consumul mediu de apă potabilă pe cap de locuitor (ce beneficiază de apă curentă) în Cluj este de circa 200 de litri (în 1996-1997 era de circa 300 de litri!). Se preconizează ca el să scadă sub 150 de litri pe locuitor pe zi! Cauza este creşterea preţului, contorizarea secundară în interiorul imobilelor şi mai buna întreţinere a reţelei de apă. Consumul prezintă mari oscilaţii orare, maximul fiind de circa trei ori mai mare decât minimul. Vârful este dimineaţa între 6:00 şi 8:00 şi după-masa / seara între 17:00 şi 21:00. Variaţia sezonieră este destul de redusă, de circa 10%. Există mari diferenţe între blocuri, fără a putea cuantifica exact cauzele, multe fiind generate de starea reţelelor, contorizare etc.

Consumul se contorizează în proporţie de 99,9%. RAJAC are peste 15.000 de apometre, toate cu vechime de sub 8 ani şi de clasă de precizie B, adică eroare +/- 2%. (Acum un deceniu majoritatea erau de peste 40 de ani vechime şi aproape jumătate nu funcţionau). RAJAC are şi instalaţii mobile de măsurat debitul, cu senzori aplicaţi.

Preţul apei livrate de RAJAC este în toamna anului 2002 de 6400 lei / metru cub (fără TVA), preţ moderat faţă de alte localităţi în care s-au făcut investiţii şi îmbunătăţiri calitative similare (Brăila, Bacăul au peste 14.000 lei / metru cub). În ultimii ani preţul a fost majorat în etape până la nivelul actual, care se preconizează a fi menţinut, majorările viitoare urmând a fi, conform declaraţiilor RAJAC, doar actualizări în funcţie de inflaţie. Preţul e momentan unitar, indiferent de tipul de consumator, de destinaţie sau cantitate.

RAJAC supraveghează calitatea apei care ajunge la consumatori (practic un control intern de calitate al produsului furnizat) prelevând probe din reţea, prin rotaţie, conform unui program săptămânal de recoltare. Zilnic se recoltează circa 20 de probe, ce se prelucrează la laboratorul de la Uzina de Apă Gilău şi uneori şi la alte laboratoare. Rezultatele analizelor sunt în ultimul timp publicate săptămânal. Laboratorul de la Gilău este acum foarte bine dotat şi a demarat procedurile de acreditare, deşi probabil va întâmpina unele dificultăţi, de exemplu pentru faptul că în aceaşi clădire sunt agregate ce produc vibraţii şi ar putea influenţa unele aparate de măsură foarte sensibile... RAJAC face schimb de informaţii cu autorităţile sanitare şi Apele Române.

Pentru a evita sistarea furnizării apei potabile către asociaţiile de locatari / proprietari în care şi cei buni platnici sunt privaţi de apă din cauza celor rău platnici, singura soluţie momentană este separarea coloanei de apă şi realizarea uneia separate, pe casa scării, analog celor pentru contorizarea gazului metan, dar care presupune o investiţie mare din cauza diametrului şi mai ales izolaţiilor necesare. Contorizarea individuală secundară este problemă internă a asociaţiei de proprietari. Debitul normat specific este de 280 litri / om / zi. La dimensionarea racordurilor se ţine seama de simultaneităţi. Dimensionarea racordului actual al blocurilor permite de regulă creşterea debitului furnizat în cazul generalizării centralelor de apartament deoarce pe ansamblu oricum consumul total de apă a scăzut şi uneori RAJAC e forţat să înlocuiască apometrele de la racorduri deoarece erau dimensionate pentru debite mai mari.

4.4 Politicile RAJAC privind apa potabilă

RAJAC Cluj are în acest moment o capacitate de supraproducţie faţă de necesarul clienţilor actuali. În acest sens regia este forţată să caute să se extindă, să găsească noi clienţi. De asemenea nu există motivaţia economică pentru încurajarea economisirii apei de către clienţi, căci, existând destulă ba chiar prea multa din cauza supracapacităţii apărute, din punct de vedere comercial e de dorit un consum cât mai mare. În acest context preţul este unic. Aceast lucru este pozitiv faţă de varianta în care alte structuri fac reduceri la clienţii mari, adică ce fac consum mare, dar dezavantajos faţă de politica principial dezirabilă de a încuraja economisirea apei prin mecanisme economice, făcând cantităţile mari mai scumpe. Astfel, cei cu venituri mari pot din punctul acesta de vedere consuma cantităţi nelimitate, de spălat maşina, umplut piscina etc. Dacă însă se revine la "normal" din punct de vedere social şi vor fi mai mulţi oameni cu venituri mari sau medii sau / şi dacă se revigorează industria, în paralel cu extinderea furnizării de apă spre noi zone, apare riscul trecerii de la exces la penurie şi vor fi greu de implementat măsuri de economisire. Din acest punct de vedere RAJAC este într-o situaţie destul de delicată, prinsă între cerinţele strict comerciale pe termen scurt, ce impun promovarea consumului, şi cele de apărare a interesului public şi dezvoltare durabilă, care cer promovarea abordărilor chibzuite ale problemelor de apă. Tot din acest punct de vedere RAJAC are economic de pierdut prin contorizările individuale, căci acestea duc la consum mai redus de apă, în schimb prin separaţii de alimentare nu ajung debranşaţi decât rău-platnicii. De asemenea elementul economic cere debranşarea celor rău-platnici şi evitarea subvenţiilor încrucişate şi a altor elemente antieconomice, iar pe de altă parte interesul public cere ca asigurarea apei potabile şi canalizării să fie prioritate pentru societate, fiind esenţiale în special pentru categoriile cele mai defavorizate de populaţie.

RAJAC este pusă în situaţia de a avea şi o grea moştenire din trecut, de conducte neschimbate de multe decenii, fapt ce impune un efort investiţional imens şi care inevitabil se va regăsi în costuri, ce au în plus sarcina amortizării noilor investiţii. Scăderea remarcabilă a consumului duce la scăderea vitezei şi deci a timpului de staţionare a apei în conducte, ceea ce afectează calitatea apei, plus că debitul scăzut obligă la înlocuirea apometrilor cu unii pentru debit mai mic, altfel ei nu mai măsoară corect şi indică substanţial mai puţină apă furnizată şi crează aparenţe de pierderi. Creşterea din nou a consumului ar însemna revenirea la apometrele vechi.... Recent a fost dat în sarcina RAJAC operarea controversatului sistem POWERPACK pentru ambalarea provizorie a gunoiului menajer până la găsirea unei soluţii - rampă sau incinerator, sistem ce a impus noi cheltuieli şi sarcini.

Implementarea Directivei-Cadru Apă, apropiata modificare a legii apelor, apariţia normelor de aplicare a Ordoanţei 32 / 2002 şi alte asemenea noutăţi vor adăuga un efort instituţional suplimentar.

În plus, ca regie autonomă, RAJAC trebuie să împace scopul economic de obţinere de profit cu scopul de satisfacere a intereselor populaţiei judeţului, fiind o regie publică a Consiliului Judeţean. Credem că regia trebuie sprijinită de noi toţi în acest delicat marş în echilibru spre progres, astfel încât locuitorii judeţului Cluj să aibă apă bună şi ieftină dar să o utilizeze cu răspundere iar mediul să fie afectat cât mai puţin.

5. APELE UZATE ALE CLUJULUI

5.1 Colectarea apelor uzate

Din punct de vedere al canalizării, în afară de municipiul Cluj-Napoca, RAJAC mai deserveşte prin acelaşi sistem Gilău, Floreşti, Baciu, iar pe viitor şi Luna, Vlaha şi Săvădisla etc. În principiu, RAJAC preia în reţeaua de canalizare proprie ape uzate fecaloid-menajere, ape meteorice şi ape industriale uzate dar preepurate. Din păcate se mai întâmplă să ajungă în reţeaua de canalizare şi ape industriale nepreepurate. RAJAC cere clienţilor săi ca apele uzate pe care urmează să le preia să corepundă normativulu NTPA 002. Cantitativ se facturează o cantitate proporţională cu apa potabilă furnizată. Pentru consumatorii casnici se socoteşte 80% din apa potabilă, pentru cei industriali 100% cu excepţia cazurilor în care procesul tehnologic implică consumul volumic real de apă (de exemplu producere de alimente, îmbuteliere etc.). În cazul apelor meteorice, volumul se stabileşte pe bază de norme de calcul, în funcţie de suprafeţe, coeficient de scurgere şi alţi factori. RAJAC ia lunar probe de apă din apele uzate deversate de clienţi în canalizare. Un caz paradoxal este cel al municipalităţii, care ar trebui să contribuie cu sume importante pentru apele meteorice din întreg cuprinsul Clujului dar momentan se pare că nu e clară situaţia dacă şi cât e taxată. Unde se constată valori superioare celor admise de NTPA 002 se aplică majorări, mai precis preţul dublu. Din păcate penalitatea e la fel de mare şi dacă limita admisă de concentraţie a poluantului se depăşeşte cu 30% şi dacă depăşirea e de 3 ori sau 30 de ori..........şi în plus pe poluator îl costă la fel dacă depăşeşte un parametru sau toţi parametri. Acest sistem de penalităţi este neflexibil şi nestimulator din punct de vedere al prevenirii poluării şi RAJAC are în vedere modificarea lui.

Clienţii RAJAC nu sunt obligaţi faţă de RAJAC să se automonitorizeze şi să pună la dispoziţie rezultatele automonitorizării pe care o fac cu privire al apele uzate deversate, aşa cum sunt obligaţi faţă de IPM şi AN Apele Române prin programele de conformare aprobate. RAJAC confruntă datele proprii cu cele din alte surse - A.N. Apele Române, Inspectoratul de Protecţia Mediului etc.

RAJAC are posibilităţi de a depista originea unei poluări propagate prin sistemul de canalizare mergând "pe firul ei" prin sistemul de canalizare amonte prelevând probe, procedeu însă lent şi foarte costisitor. În caz că staţia de epurare nu face faţă sau apa poluată a ieşit prin preaplinurile sistemului de canalizare şi poluează accidental Someşul, faţă de Apele Române răspunde RAJAC, care apoi se poate întoarce contra poluatorului.

80% din sistemul de canalizare al Clujului este unitar iar 20% este tip divizor (reţea separată de colectare a apelor meteorice / pluviale respectiv a celor fecaloid-menajere / uzate casnice - în Someşeni, Baciu, Aurel Vlaicu, Zorilor, Mănăştur...). Nu se preconizează pe viitor mărirea procentului de canal divizor. Cu excepţia zonei Expo Transilvania, de unde este necesară pomparea apelor uzate, în rest canalizarea funcţionează gravitaţional. Apele uzate industriale sunt preepurate de către producătorii acelor ape uzate şi apoi deversate în reţeaua de canalizare administrată de RAJAC, iar în câteva rânduri direct în emisar. De asemenea există deversoare de ape mari, prin care la creşterea de peste 5 ori a debitului în canelele colectoare (deci diluţie de peste 5 ori), canalele deversează direct în Someş. Asemenea deversoare sunt la podul Garibaldi, la Stadion, podul de la Hotel Napoca, Astoria, str. Iaşilor.... în general fostele guri de canal. Refularea canalelor a fost o problemă serioasă în trecut. Au mai fost câteva în ultimii ani, generate nu atât de diametre insuficiente ale canalizării cât de blocare a lor cu oale, roţi, crengi etc.

RAJAC are o reţea de 326 km de canal, din care 312 km în interiorul Clujului şi restul în comunele menţionate. 86% din străzile din Cluj sunt canalizate. Uneori sunt racordate casele din zonă, nu însă şi strada (pentru apele pluviale). Cele mai vechi datează din 1892 şi sunt în zona vechilor clinici. Durata normată de funcţionare pentru un canal este de 50 de ani. Vârsta medie a canalelor clujene este de peste 60 de ani, peste o treime având durata de viaţă depăşită. Numărul de racorduri este de peste 15200.

De regulă exfiltraţiile de ape uzate din reţeaua de canal sunt o mare problemă, prin riscul de contaminare. Deşi există şi la noi problema aceata, se pare că adesea este vorba de infiltraţii în canalizare. Pe viitor canalele vor fi mai atent cercetate printr-un sistem cu cameră video ce poate pătrunde în canale altfel nevizitabile.

Periodic se face curăţarea canalelor şi recipienţilor, care se golesc manual de nămol şi corpuri solide apoi se spală mecanizat. O parte din canalele din Cluj au sistem de sifon, altele nu. Zilnic se înregistrează 10-12 avarii la reţeaua de canalizare, majoritatea fiind înfundări care se pot rezolva fără săpături, cu spălare cu jet de înaltă presiune şi pompe de aspiraţie. La 2-3 înfundări sau spargeri este nevoie de săpături: Excavator, basculantă, 2-3 muncitori şi mai multe ore de muncă, similar spargerilor de conducte de apă. RAJAC face faţă bine, capacitatea de intervenţie operativă fiind depăşită numai la ploi foarte puternice ce depăşesc debitele preluabile de reţeaua de canalizare existentă. Circuitul informaţional este similar cu cel de la avariile la reţeaua de apă potabilă, doar că echipele de intervenţie sunt diferite. Avariile la canalizare de regulă nu determină oprirea furnizării apei potabile, fiind vorba de regulă de canale mici, nu de colectoare. O singură excepţie s-a înregistrat, în 2 ianuarie 1988, pe timp de ger cumplit. Trebuie amintit că echipele de intervenţie RAJAC au adesea o muncă deosebit de grea dar importantă pentru toţi clujenii, şi merită să ne descoperim în faţa acestor concetăţeni cărora le datorăm mai mult decât ni se pare la prima vedere. Canalele se înfundă cel mai adesea din cauza unor concitadini iresponsabili care aruncă în canal cele mai diverse obiecte. S-au găsit cizme, pantofi, textile, dar şi carcase de televizor, de frigider Fram şi de maşină de spălat, o roată de combină agricolă şi alte asemenea!

Reţeaua de canalizare este formată din conducte de material divers - beton precomprimat, azbociment, PVC (în special cele de diametru de 30-40 cm), ceramică.... Mai nou se folosesc beton, PVC şi GRP (poliester armat cu fibră de sticlă).

Mai sunt doar câteva străzi necanalizate pentru ape pluviale. În programul ISPA sunt cuprinşi 50 km de noi canalizări. Etapa I, deja în lucru, cuprinde 13,6 km. Alţi 21 km s-au realizat în perioada 1990 - 2001. Structura canalizării Clujului este de tip reţea în zona centrală şi de tip arborescent în rest.

Amplasarea conductelor de canalizare se face sub cele de apă potabilă, cu respectarea standardelor în vigoare. Unde acest fapt nu s-a putut realiza, s-au luat măsuri suplimentare de etanşizare. În ultimul deceniu nu s-au înregistrat infestări de reţea de apă din cauza exfiltraţiilor de la canalizare. Sunt probleme generate de dificultatea de coordonare cu alte structuri deţinătoare de reţele edilitare pentru a nu săpa străzile succesiv ci simultan, pentru minimizarea impactului şantierelor. Sunt zone unde reţelele trec prin teren privat, dar probleme au apărut mai mult în situaţia construcţiilor ilegale, de exemplu garaje, ridicate deasupra conductelor de canal. Construcţii nu se avizează de către RAJAC dacă sunt peste conducte. Sunt încă zone unde există alimentare centralizată cu apă dar nu şi canalizare. Din păcate sunt şi construcţii noi cărora li s-a permis ridicarea fără rezolvarea problemei canalizării.

Debitele de ape uzate industriale produse în Cluj sunt la nivelul celor de apă potabilă furnizată industriei, de 30% din total. Există câteva "gâtuiri" în reţeaua de canalizare dar în principiu nu crează probleme. Totuşi este un motiv pentru care se mai fac pe viitor colectoare majore.

Apele uzate au o concentraţie de încărcare organică cu 30% mai ridicată ca acum 10 ani, prin scăderea debitelor de apă consumată. În continuare se preconizează concentrarea apelor uzate fapt favorabil pentru RAJAC deoarece uşurează gestiunea apelor uzate la staţia de epurare Someşeni. Debitele de ape uzate variază puternic orar, cu maxime dimineaţa şi seara şi variaţii sezoniere reduse, similar cu apa potabilă.

Preţul pentru apă uzată preluată de RAJAC este de circa 2400 lei pe metrul cub, preţ unitar indiferent de natura clientului şi de volum, cu condiţia respectării concentraţiilor maxime prevăzute de normativul NTPA 002. Dacă se depăşesc limitele din acesta se taxează dublu, indiferent de natura cantitativă sau calitativă a depăşirii. Actualul preţ este considerat de RAJAC ca reflectând costurile şi nu se preconizează majorări cu excepţia ajustărilor în funcţie de inflaţie.

RAJAC ia probe de apă uzată atât de la clienţi, la locul de racord al canalizării, cât şi la staţia de epurare, pe toate treptele tehnologice. Analizele se fac în laboratorul staţiei de epurare. Parametri urmăriţi sunt cei din normativul NTPA 002.

Nu a scăzut în ultimul timp semnificativ volumul de ape pluviale colectate în Cluj de sistemul de canalizare de când s-a început executarea de pavaje semipermeabile, pentru că suprafaţa acestora e încă nesemnificativă. RAJAC încurajează extinderea pavajelor semipermeabile, a zonelor cu infiltrare naturală a apelor pluviale şi alte măsuri de scăderea volumului de ape pluviale ce trebuie canalizate.

Plata canalizării este comună cu cea a apei potabile, pe aceeaşi factură, astfel că cine e rău platnic la canalizare e şi la apa potabilă şi eventuala debranşare in extremis de la reţeaua de apă potabilă face ca să devină practic inutilă o debranşare de la canalizare - care tehnic ar fi mai dificilă şi legal ar fi discutabilă.

5.2 Magistralele de canalizare - marile colectoare

Principalele colectoare ale canalizărilor sunt canalul colector de mal drept şi colectorul de mal stâng. Mai sunt colectoare de cartier: În Zorilor pe strada Pasteur şi Păstorului, în Grigorescu pe malul stâng al Someşului, în Gheorgheni, pe Aurel Vlaicu... Se preconizează realizarea unui canal colector principal din piaţa Cipariu până la str. Iaşilor, cu lungime totală de 1,7 km.

Colectorul principal de mal stâng se întinde de la gară la staţia de epurare şi are un diametru de 2,65 metri, supradimensionat faţă de necesităţi. Colectorul Grigorescu este şi el de mari dimensiuni (secţiune clopot, 2,4 x 1,9 metri). Colectorul principal de mal drept se întinde din Mănăştur până la staţia de epurare şi a fost inaugurat în anul 2001. Este nevizitabil. Porţiunea stadion - str. Iaşilor a fost executată în perioada 1991 - 2000, are o lungime de 2,3 km şi a costat peste 60 miliarde lei. A fost proiectată de Institutul de Proiectări Miniere şi executată de Hidroconstrucţia Ardeal SA prin săpare cu un scut de 3 metri diametru. De la suprafaţă s-a lucrat doar în zona Parcului Mare. Structura pereţilor este de beton armat - câte 6 bolţari dispuşi concentric. Panta medie este mică (1 - 1,5 la mie) dar asigură viteză suficientă de curgere, fiind debit mare. (Viteza minimă pentru autocurăţare este de 0,7 m/s). Colectorul merge la 8-10 metri adâncime. Ultima lucrare a fost subtraversarea Someşului în zona hotelulu Napoca pentru racordarea apelor din malul stîng la colector.

În trecut canalele se vărsau direct în Someş, fără epurare. Mai sunt în momentul de faţă în Cluj-Napoca doar câteva puncte nesemnificative unde se varsă ape uzate neepurate în emisar. Acum se varsă doar ape pluviale (în zonele unde există canal divizor) şi cele normale doar la ploi foarte mari, prin deversoarele care se activează la diluţii de minim cinci ori, ceea ce totuşi principial nu e pozitiv, însemnînd descărcare de ape uzate neepurate ci doar diluate.

5.3 Epurarea apelor uzate

Realizarea staţiei de epurare s-a iniţiat în anul 1972. A proiectat-o ISLGC Bucureşti, pentru un volum de ape uzate de 1200 litri / secundă treapta mecanică şi 800 litri / secundă treapta biologică. A fost proiectată să epureze apele uzate menajere şi industriale preepurate, în parametri prevăzuţi de legislaţia şi STAS de la acea dată. Urma să fie inaugurată în 1976 şi să epureze apele Clujului 80%.

A fost executată de Trustul de Construcţii Cluj, dar nu chiar la parametri pervăzuţi. A fost dată în folosinţă în 1977.

Etapa a doua de realizare a demarat în 1987, din 1995 s-a introdus şi retehnologizare. S-a finalizat în 2002 (5 iulie) şi a constat într-o linie nouă de degrosizare, 2 îngroşătoare de nămol primar, 4 bazine decantoare primare, 3 bazine de aerare, 4 bazine decantoare secundare, 2 îngroşătoare de nămol, 8 paturi de nămol. Rezultatul a fost o bună separare a grăsimilor şi nisipului, automatizarea degrosizării, a proceselor legate de nămol şi extinderea pe ansamblu a capacităţii de epurare.

Staţia este amplasată la Someşeni, pe malul stâng al Someşului, ocupând 13 hectare. Etapele / elementele principale ale procesului de epurare sunt:

· Linia apei:

- Degrosizare - grătar rar cu bare, cu curăţire mecanică, automatizată, ce pot prelua 3600 l/s.;

- 2 grătare dese, rotative, cu curăţire mecanică, automatizate, de câte 1800 l/s.;

- deznisipator şi separator de grăsimi, cu evacuare mecanică a nisipului şi grăsimilor, automatizat pentru 3600 l/ s, în două compartimente;

- staţie de pompare ape uzate cu 3+1 pompe submersibile a câte 870 l/s;

- decantoare primare 1 şi 2, liniare, capacitate pentru 2170 litri /s pe timp uscat, total 8 bazine;

- bazin de aerare (aerotancuri) cu insuflare de aer cu bule fine, pentru 2170 l/s linia 1+2, total 6 bazine;

- decantoare secundare pentru 2170 l/s cu capacitate de recirculare a nămolului activ de 7800 mc/h (8 bazine).

·  Linia nămolului:

- Pompe de nămol primar din decantoarele primare: 4 pompe de 36 mc / h, şi 2 pompe de 100 mc/h.

- 2 îngroşătoare de nămol primar diametru 20 m şi staţie de pompare cu 2 pompe de nămol a 100 mc/h.

- 2 metantancuri de 4000 mc / h, cu recirculare externă cu debit 115 mc/h si mixer de recirculare internă.

- 2 îngroşătoare de nămol fermentat diametru 20 m şi staţie de pompare nămol 2 pompe a 50 mc/h şi macerator 40 mc/h.

- 2 centrifuge 20 mc/h

- 2 gazometre a 1000 mc;

- Generator electric cu motor pe biogaz de 625 kW.

- 13 platforme de uscare de 20 x 100 metri = 2,6 hectare.

Funcţionarea se monitorizează "on-line" pe flux şi prin recoltarea de probe din 4 în 4 ore, din patru puncte de colectare, analizînd următorii parametri: substanţe organice, temperatură, pH, suspensii, reziduu fix, amoniu, cianuri, detergenţi, substanţe extractibile, sulfaţi, azotaţi, azotiţi, metale grele.

Din vara lui 2002, calitatea apei deversate se încadrează de regulă în parametri prevăzuţi de NTPA001 şi după amorsarea completă a procesului biologic în staţie se speră la o funcţionare la nivel foarte performant.

6. ÎNCHEIERE

Acum, după ce am parcurs această prezentare a problemelor alimentării cu apă şi canalizării Clujului, ne putem face o imagine mai corectă asupra complexităţii acestui domeniu care poate părea relativ simplu pentru locuitori. Faptul că momentan există un exces de capacitate de producţie de apă potabilă şi că s-au obţinut împrumuturi importante pentru investiţii în domeniu nu trebuie să ne facă să pierdem din vedere faptul că aceste îmbunătăţiri de situaţie se fac graţie tehnologiei moderne şi cu costuri mari, în mod mai dezavantajos decât dacă s-ar proteja calitatea apei şi deci de exemplu localităţile mici ar putea să se alimenteze din surse locale şi nu de la multe zeci de kilometri.

În plus, existenţa de prize de apă pe lacurile Someşul Cald şi pe viitor şi pe Tarniţa riscă să relaxeze eforturile de protecţie - şi aşa nu foarte mari - făcute pentru protecţia lacului Gilău. Pe de altă parte, regulile urbanistice şi de activităţi permise nu s-au revizuit, lacurile Someşul Cald şi Tarniţa nedobândind practic regim de surse de alimentare cu apă, cu toate consecinţele ce derivă de aici. Prin urmare, sunt multe lucruri de făcut pentru apa Clujului în particular dar şi pentru ape în general, aşa cum vom vedea în broşura următoare din cadrul seriei ECOAQUA.