PAGINA IN CONSTRUCTIE

Materialul din aceasta pagina va fi publicat in curand intr-un site separat numit

Padis - Romania Home Page

CLUBUL ECOLOGIC "TRANSILVANIA" (CET)

INTRODUCERE

Lucrarea de fata este printre prea putinele publicatii dedicate in exclusivitate prezentarii potentialului natural al zonei turistice Padis (Muntii Bihor). Bazandu-se pe studii si observatii realizate pe teren in a doua jumatate a anului 1996, acesta scurta monografie doreste sa fie atat un ghid turistic cat si un apel pentru protejarea bogatului patrimoniu natural adapostit in zona descrisa. Deoarece un ghid turistic al Padisului nu a mai fost editat din 1981 (ultimul fiind cel aparut in colectia Monografii montane intitulat "Muntii Bihor Vladeasa", autori Marcian Bleahu si Sever Bordea), am considerat necesara tiparirea unui tiraj promtional destul de consistent, urmand ca pana la mijlocul anului 1997 sa reeditam intr-o editie mult mai bogata aceasta monografie sub egida CRSE.

Autorul tine sa dedice aceasta lucrare tuturor celor care iubesc Padisul si nutresc speranta ca in curand aceasta zona isi va capata statutul meritat de zona protejata, intrand intr-un circuit turistic civilizat. Acesti oameni, asemeni noua, traiesc cu credinta ca exploatarile nemiloase ale padurii vor inceta, ca gunoaiele lasate de turisti, ciobani si muncitorii sondori vor fi ridicate, ca potecile vor fi amenajate si cabanele vor oferi conditii civilizate turistilor. Avem credinta ca entuziasmul nostru nu este in zadar, ca vom reusi sa gasim solutii si sa convingem factorii de decizie ca nu suntem dusmanii locuitorilor din acesta regiune, ci dimpotriva, dorim sa le deschidem ochii asupra avantajelor pe care le-ar avea prin dezvoltarea turistica si protejarea cadrului natural al acestei regiuni.

Iar Fundatiei Soros ii dorim sa-si realizeze scopul, constienti de faptul ca o societate civila romaneasca cladita pe principiile respectului fata de Om si Natura este o conditie esentiala pentru a ne atinge si noi scopul, dezvoltarea durabila a Muntilor Apuseni.

Localizare

Zona turistica Padis este situata in Muntii Apuseni, mai precis in partea nordica a Muntilor Bihor. Administrativ, Padisul este situat in zona sud-estica a judetului Bihor la circa 10-15 km est de comuna Pietroasa. Zona turistica Padis cuprinde: Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului, cu o suprafata de 36 kmp, impreuna cu Cheile Galbenei si Poiana Florilor, situate la sud-vest si zona Cheile Somesului Cald - Poiana Varasoaia - Poiana Cuciulata situata la nord. De asemenea turistii mai includ in zona turistica Padis obarsia Vaii Boga, situata in partea nord-vestica a bazinului inchis, sub abruptul Pietrelor Boghii.

Probabil o parte dintre "veteranii" Padisului sau geologii, se vor supara pe noi pentru includerea in zona Padis a trei obiective care geografic nu apartin Padisului; dorim sa intarim faptul ca in lucrarea de fata ne referim la ZONA TURISTICA PADIS, ca un sistem de valori naturale cu importanta turistica deosebita, legat de aceleasi puncte de plecare pentru traseele turistice de acces la respectivele obiective.

Zona este delimitata de:

- Culmea Carligatelor, Varful Cuciulata si Valea Somesului Cald - la nord

- Culmea Magura Vanata, Varful Biserica Motului, Varful Gardisoara si Varful Chicera - la est

- Muntele Glavoiu, Varful Bortig, valea Galbenei - la sud

- Valea Galbenei, Varful Balileasa, Valea Boga, Creasta Cornetu si Abruptul Brailesei - la vest

Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului reprezinta un teritoriu din care nu exista nici o scurgere la suprafata, fiind inchis de culmi cu inaltimi variind intre 1642 m (Varful Magura Vanata) si 1100 m (creasta din nord-vestul varfului Piatra Galbenei). El este inconjurat de bazinele hidrografice ale Somesului Cald, Ariesului si Crisului Pietros, drenajul tuturor apelor ce curg pe suprafata bazinului facandu-se pe sub munte in Valea Galbena (peste 80%) si Valea Boga. Bazinul Padis-Cetatile Ponorului este format la randul lui din opt bazine inchise intre care apele nu strabat decat prin canale subterane. Majoritatea acestora sunt descrise in lucrarea de fata.

Cheile Somesului Cald, impreuna cu Cetatile Radesei reprezinta cursul superior al raului Somesul Cald, pana la confluenta cu primul sau afluent "serios" - Alunul Mare, pe o lungime de circa 3 km.

Cheile Galbenei incep cu Izbucul Galbenei, care dreneaza cea mai mare parte a apelor din Bazinul inchis Padis - Cetatile Ponorului. Pe primul sector, cel mai spectaculos, ele au o lungime de circa 1,5 km inconjurand practic pe laturile est-sud-vest Poiana Florilor. Dupa depasirea Poienii Florilor, cheile continua cu un sector deosebit de salbatic de circa 6 km pana la confluenta cu Valea Bulzului.

Cai de acces

Zona este strabatuta de la est la vest de soseaua forestiera Rachitele - IC Ponor - Padis - Boga - Pietroasa, in lungime totala de 53 km, dintre care Rachitele - Padis 31 km si Padis - Pietroasa 22 km. De la capetele soselei forestiere, care este in prezent greu practicabila pentru autoturisme, exista legaturi pe drumuri judetene: din Rachitele spre Huedin (27 km, drum partial modernizat) si spre Sudrigiu (12 km, asfalt). In 1996 aceasta sosea forestiera, prost intretinuta, a fost din nou exclusa din lista drumurilor in curs de modernizare, existand putine sanse ca ea sa fie reabilitata in urmatorii ani.

Din soseaua forestiera se desfac cateva ramuri favorizand accesul auto spre Cetatile Ponorului (de la cantonul Ponor drumul este inchis circulatiei publice in scopul protectiei zonei Cetatilor Ponorului), Poiana Varasoaia, Poiana Florilor (din Valea Bulzului), Cheile Somesului Cald (de la IC Ponor) si Valea Boga (din satul Boga).

Pe potecile marcate, accesul in zona Padis se poate face dinspre: Cabana Vladeasa (32 km), Stana de Vale (20 km), Pietroasa (20 km), Saua Vartop (24 km), Arieseni (16 km), Comuna Garda (23 km), Pestera Ghetarul Scarisoara (20 km).

Relieful si geologia zonei Padis (cu dictionar)

Zona de interes face parte din ramura nordica a Muntilor Bihor constituita in general din calcare si prezentand un relief carstic remarcabil atat ca intindere cat si ca amploare si varietate a formelor. In acest fel, Muntii Bihor se situeaza pe primul loc in tara in ce priveste dezvoltarea formelor carstice, ceea ce i-a adus renumele de care se bucura.

Intregul relief rezultat ca urmare a actiunii directe a apei asupra calcarului poarta numele de relief carstic. Relieful si fenomenele carstice de suprafata apartin exocarstului, iar cele subterane endocarstului. Culmile cuprinse in zona sau cele care delimiteaza zona au o orientare haotica. Bazinul Padis-Cetatile Ponorului este inchis de o cununa neintrerupta si este constituit dintr-o succesiune de doua fasii de roci impermeabile si calcare orientate de la nord la sud-vest. Aceasta determina drenajul apelor care apar si dispar din si in subteran, Padisul fiind un adevarat cascaval, plin de goluri subterane prin care se dreneaza apele. Aceste alternante de roci impermeabile si calcare permeabile dau impartirea Bazinului in opt bazine mai mici care sunt: Platoul Padis, Poiana Balileasa, Valea Cetatilor, Groapa Barsa, Poiana Ponor, Platoul Lumea Pierduta, Barsa Cohanului si Paragina. O alta comparatie din punctul de vedere al geologiei Padisului poate fi facuta cu sistemul de canalizare al unui oras, conducta finala in aval fiind Pestera Cetatile Ponorului, de dimensiuni impresionante.

Altitudinea medie a Bazinului inchis este in jur de 1200 metri, varfurile cele mai mari situandu-se in partea nordica (Carligate 1694 m) si nord-vestica (Magura Vanata 1642 m). Partea estica, desi are o altitudine medie mai mica are pante deosebit de abrupte, cu diferente de nivel de 200-400 m spre valea Galbena si Valea Boga. Pantele sunt pe alocuri "rupte" de abrupturi calcaroase deosebit de impresionante: Piatra Boghii, Piatra Galbenei.

In cele ce urmeaza, vom trece in revista cateva din formele caracteristice exocarstului si endocarstului.

Lapiezurile sunt forme ale reliefului exocarstic in care coroziunea si eroziunea apelor de suprafata au dat nastere la mici santuri si creste ce se intretaie in toate partile.

Dolinele sunt depresiuni circulare in forma de palnie sau farfurie conic-adanca, mai mult largite decat adanci, in fundul lor aflandu-se o comunicare cu subteranul. Deci mai multe doline - camp de doline, semnaleaza prezenta unor eventuale pesteri in subteran. Dolinele sunt, de asemenea, larg raspindite in zona, intalnindu-le in sesul Padis sau in imediata vecinatate a Cabanei Padis.

Marmitele - scobituri circulare sapate in roca de apa care cade in ele si produce vartejuri de suprafata sau de adancime. Cele mai frumoase marmite se gasesc in Cheile Galbenei.

Cheile carstice - se impart in doua categorii dupa geneza lor: cheile sapate de ape de suprafata care si-au adancit albia pana la nivelul actual si chei rezultate din foste pesteri tunel prabusite.

Poliile - depresiuni carstice in forma de cuveta intinsa putin adanca, inchisa de jur imprejur, avand fundamentul in forma de ses marginit de versanti abrupti. O polie tipica se afla la Poiana Ponor.

Gurile de pestera - au in general forma de palnie, mai largi decat galeria din continuare, datorita actiunii mai intense a agentilor moderatori la intrarea in pestera.

Elemente de relief endocarstic

Caracteristic unei zone carstice si, deci, si Padisului este dezorganizarea retelei hidrografice de suprafata prin absorbtia in subteran a cursurilor de apa - locul poarta numele de ponor - si formarea pe parcursul cursului subteran a unei retele de goluri subterane cu amploare variabila. In final, cursul de apa revine din nou la suprafata, locul de iesire purtand numele de izbuc (Exemplu: Izbucu Ponor din Poiana Ponor ce dreneaza majoritatea apelor din platoul carstic Padis).

Patrunderea in golul subteran se poate face printr-o gura de pestera sau printr-un aven ( coborare verticala spre subteran ). O retea de goluri subterane alcatuita majoritar din verticale, puturi, se cheama si ea in intregime aven. Tipice sunt avenele din platoul carstic Lumea Pierduta.

Galeriile sunt reprezentate de drumul apelor subterane actuale sau parasite (galerii "fosile"). In general o pestera are un nivel "activ" reprezentat de cursul de apa subteran actual si unul sau mai multe nivele fosile in general superioare cursului activ.

Sala de pestera poate fi de prabusire sau de confluenta a doua sau mai multe ape subterane. Atat galeriile cat si salile de pestera pot prezenta diverse speleoteme (stalactite si stalagmite), concretiuni ce dau farmecul si frumusetea de negrait a acestor goluri subterane.

Un relief necarstic al pesterilor este acela format din aparitia ghetii cu depozitele ei bine cunoscute precum si cel biomorf, adica al urmelor de viata "bioglife" lasate de omul si ursul de caverna.

Prin larga raspandire a reliefului exo si endocarstic si marea lor varietate Muntii Bihor, si de altfel Carpatii Apuseni, in general ies in evidenta in cadrul montan romanesc si se constituie intr-o directie mereu vie pentru grupurile de turisti iubitori ai muntelui.

Clima

Conditiile climatice in zona Padisului difera in functie de pozitie. In general clima este tipica de munte, umeda si rece. Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului prezinta insa caracteristici climatice aparte datorita lipsei ventilatiei pe vai (acestea fiind inchise imprejur) si existentei unor depresiuni cu doline. Aerul rece se acumuleaza pe fundul acestora, neputandu-se scurge, temperatura creste cu altitudinea, creandu-se fenomenul de inversiune termica. Un fenomen deosebit il constituie "ceata Padisana" care apare seara, constituita intr-un strat dens de circa un metru inaltime care se taraste lent pe sol. Ea se datoreaza tot reliefului alcatuit din depresiuni inchise cu doline, acestea acumuland caldura ziua; seara aerul cald se ridica si condenseaza in contactul cu capacul termic de aer rece captiv in depresiuni.

Temperatura medie anuala este de 3 grade Celsius, vara urcand pana la 22 - 25, iar iarna scazand pana sub -10.

Vanturile dominante sunt cele de la vest, aducand precipitatii abundente. Din acest punct de vedere Padisul se situeaza pe primele locuri in tara in ceea ce priveste cantitatea de precipitatii.

Datorita schimbarilor climatice din ultimii ani, generate de taierea padurilor si poluarea industriala, este greu de apreciat care perioada a anului este cea mai favorabila pentru drumetii. Ultimele cinci veri au fost foarte diferite sub aspect climatic, perioadele de ploaie "mocaneasca" (marunta si continua pe parcursul unei perioade de timp indelungate) fiind intalnite atat in iunie-iulie cat si in august sau septembrie. Pana la noi performante in domeniul previziunii vremii, turistul trebuie sa se lase in voia norocului.

Hidrologie

Zona Padis este inconjurata radial de trei bazine hidrografice: Crisul Pietros (Boga si Galbena) - spre vest, Somesul Cald - spre nord si est si Ariesul (Garda Seaca si Cobles) - spre sud-vest si sud. Debitele vailor Padisului variaza mult in functie de sezon si precipitatii. In ansamblu, seceta manifestata in ultimii ani a dus la o scadere considerabila a debitelor raurilor, iar inundatiile catastrofale din 1995 la schimbarea unor cursuri ale acestora.

Reteaua hidrografica a Bazinului inchis Padis - Cetatile Ponorului este tributara vailor Galbena si Boga in special prin cele doua izbucuri spectaculoase: Izbucul Galbenei si Izbucul Boga. Majoritatea vailor ce curg prin cele opt depresiuni inchise se termina cu ponoare, aportul lor regasindu-se intr-unul dintre izbucurile situate in depresiunile marginase. Intre doua depresiuni inchise circulatia apei se face prin canale subterane, unele explorate deja de temerarii speologi.

Principalele cursuri de rauri ce strabat depresiunile inchise ale Padisului si parcursul lor:

- Valea Cutilor si Valea Renghii, ce izvorasc de pe Muntele Magura Vanata, se pierd in ponoare situate la limita nord-vestica a Sesului Padis, iesind din nou la lumina prin Izbucul Boga dupa un parcurs subteran de aproximativ 3 km.

- Valea Rea si Valea Tranghiestii izvorasc de pe Muntele Magura Vanata, strabat partea estica a Sesului Padis si se pierd in subteran printr-un ponor situat in apropierea Cabanei Padis. Ele razbat la suprafata prin Izbucul Ponor, dar nu pentru mult timp, pierzandu-se din nou prin sorburile din Poiana Ponor, dupa un parcurs de cateva sute de metri. Apoi, dupa unirea in subteran cu apele Vaii Cetatilor, ajung in Pestera Cetatile Ponorului printr-un izbuc subteran impresionant. In fine, dupa strabaterea celor 1800 metri ai pesterii prin galerii de dimensiuni impresionante, raul subteran strabate o portiune deosebit de ingusta (sifon) pentru a iesi in Izbucul Galbenei. Urmeaza un set de cascade extraordinare si un nou sector subteran printr-un tunel de 150 metri din care raul se revarsa printr-o cascada evantai intr-un canion ingust. Dupa confluenta cu Valea Luncsoara si Valea Seaca urmeaza un nou sector de chei inguste si deosebit de salbatice, cu numeroase cascade. Raul se "potoleste" abia la confluenta cu Valea Bulzului, in apropierea comunei Pietroasa.

- Raul Izbucul Ursului isi formeaza debitul in special prin contributia a doua izbucuri apropiate ca distanta: Izbucul Ursului si Izvorul Rece, acesta din urma fiind resurgenta apelor ce strabat impresionanta retea carstica de sub Platoul Lumea Pierduta. Dupa circa 1 km de la ingemanarea celor doua debite de apa, ele se pierd in patul vaii (sau la ape mari pe gura pesterii) in Pestera de la Caput. Strabatand pestera, raul subteran apare intr-un lac situat sub Portalul Cetatilor Ponorului aruncandu-se zgomotos printr-o cascada in intunericul pesterii. Aici intalneste apele provenite din Poiana Ponor si Valea Cetatilor urmand in continuare traseul descris anterior.

- Valea Cetatilor, formata din apele unor izbucuri, are un parcurs nord-sud, fiind insotita de soseaua forestiera spre Cetatile Ponorului. In partea superioara ea creaza o lunca numita "La Grajduri", unde se afla si principalul loc de campare din zona Padis (din aceasta cauza apa raului este poluata). Dupa parcurgerea acestei lunci, prin care creaza cateva meandre, Valea Cetatilor se adanceste treptat. Urmeaza un sector de chei inguste, cu cascade, grote si marmite, pe circa un kilometru, pana sub Portalul Cetatilor Ponorului, unde apele se arunca prin cascade zgomotoase in intunericul tunelului subteran. De remarcat ca in ultimii ani debitul obisnuit al Vaii Cetatilor a scazut simtitor, probabil datorita secetei sau a pierderilor in patul vaii. De aceea in perioadele secetoase de vara, raul se pierde in patul vaii chiar in zona "La Grajduri", ingemanandu-se in canalele subterane cu raul din Poiana Ponor, pentru a apare in izbucul subteran din Cetatile Ponorului.

Somesul Cald isi are obarsia in partea nordica a culmii ce separa Muntele Magura Vanata de abrupturile Carligate - Piatra Arsa. Chiar la obarsie, Somesul Cald, denumit aici Radeasa, constituit din cateva paraie, dispare intr-un mic tunel foarte ingust, lung de cativa zeci de metri. Apoi, dupa un curs la zi, paraul patrunde in pestera tunel Cetatea Radesei, pe sub un portal in forma de ciuperca inalt de 15 metri. Strabatand cei 250 metri ai pesterii si canionul ingust din aval, paraul Radeasa patrunde intr-o poiana unde conflueaza cu Valea Cuciulatii sporindu-si debitul. De aici incepe sectorul de chei lung de circa 2 km, pe care Somesul Cald le strabate printre pereti inalti de peste 100 de metri. In aval de chei, Somesul Cald are un curs mai lin primind numerosi afluenti dinspre Magura Vanata si Poiana Onceasa.

Valea Boga izvoraste de sub abruptul Pietrelor Boghii, printr-un izbuc ce dreneaza o parte din apele Platoului Padis. Dupa un sector de chei inguste Boga primeste ca afluenti vaile Oselu, Bulbuci si Valea Rea, toate avand sectoare de chei si cascade. Patrunzand intr-o lunca unde este situat satul de vacanta Boga, raul este captat intr-un modest lac de acumulare. Dupa confluenta cu Valea Plaiului, in apropierea rezervatiei naturale Piatra Bulzului, aval de satul Boga, raul isi schimba numele in Valea Bulzului. Urmeaza inca trei km pana la confluenta cu Valea Galbenei, unde se naste Crisul Pietros.

Toponimia confuza a raurilor descrise mai sus se compenseaza cu salbaticia si frumusetea vailor pe care acestea le descriu.

Din punct de vedere al calitatii apelor, raurile Padisului nu prezinta poluari majore decat in perioadele de vara, cand afluxul de turisti sufoca prin deversarile de deseuri si detergenti firavele paraie ce le compun. Este deosebit de importanta cunoasterea de catre turisti a provenientei apei din izbucuri, aceasta putand fi infestata in sectorul amonte. (Un caz tipic este Izbucul Ponor, drenand apele ce curg in apropierea Cabanei Padis, deosebit de poluate in perioadele de vacanta.)

Flora si vegetatia Padisului

Muntii Bihor prezinta vegetatia etajata pe verticala dupa schema generala din Carpati: paduri de foioase (carpineto-gorunete, carpineto-fagete), paduri de fag, paduri de amestec (fageto-bradete, fageto-molidise), paduri de molid, tufarisuri si pajisti subalpine. Acest cadru general prezinta modificari, perturbatii si inversiuni datorita conditiilor locale de subsol, clima si topografie, frecvent si datorita influentei antropice, aceasta fiind o caracteristica generala a Muntilor Apuseni. O alta caracteristica este marea varietate a componentelor florei, aici dandu-si mana elemente nordice, sudic-mediteraneene, sudic-balcanice, central-europene si orientale, eurasiatice, etc., dar si cele endemice si relictare.

Regiunea endoreica Padis-Cetatile Ponorului prezinta pasuni si fanate cu o vegetatie care reflecta puternic diversele influente fizico-geografice si antropice existente in zona, inclusiv compozitia substratului care este in mare parte constituit din calcare pe care se dezvolta o vegetatie specifica.

1. Vegetatia lemnoasa

Padurile se dezvolta pe versanti si platouri, fiind reprezentate de paduri de fag, paduri de molid cu fag si paduri de molid. Structura padurilor de pe platoul Padis a fost puternic modificata de catre om deoarece rar se gasesc portiuni unde nu sunt urme de taiere, de pasunat sau ale prospectiunilor geologice.

Molideto-fagetele (Chrysanthemo rotundifolio - Piceo - Fagetum) ocupa partea inferioara si de mijloc a pantelor din jurul platoului Padis urcand pe vai pana in treimea lor superioara.

Molidisele (Oxalo - Piceetum, Chrysanthemo rotundifolio - Piceetum, Luzulo silvaticae - Piceetum, Sphagno - Piceetum) ocupa local partea inferioara a pantelor sud-estice si nord-vestice situate la altitudini mai joase decat fagetele datorita inversiunilor care se produc in acest platou inchis, dar urca pe versantii umbriti pana pe platou.

Tufarisurile sunt reprezentate mai des de juniperete si exceptional, la Molhasul Mare de la Izbuc apar jnepenisuri.

2. Vegetatia ierboasa

In general, pasunile si fanatele sunt dominate de o vegetatia ierboasa scunda edificata de parul porcului (Violo declinatae - Nardetum) instalata pe locul pajistilor mai inalte dominate de paiusul rosu (Scorzonero roseae - Festucetum rubrae) ca urmare a pasunatului intensiv. Pe terenurile plane de la baza versantilor se intalnesc pajisti cu valoare furajera buna, edificate de paiusul rosu si iarba campului (Festuceto rubrae - Agrostietum tenuis), reprezentand resturile unor formatii vegetale mult mai extinse odinioara, dar reduse in prezent de presiunea exercitata in perioada dezvoltarii zootehniei cooperatiste.

3. Vegetatia stancariilor

In zona Padis, gruparile vegetale instalate pe peretii, politele si branele stancariilor sunt dominate de Sesleria rigida si Avenastrum decorum, ambele cu valoare fitogeografica ridicata pentru Carpatii Romanesti. Pajistile de Sesleria rigida au un rol deosebit de important in procesul de inierbare a stancilor si de impadurire a carstului.

Cateva specii adaptate conditiilor particulare ale grohotisului de calcar formeaza asociatii pioniere, dominate de Dryopteris robertiana, Galium erectum, Thymus comosus, etc. Pe brane si polite se instaleaza o vegetatie xerofila dominata de Festuca pallens, Melica ciliata si mai rar si de Stipa pulcherrima. De-a lungul paraielor si in locuri bogate in dejectii ale animalelor se instaleaza masiv buruienarisurile edificate de Rumex alpinus, Carduus nutans, Carlina acaulis, Urtica dioica, etc.

Este important sa mentionam prezenta dolinelor, total sau partial colmatate, si acoperite de o vegetatie mezotrofa, precum si rezervatia Molhasu mare de la Izbuc, o adevarata arhiva fitoistorica si consemnarea unei populatii de jneapan la o altitudine de numai 1300 metri.

Etajul subalpin apare incepand de la altitudinea de 1600 metri. Elementul caracteristic pentru vegetatia lemnoasa este Juniperus comunis ssp. nana. Aici apar asociatii ierboase tipic subalpine dominate de Festuca rubra, F. ovina, Anthoxtantum odoratum. Pe locurile mai pietroase apar afinisele (Vaccinium myrtillus, V. vitis-idaea).

Pe locul padurilor taiate se formeaza la inceput buruienarisuri caracteristice (Epilobium angustifolium, Rubus ideus) urmand apoi pajistile mezofile care din cauza pasunatului abuziv si a xerofitizarii trec in pajisti acidofile, cu valoare furajera foarte scazuta (cu parul porcului si iarba neagra).

Muntii Apuseni au fost propusi sa beneficieze de o suprafata constituita intr-un parc national, necesar si urgent datorita puternicii presiuni antropo-zoogene ce se manifesta mai ales incepand din deceniul al treilea al acestui secol. Aceasta ameninta disparitia unor relicte tertiare: Syringa josikaea cu areal punctiform doar in acest spatiu (Valea Iadului), Veronica bacchofeni (Poiana Florilor, Varful Galbena), a relictelor glaciare Pedicularis limnogena, Eriophorum vaginatum, Empetrum nigrum, Carex pauciflora, a endemitelor corologice si carpatice: Silene Heuffelii, Dianthus giganteus, Saxifraga rocheliana, Symphytum cordatum, Melampyrum bihariense, etc., precum si a unui mare numar de specii rare.

Amestecul de elemente floristice din aceasta zona reflecta o complicata istorie a vegetatiei, unele elemente prezente fiind relicte ale unor climate disparute, fie calde din tertiar, fie reci din epocile glaciare.

Fauna

Padurile intinse ce imbraca zona Padisului adapostesc numeroase specii de animale salbatice. Ursii salasluiesc pe Muntele Magura Vanata, Boghii si in Groapa Barsa, putand fi intalniti in mai toate zonele Padisului, in afara traseelor turistice (ursul este foarte speriat de contactul cu oamenii evitand pe cat se poate apropierea de zonele circulate). In aproape toate poienile se gasesc ramaturi de mistret, in timp ce in padurile de altitudine traiesc cocosii de munte si veveritele. Nu demult a fost introdusa capra neagra in zona de izvoare a Vaii Boga, unde s-a adaptat bine si rasul. Cerbii si caprioarele intregesc patrimoniul cinegetic al Padisului.

Datorita vanatorii necontrolate si a pasunatului excesiv, animalele Padisului sunt tot mai rar intalnite. Privite doar ca vanat cu valoare economica, sute de exemplare dintre animalele ce mai mult se ascund decat traiesc, sunt amenintate cu disparitia. Situatia este cu atat mai grava cu cat o mare parte dintre aceste specii sunt ocrotite de lege.

Aspecte ecologice si ecoprotective ale zonei Padis

Una dintre cele mai pitoresti zone ale Romaniei, Padisul a constituit si mai constituie inca un punct de maxima atractie pentru turistii autohtoni si straini. Din pacate insa Padisul a fost supus de-a lungul timpului unei tot mai intense antropizari, modificari ale peisajului primar, sub actiunea activitatilor umane variate.

Este dificil de realizat o clasificare pe baza impactului produs de multiplii factori de risc ecologic ce se manifesta in aceasta zona. Un lucru este insa cert si anume ca distrugerea echilibrelor ecologice formate de-a lungul erelor geologice s-a manifestat in trecut si continua sa se manifeste si azi cu o intensitate din ce in ce mai crescuta.

Prin fundamentul sau geologic (calcare), relieful carpatic se constituie intr-o zona extrem de sensibila la cele mai usoare modificari ale conditiilor ecologice. Odata declansat, lantul proceselor ecodistructive, fenomenul devine extrem de greu de controlat si stopat.

Problemele ecologice ale Padisului au luat o amploare exponentiala incepand cu perioada interbelica odata cu declansarea exploatarilor forestiere masive. Ele au continuat dupa razboi cand administratia sovietica a exploatat fara mila uriasa bogatie verde a regiunii. Trenurile "mocanita" au transportat de aici mii de metri cubi de lemn lasand decopertata o imensa suprafata, din care prea putin s-a regenerat. Incepand cu anii 70, in zona au luat amploare prospectiunile miniere, care au atras investitii in infrastructura, realizate fara a se tine cont de impactul asupra cadrului natural. Padisul a devenit astfel usor accesibil (prin construirea si modernizarea unor drumuri), importanta peisagistica si stiintifica fiind complet ignorata de catre autoritatile comuniste. Interventiile brutale in modificarea peisajului si implicit distrugerea ireversibila a unor importante zone de valoare stiintifica si turistica in scopul exploatarilor miniere si forestiere au lasat numeroase pete negre pe harta Padisului. Este relevanta ca exemplu construirea unui drum asa zis strategic, care urma sa lege Pietroasa de Arieseni, si care a distrus o mare parte din cheile de o deosebita spectaculozitate ale Vaii Galbena, agresand in mare proportie chiar Rezervatia naturala Cheile Galbenei. Constructia acestui drum, care momentan nu este practicat decat de catre autovehiculele forestiere, s-a facut cu avizul Academiei Romane, ramasa neputincioasa in fata lipsei de responsabilitate a factorilor de decizie.

Dupa 1989 prospectiunile miniere au incetat (din lipsa de fonduri), avand grave implicatii sociale prin disponibilizarea a numerosi locuitori, obligati sa se orienteze spre alte ocupatii in special in domeniul exploatarilor forestiere. O mare parte din infrastructura a fost abandonata in zona, constituind in prezent o imensa cantitate de deseuri. In schimb exploatarile forestiere au luat o amploare necontrolata amenintand cu un dezastru ecologic cu profunde implicatii economice si sociale asupra localitatilor riverane (Un semnal de alarma a fost dat in iarna anului 1995 de inundatiile care au avut ca epicentre zonele defrisate din Padis).

Incercarile de aplicare a Legii fondului funciar au produs un haos teribil in situatia cadastrala a terenurilor. Cinci comune (Pietroasa, Buntesti, Budureasa, Garda si Belis) si Regia Autonoma ROMSILVA isi disputa vehement terenurile din fondul de pasunat si cel silvic. Inexistenta unei viziuni la nivel local privind valorificarea potentialului turistic, care ar putea oferi solutii durabile pentru prosperitatea locuitorilor acestor comune, este una dintre cele mai triste pagini din istoria acestor locuri. Se prefera extinderea ariilor de pasunat, distrugerea padurilor (complet scapata de sub control de catre ROMSILVA), furtul de lemne devenind principala sursa de venituri pentru majoritatea locuitorilor din regiune.

In cazul distrugerii covorului vegetal ca urmare a taierilor masive de padure si a pasunatului intensiv patura subtire de sol ce acopera calcarele devine expusa actiunii erozive a ploilor si vanturilor si in scurt timp se poate reduce foarte mult, pana la disparitie. Aceasta duce la transformarea intregii zone intr-un imens desert calcaros la care actiunile de refacere a paturii de sol devin extrem de costisitoare iar sansele de reusita sunt practic nule. Semnele acestui proces sunt din pacate foarte evidente in prezent in Padis. Semnale de alarma au fost trase de nenumarati specialisti inca de la primele studii efectuate asupra zonei. Ne alaturam si noi astazi glasul pentru a semnala inca o data dezvoltarea galopanta a acestui proces de degradare a ecosistemelor din Padis si de a sublinia necesitatea aplicarii unor masuri drastice ecoprotective tinand cont de conditiile obiective de pe teren.

Un progres important ar fi aplicarea reglementarilor privind protectia mediului instituite in ultimii ani. Ne referim aici in primul rand la Legea Protectiei Mediului nr.137/1995, Codul Sivic, Legea Apelor nr.107/1996, Ordinul ministrului APPM nr.125/1996 pentru aprobarea Procedurii de reglementare a activitatilor economice si sociale cu impact asupra mediului inconjurator, Legea ariilor protejate (in curs de elaborare) precum si a conventiilor internationale privind zonele naturale protejate. Nu trebuie ignorata nici formarea unei "constiinte ecologice" in randul turistilor ce patrund in aceasta zona. Fara constientizarea necesitatii si obligativitatii masurilor ecoprotective de catre fiecare turist toate eforturile si actiunile de igienizare sau de orice alta natura realizate de asociatiile turistice si cele de protectia mediului devin o munca sisifica si lipsita de finalitate.

Marile pericole pentru ecologia zonei au fost si raman inca cel putin pana la acordarea statutului de zona protejata intregului areal al Padisului, urmatoarele:

- exploatarea haotica si in cantitate mare a masei lemnoase din zona in scopul industrializarii sau pur si simplu pentru largirea suprafetei pasunilor; aceasta actiune determina o expunere a paturii subtiri de sol (20-40 cm) actiunii erozive a factorilor naturali precum si o grava modificare a componentei floro-faunistice a acestor arii.

- suprapasunatul zonelor despadurite cu efecte grave asupra fertilitatii si componentei floristice a pajistilor; acest pasunat intensiv induce de asemenea reducerea drastica a covorului vegetal favorizand eroziunea solului.

O influenta destul de importanta este exercitata si de turismul necontrolat practicat de multi din cei ce viziteaza zona. De-a lungul tuturor traseelor turisice se obseva o modificare accentuata a echilibrelor ecologice in ecosistemele respective.

In final, dar nu pe ultimul loc ca importanta, se afla protejarea biotopurilor subterane deosebit de sensibile prin insasi natura lor de o importanta stiintifica deosebita. Ne referim la distrugerea de catre "turisti" a bogatiei concretionare a pesterilor si mai ales la reducerea pana la disparitie a efectivelor speciilor de animale troglobionte si troglofile. Aceste specii sunt in general caracteristice fiecarei pesteri si disparitia lor dintr-o pestera poate insemna eradicarea totala a speciei respective. Aceste vietuitoare sunt deosebit de sensibile la cele mai mici modificari intervenite in mediul subteran. Pentru protejarea acestor animale trebuiesc instituite masuri de protectie a pesterilor de interes biospeologic si de limitare pe cat posibil a accesului turistilor in zonele populate de specii troglobionte.

In incheiere, adresam si pe aceasta cale opiniei publice un apel la protectia naturii prin toate masurile care ii stau la indemana pentru a evita o distrugere totala si ireversibila a bogatiilor naturale ale Romaniei.

Capacitati de cazare si unitati de alimentatie

Zona Padis este una dintre cele mai vitregite regiuni din tara din punct de vedere al dotarilor turistice. Aceasta se datoreaza in primul rand dezinteresului manifestat de catre factorii de decizie pentru valorificarea turistica a bogatului patrimoniu natural existent in regiune, preferandu-se exploatarea pana la epuizare a padurilor si pasunilor. De asemenea un obstacol in dezvoltarea turistica a zonei l-a constituit existenta in subsol a zacamintelor de uraniu, minereu considerat strategic, exploatarea lui presupunand sacrificarea zonei.

Pana nu demult, singura unitate de cazare din zona era Cabana Padis, oferind conditii modeste, cu o capacitate de 24 de locuri in camere cu doua si patru paturi, fara facilitati. Cabana dispune de un restaurant. Din pacate, in loc sa se dezvolte, Cabana Padis a intrat intr-un avansat proces de ruinare, priciurile si casutele aferente fiind complet distruse, restaurantul transformandu-se intr-un penibil bar, anexele fiind prabusite. Situatia se datoreaza Societatii Comerciale "Iadolina", fostul O.J.T. Bihor, care a administrat defectuos acest patrimoniu. Solutii pentru reabilitarea Cabanei Padis exista; din pacate promovarea practicilor mafiote in turismul romanesc a dus in pragul disperarii mii de turisti sositi pentru prima data in zona.

Casutele din apropierea cabanei Padis, grupate in doua campinguri (unul dintre ele apartinand Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca), de asemenea cu facilitati modeste (apa la rau, WCuri neintretinute), trag si ele sa se prabuseasca. Fiind construite din placaje, avand o uzura avansata, ele nu pot decat speria turistii. Totusi, in lipsa de altceva...

Mai nou a primit destinatie de popas turistic blocul care a adapostit muncitorii sondori. Acesta este situat de asemenea in apropierea Cabanei Padis, avand 9 camere cu 4 paturi si una cu zece paturi. Si aici conditiile minime de igiena lipsesc, unitatea din administrarea Combinatului minier neavand nici macar WC. Totusi din toata oferta de cazare a zonei Padis, acest bloc muncitoresc, desi nu se incadreaza in peisaj, este cea mai buna varianta (preturile practicate in vara anului 1996 erau de 5000 lei/pat/zi).

Cele trei cantoane silvice situate in zona nu ofera posibilitati de cazare. O casa impunatoare situata in Poiana Varasoaia-sud este singura constructie particulara de pe platoul Padis.

Zonele de campare sunt stabilite de administratorii legali ai regiunii, respectiv primariile Pietroasa si Buntesti si Ocolul silvic Sudrigiu. Acestea sunt: zona Cabanei Padis si zona La Grajduri (ambele cu acces auto). Datorita lipsei unui serviciu permanent de salubritate, a WCurilor si a locurilor amenajate pentru depozitarea gunoaielor, aceste doua zone de campare sunt deosebit de poluate cu deseurile lasate de turisti. Si aici lipsa de competenta a celor ce incaseaza taxele de campare fara a creea servicii, isi spune cuvantul.

Pentru camparea in alte zone decat cele doua indicate, se aplica amenzi contraventionale. Mai mult, turistii risca sa fie invadati de turmele de animale dirijate intentionat de catre ciobanii furiosi datorita faptului ca le-a fost incalcat terenul de pasunat.

Atat in zona Cabanei Padis cat si in zona La Grajduri exista in perioadele de mare aflux turistic tonete improvizate care ofera produse alimentare si bauturi turistilor. Mai rar, de la aceste tonete se pot achizitiona harti turistice sau alte accesorii necesare drumetiei.

In jurul zonei Padis, dar la o distanta destul de apreciabila de obiectivele turistice ale zonei, exista si alte posibilitati de cazare.

Pe Valea Bulzului, in apropierea confluentei cu Galbena, o frumoasa pensiune, proprietate a S.C. Cibela s.r.l., cu 25 de locuri de cazare in camere cu doua paturi, apa calda, dusuri, restaurant, s-a deschis de curand, putand fi un placut popas.

In satul de vacanta Boga numerosi intreprinzatori particulari ofera de asemenea conditii omenesti de cazare si masa. Speram ca aceasta zona se va dezvolta considerabil, largind gama de servicii oferite turistilor. O alta sansa pentru turisti o reprezinta dezvoltarea serviciilor legate de turismul rural (agroturism), in acest sens existand unele intiative la nivelul comunei Pietroasa.

Un alt popas deosebit de placut in drumul spre Padis se poate face pe Valea Ariesului, la Arieseni, Garda si Albac, unde posibilitatile sunt mult mai bune.

Dinspre partea Clujului, posibilitati de cazare si alimentatie, precum si campinguri, sunt in dezvoltare in zonele Doda Pilii-Smida si IC Ponor.

Sesul Padis

Situat la o altitudine medie de 1225m, Sesul Padis se constituie intr-un veritabil platou carstic, aproape plan, ciuruit de numeroase doline, unele cu lacuri, altele cu palcuri de molizi, prin care se dreneaza apele de precipitatii ce vor iesi apoi la lumina zilei in Poiana Ponor prin Izbucul Ponor sau in Valea Boga. El este delimitat la nord de Muntele Magura Vanata, la vest de Muntele Boghii, la est de Varful Biserica Motului, iar la sud de o serie de culmi joase (Tomasca, Rotunda, Rachita). Pe colinele din jurul sesului se intalnesc numeroase campuri de lapiezuri si paduri aflate intr-un stadiu avansat de degradare. In partea dinspre Magura Vanata exista numeroase ponoare in care se pierd raurile ce coboara de pe versant.

Sesul este brazdat de drumuri forestiere si drumuri de tractor, ramuri ale soselei forestiere care face legatura intre Cabana Padis si comuna Pietroasa.

Partea vestica a sesului reprezinta o campie despadurita, de circa 100 de hectare, plina cu doline de mici dimensiuni, unele cu o apa tulbure datorita solului acid. Aici, sub Muntele Boghii, se afla Cantonul sivic Padis, cu aspect de ferma. Langa canton se afla un izvor, singura sursa de apa potabila. Cateva drumuri ocolesc puzderia de doline care ciuruieste campul; in general aceste drumuri sunt foste terasamente de cale ferata ingusta din perioada marilor exploatari forestiere. Unele drumuri urca pe versantul Muntelui Boghii, fiind folosite pentru extragerea bustenilor cazuti prada drujbelor.

In extrema nordica a Sesului, in saua ce-l desparte de Poiana Varasoaia, se afla Pestera Padis, cu aspect de galerie descendenta ce patrunde sub Muntele Boghii. Pestera nu prezinta interes turistic nefiind concretionata.

In partea estica sesul este fragmentat de vaile Tranghiestii si Garjoaba, intre acestea doua existand un platou ce coboara treptat spre sud, locul unde se afla Cabana Padis, cantonul pastoral si o serie de campinguri. Locul este de asemenea folosit de turisti pentru instalarea corturilor, fiind poluat cu deseurile abandonate de acestia. Terenurile mlastinoase din apropierea padurilor constituie singurele locuri unde vegetatia se dezvolta in conditii normale, restul terenului fiind deteriorat de pasunatul excesiv, depozitele de gunoaie sau santurile ramase in jurul corturilor. Luncile celor doua rauri se afla de asemenea intr-o stare deplorabila.

Zona Cabanei Padis este dominata de Varful Biserica Motului (1458 m), un punct de priveliste deosebit, cu largi perpective asupra intregului platou, a versantului impadurit al Muntelui Magura Vanata si a "zidului" Carligate-Piatra Arsa. In marginea abruptului stancos al Bisericii Motului, care este un fel de far al Padisului, punct de reper pentru zona Cabanei, s-a construit un adapost din scanduri, des frecventat de turisti. Versantul estic al Bisericii Motului este domol, oferind insa privelisti largi asupra Varfului Calineasa, Platoului Scarisoara, Platoului Lumea Pierduta si Masivului Biharia (recunoscut prin Varful Curcubata Mare de 1848 m, pe care se afla releul de televiziune).

Din pacate, Sesul Padis se afla astazi intr-un grad foarte avansat de depreciere ecologica. Initial ecosistemul forestier Platoul Carstic Padis a fost poate printre primele zone despadurite ale Padisului. Pajistea care a luat locul padurii a fost extinsa continuu si depreciata prin pasunatul intensiv (suprapasunat). Dar pasunatul unui numar mare de vite si oi duce la schimbarea compozitiei floristice a platoului si scaderea drastica a valorii furajere a pajiistii, inducand invazia unui mare numar de plante nitrofile (urzici, buruieni, ciulini) cu valoare furajera scazuta. Mutilarea acestei zone a continuat cu ararea acestei campii pentru imbunatatirea calitatii pajiistei, acoperirea dolinelor si distrugera totala a urmelor unui relief preglaciar original pentru o zona carstica (M.Bleahu). De asemenea, prospectarea in scopul detectarii unor eventuale depozite de uraniu (!!), precum si circulatia intensa pe drumuri pentru exploatarea padurilor, au facut din Platoul Carstic Padis un exemplu de actiune nefasta a actiunilor antropice asupra unei zone naturale. Pentru refacerea ecosistemelor din aceasta zona (care detine paradoxal statutul de rezervatie) se impune incetarea sau cel putin reducerea drastica a pasunatului. Astfel, intr-un interval de timp cuprins intre 10 si 20 ani ar fi posibila o refacere cel putin partiala a compozitiei floristice si aspectului acestui platou carstic unic in felul lui in relieful Muntilor Bihor.

Muntele Magura Vanata

Creasta in forma de sector de cerc, lunga de aproximativ 12 km se inalta din zona de izvoare a Somesului Cald spre est pana in Varful Magura Mica (1573 m), apoi coteste lin spre sud printr-o alternanta de cocoase si sei line. Urmeaza sectorul varfului Magura Mare (1642 m) cu aspect de piramida, coborand abrupt spre Valea Batrana. In extrema sudica, Magura Vanata este legata printr-o sa de varful Biserica Motului, prin care intra in Padis soseaua forestiera de la Huedin. Marginind la nord si nord-vest Bazinul endoreic Padis-Cetatile Ponorului, Muntele Magura Vanata este fragmentat spre Sesul Padis de numeroase vai (Paraul Cutilor, Valea Renghii, Paraul Tomasca, Valea Arsurii, Valea Rea, Valea Tranghiestii), care la putin timp dupa ce patrund pe platou se pierd in patul vaii sau prin ponoare. Partea dinspre Bazinul Somesului Cald este mai abrupta, complet impadurita si nu este taiata de vai. Dinspre IC Ponor, Magura Vanata pare un vulcan urias. In realitate muntele este constituit din gresii cuartitice dure cu o rezistenta sporita la eroziune. Gresiile cuartitice determina o aciditate pronuntata a solului ceea ce induce o vegetatie caracteristica si destul de redusa sub raportul numarului de specii. In padurea de molid, care acopera aproape in totalitate muntele, stratul ierbos este sarac fiind reprezentat in general prin specii de muschi, licheni si unele specii de ciuperci. Aceste conditii ecologice confera zonei un aspect pitoresc, iar dezvoltarea abundenta a afinisurilor spre partea superioara a masivului sporesc atractivitatea parcurgerii acestui traseu.

Creasta Magura Vanata ofera largi privelisti asupra bazinului Padisului, iar in zare spre Muntele Tapu (1475 m) cu Groapa Ruginoasa si in ultimul plan coama prelungita a Masivului Biharia cu varful Curcubata Mare (1848 m). Spre nord, dincolo de valea adancita a Somesului Cald se observa Abruptul Braiesei si Varful Carligate (1694), apoi Saua Cumpanatelul si creasta spre piramida Muntelui Vladeasa (1836 m) cu varfurile Piatra Graitoare (1678), Britei (1759), Buteasa (1792) si Micau (1640); sub aceasta creasta poienile Cuciulata, Piatra Arsa si Onceasa. Partea estica ne dezvaluie Valea Somesului, trecand printre casele de la IC Ponor sI Doda Pilii si pierzandu-se printre culmile deluroase ale Magurii Calatele, pe care sunt presarate catunele comunelor Rachitele, Margau si Belis. In plan indepartat se zaresc casele de pe versantii lacului de acumulare Fantanele.

Parcurgerea crestei mai ofera turistilor un aspect inedit: prezenta a numeroase afinisuri, cu fructe care in anii productivi sunt un adevarat deliciu. Accesul pe Muntele Magura Vanata este posibil de la Cabana Padis, urmand marcajul, sau pe oricare dintre vaile care coboara din creasta.

Izvoarele Somesului Cald

Situata in extremitatea nordica a zonei Padis, in Bazinul Somesului Cald, regiunea este una dintre cele mai complexe si interesante zone carstice din Muntii Bihor, cu mai multe pesteri, canioane, izbucuri, cu aspect deosebit de salbatic.

Regiunea include doua zone turistice mai importante: Cetatea Radesei si Cheile Somesului Cald.

Pestera Cetatea Radesei incepe cu un portal inalt de peste 15 metri, in forma de ciuperca, in care intra paraul Radeasa. Pestera este un tunel lung de 212 metri, cu sali de mari dimensiuni si hornuri ce razbat in tavanul pesterii pana la suprafata. Cele cinci ferestre create de aceste hornuri (sau avene), lasa sa patrunda in pestera raze de lumina, creand un decor de teatru. In aval tunelul se continua cu un canion lung de circa 50 de metri si foarte ingust, cu peretii spalati de modestul parau care coboara in trepte printre barnele si pietrisul adus aici de apele mari.

Pestera poate fi vizitata fara dificultate, datorita amenajarilor efectuate (scari de lemn si podete). Din aval se poate reveni in zona portalului pe deasupra pesterii, vizitand ferestrele (avenele).

Dupa iesirea din pestera si canionul Radesei, se patrunde in Poiana Radesei, un excelent loc de popas. Poiana este inchisa de stanci cu vegetatie si pante abrupte cu brazi de mari dimensiuni printre care se gasesc palcuri de afinisuri. Aici paraul Radeasa se uneste cu Paraul Feredeului si dau nastere Somesului Cald. Inainte de ingemanare, Feredeul creaza o cascada spectaculoasa de circa trei metri inaltime. In partea din aval Somesul Cald primeste primul sau afluent important - Paraul Cuciulatul, dupa care patrunde in sectorul de chei.

Cheile Somesului Cald

Desi nu are un obiectiv asa de spectaculos ca pestera Cetatea Radesei, acest sector ofera privelisti extrem de pitoresti ale abrupturilor calcaroase ce coboara pana in patul vaii. Traseul turistic recomandat este un circuit atingand astfel ambii versanti ai vaii (marcaj punct rosu).

Mai intai se va parcurge versantul drept, poteca urcand treptat, traversand in zona de obarsie paraul Moloh, ce se prabuseste in cascade spre stanga, si oferind din cand in cand privelisti asupra impresionantelor chei ale Somesului Cald. Dupa circa 30 minute de urcus din Poiana Radeasa se ajunge in locul numit Belvedere (1342 m) - punct de priveliste situat in varful unei stanci verticale de peste 150 metri de unde se poate privi in adancul canionului creat de Somesul Cald. Vizavi se desfasoara impresionatul "zid" de calcar al Cuciulatii, peste care se zareste Creasta ce leaga culmile Piatra Arsa, Piatra Graitoare, Varful Britei si Piatra Talharului, continuand spre Vladeasa.

De la Belvedere poteca coboara abrupt in serpentine pe o panta cu grohotisuri, apoi coboara mai lin prin padure, pe langa un pilon de calcar pana in albia Somesului. Traversand valea dam de drumul forestier ce vine de la IC Ponor (8 km). O ramura a acestui drum urca pe Valea Alunul Mare spre Poiana Onceasa. Sub o stanca situata langa drum se afla un izvor.

Traseul continua in versantul stang, insotit de aceleasi semne de marcaj. Dupa un urcus pieptis se ajunge la intrarea Pesterii Honu, o galerie ascendenta de 70 metri, cotind spre stanga, terminata cu cateva hornuri infundate. De la pestera se continua pe curba de nivel spre stanga pana sub peretele vertical Abruptului Cuciulatii. Sub acest abrupt se afla o trecatoare (brana) destul de lata prin care trece poteca turistica. Peretii de pe partea vaii este spart de o fereastra prin care turistul ajunge intr-un balcon natural, privind in diagonala spre Belvedere si in jos 110 metri spre patul vaii.

Trecand apoi pe sub "zidul" de peste 100 metri al Cuciulatii, printre bolovani si grohotisuri, coboram treptat spre stanga pana in locul unde o poteca marcata cu semnul derivatie coboara la albia Somesului. Pe aici se ajunge intr-o zona deosebit de salbatica, valea Somesului fiind un jgheab strajuit de pereti verticali. In amonte se afla un puternic izbuc si o mica pestera inundata. In versantul opus se poate patrunde putin in sectorul aval al Canionului Moloh, cu pereti rotunjiti de spalatura apelor si cascade inaccesibile. Sub versantul din care am coborat, pe o brana ingusta se afla intrarea in Pestera Uscata care merita vizitata impresionand prin marimea salii.

Revenind la traseul punct rosu, continuam la orizontala, depasim o intersectie de trasee (se poate ajunge in Poiana Cuciulata, sub Muntele Carligate, printr-un urcus prin padure de circa 30 minute), si coboram in Valea Cuciulata unde admiram in amonte gura Pesterii Tunelul Mic. Traversand valea si versantul opus se ajunge in zece minute in Poiana Radeasa, de unde traseul continua amonte pe la Cetatea Radesii.

Traseul Circuitul Cheilor Somesului Cald este mai greu de parcurs decat Circuitul Radesei din cauza marilor diferente de nivel si a lungimii sale considerabile.

Datorita relativei sale dificultati cadrul natural al Cheilor este destul de bine conservat cu paduri de molid ce coboara pe ambii versanti pana in albia Somesului. Aceasta patura verde este strapunsa din loc in loc de piloni si abrupturi calcaroase ce dau zonei un pitoresc deosebit.

Se recomanda turistilor ce parcurg acest traseu adoptarea unor masuri ecoprotective deosebite pentru pastrarea nestirbita a aspectului acestei zone unice in Muntii Bihor.

Poiana Varasoaia

Zona numita Varasoaia reprezinta doua platouri carstice de mari dimensiuni situate la nord de Poiana Padis si este cuprinsa intre varful Piatra Boghii, Muntele Magura Vanata, varful Varasoaia si Bazinul Somesului Cald. Zona este impartita in Poiana Varasoaia-Sud, despartita printr-o sa (prin care trece drumul forestier si traseele spre Stana de Vale, Vladeasa si Cheile Somesului), aflata doar cu putin mai sus decat bazele poienilor, de Poiana Varasoaia-Nord, care se desfasoara la nord-est de varful Varasoaia si se constituie ca un bazin inchis.

Poiana Varasoaia-Sud are o forma eliptica si este presarata cu o puzderie de doline, iar printre aceste doline se gasesc numeroase pesteri. In Poiana Varasoaia-Sud exista doua lacuri carstice ce umplu doua doline bine captusite cu depozite aluvionare. Atat vegetatia cat si fauna acestor lacuri au suferit profunde modificari din cauza reziduurilor aruncate de catre muncitorii de la prospectiuni si din cauza animalelor care pasuneaza aici. Printre numeroasele pesteri si avene descoperite in zona Varasoaia unele sunt remarcabile prin lungime sau denivelare, zona prezentand un real interes speologic. In urma explorarilor speologice efectuate in zona, avenul care penetreaza cel mai mult zona carstica este avenul V5 cu o denivelare de -273 m si o dezvoltare de 1446 m.

Poiana Varasoaia-Nord este un fel de vale inclinata spre baza Varfului Varasoaia, unde stancile tradeaza existenta unei pesteri ponor. Drumul forestier descrie un "L" in jurul acestei vai terminandu-se la baza unei pante erodate de torenti, locul unde traseele spre Vladeasa si Stana de vale se bifurca. Pe panta dinspre Magura Vanata, dar si in zona nordica a poienii se instaleaza stane. Doua izvoare se afla pe marginea drumului forestier.

Atunci cand ni se vorbeste despre o poiana in mod normal ne imaginam un loc cu multa verdeata, multe specii de plante cu flori, deci o vegetatie si flora bogata. Si totusi exista exceptii, deoarece Poiana Varasoaia nu mai ofera ochiului decat ramasitele a ceea ce a fost de mult aceasta poiana. Datorita dezastrului ecologic generat de o pasunare irationala a acestei poieni, biodiversitatea s-a redus extrem de mult. Datorita pasunatului intensiv in zona, plantele cu flori lipsesc aproape cu desavarsire, fiind reprezentate de putine specii care au reusit sa se adapteze acestor conditii: Potentila ternata, cimbrisorul si rar intalnim exemplare de papadii.

O alta specie care ne indica degradarea pajistii este Carlina acaulis intalnita intr-un numar destul de mare. Elementul floristic care predomina este specia Nardus stricta, iar din loc inloc intalnim adevarate palcuri de ciulini si urzici.

Varful Varasoaia (1441 m), care domina intreaga poiana, constituie un excelent punct de belvedere, cu privelisti ample asupra Depresiunii Beiusului, Vaii Boga, Abruptului Braiesei si Vaii Rea, Varful Carligate si Saua Cumpanatelul, Poiana Cuciulata, Poiana Onceasa si Cheile Somesului, Muntele Magura Vanata, Sesul Padis si Varful Biserica Motului, iar in partea sudica pana la Groapa Ruginoasa si varfurile Vartopul si Curcubata Mare. Prin posibilitatea de a avea acest tur de orizont complet, varful Varasoia reprezinta unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din zona Padis.

Pietrele Boghii si Gardul Boghii

Zona Pietrelor Boghii reprezinta un obiectiv turistic major dat de ampla priveliste pe care o ofera asupra zonei vestice a Muntilor Bihor si Depresiunii Beiusului. Abruptul impresionant creeaza impresia unei contemplari din avion a vaii Boga, cu casele de vacanta grupate inspre Piatra Bulzului.

Varful Boghii (1436 m), candva acoperit de padure deasa, acum cu goluri defrisate, margineste in partea de nord-vest sesul Padis. Panta vestica a varfului, dupa o scurta coborare destul de lina prin padure de molid si frasin, este rupta, creand o prapastie adanca de peste 300 de metri formata din doua sectoare: Pietrele Boghii si Gardul Boghii, intre care se afla un culoar foarte abrupt si plin de grohotisuri.

Punctul de priveliste de deasupra pietrelor Boghii se afla pe o terasa cu pamant si smocuri de iarba, sub care se gaseste un perete vertical de peste 100 metri si o panta foarte abrupta cu grohotisuri si padure ce coboara inca vreo 300 metri diferenta de nivel pana in Valea Boga. Din acest loc se poate contempla intreaga Vale Boga si afuentii sai:

- sectorul de chei situat in aval de izbucul Boga, sub Piatra Boghii, apoi drumul pe valea Boga si casutele din satul de vacanta;

- versantul drept coborand abrupt din Varful Carligate si Cornul Muntilor, cu Valea Rea plina de saritori si cascade, Creasta Cornetu cu cele cateva poieni pitoresti, si rezervatia Piatra Bulzului, dincolo de satul de vacanta Boga;

- partea stanga cu cele trei vai: Oselu, Bulbuci si Valea Plaiului si soseaua spre Padis care serpuieste pe un versant mai domol. De asemenea se pot contempla crestele calcaroase Piatra Ciungilor si Magura Seaca.

Vederea depaseste insa acest bazin, lasandu-ne sa zarim la stanga culmea Tartaroaia ce se ridica dincolo de Valea Galbenei. In dreapta zarim succesiv piramida triunghiulara a Magurii Guranilor, apoi Magura Ferice si picioarele prelungi ale versantului vestic al Bohodeiului. Campia plata, situata cu aproape 1000 de metri diferenta de nivel mai jos, este Depresiunea Beiusului, spre care zarim serpuind Crisul Pietros, si se vad stralucind constructiile din Comuna Pietroasa, Sudrigiu si orasul Stei.

In zilele fara abur in atmosfera, intrevedem dincolo de depresiunea Beius, culmile lungi, parcelate ale Muntilor Codru-Moma.

Zona de sub abruptul Pietrelor Boghii, fiind deosebit de greu accesibila, prezinta o padure intacta de foioase, asa cum prea putin se mai zareste in muntii nostri. Ea se prelungeste pe vaile si coamele ce urca spre Carligate (dreapta) si Scarita (stanga).

Tot sub Pietrele Boghii, pe o brana cu grohotisuri, se afla intrarea in Pestera Sura Boghii, o pestera usor ascendenta de 212 metri, avand cateva concretiuni in sectorul final. La aceasta se ajunge pe o poteca abrupta marcata.

Un alt punct de priveliste, poate mult mai spectaculos, cu aceleasi perspective, este balconul natural situat deasupra Gardului Boghii, in limita vestica extrema a Poienii Varasoaia (pe noua poteca marcata cu dublu punct rosu).

Valea Boga

Un obiectiv turistic interesant si spectaculos il ofera cheile din bazinul Vaii Boga. Astfel, in bazinul Vaii Boga intalnim, strans grupate, nu mai putin de trei sectoare de ingustare si anume: Cheile Vaii Bulbucii, Cheile Vaii Oselu si Cheile Vaii Boga.

Cheile Vaii Bulbuci se dezvolta in aval de Izbucul Bulbuci , afluent de stanga al Vaii Boga. Salbaticia si inaccesibilitatea reprezinta trasaturile principale ale acestor chei. Abrupturile din Piatra Ciungilor si Piatra Cainilor domina talvegul vaii, repezisurile si cascadele asigura fondul sonor, iar padurile dese constituie fundalul discret pe care se proiecteaza prim-planurile crestelor si piscurilor ascutite.

Valea Oselu isi are izvorul intr-un izbuc situat la baza abruptului din Piatra Ciungilor si a modelat un sector de chei asemanatoare unei palnii cu deschiderea spre amonte. Peretii cheii si abruptul din Piatra Ciungilor se ofera fara nici o rezerva privirilor admirative impreuna cu succesiunea de repezisuri din profilul vaii si padurea de nepatruns ce invesmanta intr-o haina verde imprejurimile. Aproape de confluenta cu Boga, cascada Oselu este un obiectiv turistic des vizitat de oaspetii satului de vacanta.

Valea Boga isi dezvolta propriul sector de chei desfasurat pana in zona izbucului cu acelasi nume. Zona este plina de cascade si marginita de abrupturi culminand in Piatra Boghii. Din pacate, in anii ‘80 farmecul vaii a fost periclitat prin constructia unei galerii de mina si a drumului pana la ea.

Tot din Valea Boga se recomanda vizitarea celorlalte vai, accesibile pe portiuni, pline de farmecul salbaticiei. Valea Rea este insotita partial de un drum de tractor, apoi continua abrupt, cu o succesiune de cascade greu accesibile. Unul din afluentii sai, Valea Cacata, ascunde cateva izbucuri pline de farmec.

Afluentul Valea Plaiului, care se adanceste in dreapta drumului care urca in serpentine de la Pietroasa la Padis, ofera de asemenea sectoare de canion deosebit de spectaculoase prin prezenta a numeroase cascade, pesteri si grote, arcade naturale si grohotisuri.

Zona numita Plaiu este o poiana de mari dimensiuni prin care urca soseaua forestiera de la Pietroasa la Padis. De la confluenta cu Valea Boga si pana in partea ei superioara, poiana a fost invadata de case de vacanta, unele de foarte prost gust, diminuand din farmecul peisajului. Aplicarea unui serios plan de sistematizare a acestei zone, in vederea crearii unor spatii de cazare si campare ca zona tampon pentru Padis, ar constitui un valoros aport la decongestionarea turistica a Bazinului Padis si instituirea unui control asupra masei de turisti ce invadeaza vara zonele de campare de sus.

Poiana Balileasa si zona "La Grajduri"

Balileasa reprezinta un ses alungit situat in partea de vest a Padisului, lipsit de padure si ciuruit de doline. Sesul are aspectul unei vai cu o lunca larga, fara insa a fi strabatuta de un curs de apa regulat. In partea din amonte aceasta "vale" este strajuita de doi piloni - Varfurile Oselu si Balileasa, intre care se afla Saua "La scarita", locul prin care soseste soseaua forestiera de la Pietroasa. In aceast loc, care poate fi considerat drept poarta bihoreana de intrare in Padis, drumul se bifurca: o ramura inconjoara depresiunea Balileasa in serpentine, tinand-o orizontal, spre Cabana Padis; cealalta ramura strabate in lung poiana pana in portiunea ei cea mai joasa, din care patrunde printr-o sa in Bazinul Vaii Cetatilor. Versantul vestic al Poienii Balileasa reprezinta culmea ce o separa de Groapa de la Barsa, fiind foarte degradat de eroziunea torentilor.

Poiana Balileasa, candva deosebit de pitoreasca datorita aspectului de parc gazonat cu doline in care cresteau palcuri de brazi, este in momentul de fata una dintre cele degradate zone ale Padisului. Aceasta degradare se datoreaza suprapasunatului care a schimbat compozitia solului, facilitand invazia plantelor nitrofile (urzici, buruieni, ciulini). Stanele care salasuiesc aici in fiecare vara sunt tot mai afectate de aceasta situatie, care li se datoreaza in totalitate.

In aval de Balileasa se patrunde in bazinul Vaii Cetatilor, la inceput printr-o panta destul de accentuata, apoi o lunca larga numita "La Grajduri", principalul loc de popas din Padis datorita apropierii de cele mai importante obiective turistice: Cetatile Ponorului, Focul Viu, Piatra Galbenei, precum si a drumului forestier care ajunge aici din Saua "La Scarita" favorizand accesul auto. In partea din aval se afla Cantonul silvic "Ponor" in dreptul caruia drumul forestier este blocat de o bariera care interzice accesul auto in zona Cetatilor Ponorului si a perimetrelor rezervatiilor forestiere din Lumea Pierduta.

Valea Cetatilor isi are obarsia intr-un izbuc cu debit considerabil si creaza meandre in lunca pe care o formeaza pe aceasta portiune, dupa care se pierde in patul vaii, reusind sa strabata canionul din aval de zona "La Grajduri" numai la ape mari. Un izbuc bogat aflat in preajma cantonului silvic "Ponor" aduce un important aport la debitul vaii, constituind de asemenea si principala sursa de apa potabila pentru turistii campati in acesta zona. Doua prelungiri laterale ale poienii din zona "La Grajduri", pe versantul stang al Vaii Cetatilor, favorizeaza accesul la cabana Padis, printr-o vale seaca si abrupta, si Poiana Ponor, pe un drum de tractor ce urca pe langa cantonul silvic.

Lunca Vaii Cetatilor ofera numeroase locuri de campare fiind invadata pe parcursul intregului sezon de vara de turisti. Lipsa unei administrari eficiente a acestui "camping" a dus la poluarea cu deseuri a tuturor perimetrelor situate in lunca vaii, precum si a imprejurimilor. Actiunile de igienizare efectuate de catre asociatiile ecologiste nu au reusit decat temporar si partial sa rezolve problema deseurilor, volumul acestora devenind in fiecare an tot mai mare. O parte din dolinele situate in lizierele padurii ce marcheaza poiana au fost deja astupate cu mari cantitati de gunoaie. Este absolut necesar ca administratorii legali ai zonei (Primaria Pietroasa si Romsilva) sa ia masuri urgente pentru a crea conditii civilizate turistilor ce doresc sa campeze aici si in acelasi timp pentru a preveni poluarea zonei.

Zona "La Grajduri" constituie punctul de plecare pentru vizitarea celor mai frumoase obiective ale regiunii: Cetatile Ponorului, Ghetarul Focul Viu, Piatra Galbenei, Groapa Barsa, Cheile Galbenei, Poiana Ponor, Lumea Pierduta, Poiana Florilor. In acest sens in zona functioneaza pe perioada de vara un punct de informare si indrumare a turistilor, constituit la initiativa Centrului Regional de Supraveghere Ecologica (CRSE).

Groapa de la Barsa

Groapa de la Barsa este un bazin inchis in cadrul depresiunii endoreice Padis-Cetatile Ponorului dar care, spre deosebire de precedentele, nu are un drenaj subteran spre Izbucul Galbenei. Barsa este situata la sud de Balileasa si la vest de Valea Cetatilor, fiind limitata spre vest de o creasta ce o separa de Valea Galbenei (sectorul Cheile Jgheabului), iar la sud de versantul Pietrei Gabenei. Ea este o depresiune de forma ovala, cu axa mare de 2 km, orientata NV-SE si axa mica de 1km. Partea de nord-est este constituita din roci impermeabile pe care izvorasc si curg cateva paraiase care se pierd prin ponoare la contactul cu calcarele de fundul depresiunii.

Numita si Depresiunea Barsa, zona este una dintre cele mai salbatice din Muntii Apuseni, cu un climat umed ce a favorizat dezvoltarea unei vegetatii ierboase dese cu aspect de mlastina, Alaturi de aceasta, padurea deasa, afinisurile, vaile oarbe (terminate cu ponoare) si lipsa unor puncte de priveliste determina ca parcurgerea Gropii Barsa sa devina o adevarata aventura pentru cei ce se abat de la poteca marcata.

In zona exista multe forme carstice deosebit de interesante prin varietatea lor cum ar fi: un ponor prabusit de mari dimensiuni (actualmente inierbat), un altul cu pod natural, un lac suspendat cu apa neagra situat intr-o dolina (Taul Negru) si mai multe pesteri. Cea mai mare dintre acestea este Pestera de la Zapodie, din partea vestica a depresiunii, de aproape 7 km lungime, pestera cu un parcurs extrem de dificil. A doua, Pestera Neagra, situata in partea de est a depresiunii, are o dezvoltare de aproape 4 km si este de asemenea recomandata doar speologilor antrenati. Cele doua pesteri sunt legate printr-un sifon, ceea ce face ca sistemul Zapodie-Pestera Neagra sa atinga o dezvoltare de aproape 11 km.

Sistemul subteran al Gropii de la Barsa se dreneaza spre valea Galbena prin cateva izbucuri destul de anonime. Nici provenienta apei din reteaua subterana a Barsei nu este inca lamurita, caci debitul subteran depaseste cu mult cantitatea de apa care se aduna din paraiasele ce curg la suprafata.

O alta pestera importanta este Ghetarul de la Barsa, a carei intrare se afla in partea nordica a depresiunii. Ea are o dezvoltare de 2 750 m si face parte din acelasi sistem de drenaj subteran cu precedentele, fara sa se fi putut realiza pana acum jonctiunea. Portiunea de intrare este accesibila si prezinta gheata; marimea blocului de gheata variind in functie de sezon. Atentie! Inca de la intrare pestera prezinta un aspect labirintic, ratacirile putand genera panica in randul turistilor "mai putin curajosi". Oricum vizitarea pesterii, chiar si in portiunea de intrare este un eveniment deosebit.

Poteca marcata ce strabate Groapa Barsa, trece pe la toate obiectivele amintite mai sus. Singurul izvor cu apa potabila se afla in partea sudica, in apropierea intrarii in Pestera Neagra.

Doua obiective turistice deosebit de importante situate in extremitatea sudica a Gropii de la Barsa, pe latura ce o separa de Valea Galbenei sunt: Ghetarul Focul Viu si Piatra Galbenei.

Pestera "Ghetarul Focul Viu" este alcatuita din doua sali, din care prima de mari dimensiuni, ocupata de un imens bloc de gheata.

Accesul in pestera se face pe o galerie descendenta, unde este montata o scara de lemn.

Tavanul salii mari este spart de o fereastra de mari dimensiuni prin care a cazut o mare cantitate de busteni, frunze precum si zapada din exterior, acumulate intr-o imensa movila in centrul salii. Bustenii au fost prinsi in gheata, capetele lor ramase libere putrezind si murdarind planseul de gheata. Prin tavanul pesterii patrunde suficienta lumina pentru a dezvalui splendoarea grupurilor de stalagmite de gheata aflate in partea opusa intrarii in pestera. De altfel, in jurul orelor pranzului, razele de soare patrund prin fereastra creand un decor feeric. Una din marginile blocului de gheata coboara abrupt intr-o crevasa adanca pe langa peretele de stanca (mare atentie pentru indrazneti !).

In sala mica a pesterii se patrunde printr-o galerie situata in spatele stalagmitelor, coborand cu atentie prin marginea stanga a topoganului de gheata circa 4 metri. Acesta sala nu este luminata natural, ea oferind cateva concretiuni de calcar aninate in tavanul pesterii, precum si stalagmite de gheata a caror dimensiuni variaza in functie de sezon. Pestera se termina printr-un horn infundat.

Deosebit de placuta este iesirea din pestera vara, cand temperatura exterioara este mult superioara celei din pestera. Explicatia existentei ghetarului in pestera este data de doua elemente: tavanul spart de fereastra favorizeaza acumularea aerului rece si lipsa ventilarii in pestera mentine aerul rece captiv tot timpul anului.

Piatra Galbenei (1243 m) vazuta dinspre nord este un versant situat in extrema sudica a Gropii de la Barsa, la care poteca turistica urca in serpentine prin padurea virgina. Partea sudica a versantului insa este un abrupt calcaros de peste 200 de metri adancime, cu largi privelisti. Peretele alb de stanca luceste in soare strajuind Poiana Florilor, ca un zid de cetate aparand frumusetile platoului Padis-Cetatile Ponorului.

Sub Piatra Galbenei se intinde o frumoasa padure de fag, de un verde crud vara si multicolora toamna, in care se decupeaza mici poieni presarate cu adaposturile cosasilor, alcatuind impreuna Poiana Florilor. Dincolo de acestea se adanceste intre culmi impadurite Valea Galbenei si afluentii sai, intre care unul despica muntele de vizavi avand in partea superioara o imensa "rana" rosiatica; este ravena numita Groapa Ruginoasa, sapata de torenti in pieptul Muntelui Tapu, obarsia Vaii Seci, cu numeroase canioane pline de saritori sI cascade. In partea dreapta se insiruie cocoasele varfurilor Stirbina, Guinasu sI Tartaroaia, ultimul inconjurat de poieni.

Din Valea Galbenei porneste spre stanga valea Luncsoara, care isi are obarsia aproape de Arieseni, sub catunul Cobles, ale carui case se zaresc in zare. Tot in acea directie se vede partia de schi de pe Muntele Vartop, dincolo de care se zareste in zilele senine Varful Curcubata Mare cu releul de televiziune "intepand" cerul. In fine, planul stang apropiat este dominat de Muntele Bortig, impadurit, care coboara in panta destul de abrupta spre Izbucul Galbenei, ascuns de culmi impadurite, dar tradat de o stanca de calcar in forma de portal.

Prin privelistile pe care le ofera, Piatra Galbenei reprezinta incontestabil unul dintre cele mai frumoase puncte de belvedere din Muntii Apuseni.

Poiana Ponor

Este o depresiune inchisa de jur imprejur de culmi inalte, partial impadurite. Suprafata poienii, cu iarba marunta (pentru pasunat), se prelungeste pe culmile inconjuratoare spre bazinele vecine. Faptul cel mai remarcabil in aceasta poiana este sistemul de pierdere al apei, care se face in patul raului prin orificii stramte, acoperite de nisip fin numite sorburi. La ape scazute sunt 2 sorburi in functiune. La ape mari, determinate de ploi persistente sau de topirea zapezii, sorburile acestea nu mai pot drena intreaga cantitate de apa care se acumuleaza depasind patul normal al raului. Pe masura ce apa creste si inunda zone de obicei uscate, intra in functiune noi sorburi. Cand nici acestea nu mai pot drena apa, intreaga poiana este ocupata de apele unui lac intins. Apele suplimentare ale lacului se deverseaza prin partea de nord-vest a poienii peste un prag stancos dand nastere unui torent violent de suprafata care curge spre Valea Cetatilor.

Raul care strabate poiana provine din Izbucul Ponor, situat la baza unui abrupt stancos. Izbucul este deosebit de spectaculos, constituindu-se dintr-un mic lac la intrare care este alimentat printr-un sifon. Apa izbucului provine din Sesul Padis, respectiv din pierderile prin ponoare ale Vaii Tranghiestilor, Garjoaba, si altele.

De la izbuc, raul are un mic sector cu pat inclinat, dupa care coteste brusc spre dreapta si trece la un curs domol, meandrat, strabatand poiana plata, usor inclinata, pe o distanta de 240 de metri, pentru a se pierde in sistemul de sorburi. (de aici denumirile de Poiana Ponor, raul Ponor). Deasupra sorburilor, un perete calcaros in care sunt sapate cateva grote intregeste farmecul poienii.

Poiana Ponor este una din putinele polii tipice din muntii nostri, indeplinind dubla conditie de a avea atat alimentarea cat si drenajul subteran, pe canale carstice.

Accesul in Poiana Ponor se face dinspre Padis, coborand pe poteca marcata pe Valea Bradetanului, dinspre "Grajduri" pe un drum de tractor ce strabate pantele cu lapiezuri, dinspre Izvorul Rece peste culmea golasa sau dinspre Cetatile Ponorului traversand o culme impadurita si mlastinoasa.

Meandrele pe care raul le face au dat nastere unor terase plate, pe care turistii obisnuiau sa-si puna corturile. Acum poiana este declarata rezervatie naturala, camparea fiind interzisa. Din pacate pasunatul persista cu intensitate, riscand sa compromita si acest loc unic in peisajul carstic romanesc.

Complexul carstic Cetatile Ponorului

Cetatile Ponorului reprezinta fara indoiala cel mai grandios fenomen carstic al Romaniei, cunoscut si apreciat in intreaga lume. Din start trebuie mentionat ca turistii ce-l viziteaza raman profund impresionati de capacitatea de creatie a naturii, care in aceasta zona s-a intrecut pe sine realizand o adevarata cetate gigantica.

Cetatile Ponorului sunt constituite din trei circuri mari de stanca, aflate intr-o imensa depresiune impadurita, adanca de 300m si la care partea superioara are un diametru de peste 1km. Cununa de culmi inconjuratoare care inchide circular depresiunea este taiata doar intr-un singur loc de canionul Vaii Cetatilor.

Poteca de acces porneste de la drumul forestier, pe langa pancartele ce avertizeaza turistul ca se afla in prejma unui monument al naturii, si coboara treptat prin padure, pe un teren accidentat paralel cu Valea Cetatilor circa 30 minute pana in primul circ (Dolina I). Acesta este sfarsitul propriu-zis al vaii, care se termina aici intr-un fund de sac. Peretele lateral de vest, inalt de peste 150 de medtri este perforat de un portal ce depaseste 70 de metri inaltime sub care se pravaleste zgomotos Valea Cetatilor. Imensul Portal al Cetatilor Ponorului, imagine obsedanta, sugereaza o ogiva gotica devenita un fel de simbol al carstului Muntilor Apuseni. Brazii aninati in peretii albi de calcar sunt singurul termen de comparatie pentru uriasa dimensiune a Portalului si a peretelui in care este sapat. In partea stanga se zareste partea superioara a unui perete si mai inalt ce strajuieste Dolina III, cu cele doua balcoane de barne aninate deasupra prapastiei.

Jos, razbate de sub Portal vuietul apei ce se pravaleste in cascade.

Coborasul pana sub Portal se face la inceput pe grohotis apoi printre blocurile mari de stanca, pe scarile de metal plantate aici cu ani in urma de catre inimosii salvamontisti de la Stei. In perioadele secetoase Valea Cetatilor este seaca permitand accesul in sala de sub Portal chiar prin patul vaii, in rest este necesar sa ne descurcam catarandu-ne cu atentie pe stanci sau uneori pe cate vreo scara montata de membrii Centrului de Supraveghere Ecologica.

Imaginea de sub Portal este de asemenea ametitoare datorita dimensiunilor coplesitoare ale Portalului. In partea dreapta o limba de grohotis urca pe sub o arcada in Dolina II. Acesta este de fapt un aven circular de 200 m inaltime, ca o galeata sparta la fund in doua locuri: portiunea de acces dinspre Dolina I pe sub Portal si o fereastra spre tunelul subteran al Pesterii Cetatile Ponorului.

Tot sub Portal, in partea stanga, un tunel inundat aduce la lumina pentru putin timp raul ce provine din Lumea Pierduta si care se pierde cativa kilometri mai sus in Pestera de la Caput. Tunelul ocupat de un lac cu apa cristalina poate fi admirat de pe platforma unei stanci postate la intrare. Raul ce iese din tunel se arunca zgomotos in intunericul Pesterii Cetatile Ponorului, care in contrast cu maretia Portalului incepe cu o portiune ingusta ocupata in mare parte de cascada. Prin partea dreapta, turistii temerari pot cobora in pestera continuandu-si drumul impreuna cu raul subteran.

Sectorul subteran este accesibil turistilor pe circa 400 de metri, dar numai cand apele sunt mici. Dupa depasirea saritorii de la intrare, se va continua cu atentie trecand peste bolovani si ferind contactul cu apa. Galeria se largeste si se inalta fiind inundata dupa circa 100 metri de lumina ce patrunde prin fereastra (aven) ce da in dolina II. Inainte de acest loc, in peretele din dreapta se intalneste un impresionant izbuc subteran tasnind cu presiune din doua "nari", ca din terminalele a doua conducte. Sunt apele ce provin din Poiana Ponor si Valea Cetatilor.

In zona ferestrei, dupa ce formeaza o cascada asurzitoare, raul coteste spre stanga, apoi continua circa 100 de metri drept printr-o galerie uriasa in capatul careia se zareste o alta geana de lumina. Privind inapoi spre fereastra zarim afara brazii aninati pe stancile ce inchid Dolina II si un mic petic de cer. Continuand prin galeria de peste 20 de metri inaltime si circa zece metri latime, raul se indreapta spre baza unui grohotis care coboara dinspre o noua ferestra prin care patrunde lumina. Aici este un tunel ascendent care da in Dolina III. O poteca in serpentine faciliteaza accesul in tunelul subteran din acesta dolina.

Din acest loc raul coteste spre dreapta si continua tumultuos prin galeria gigantica. Turistii echipati cu mijloace de iluminat pot continua in aval in circa 200 de metri, pentru a vizita Sala Taberei si a se edifica asupra aspectului galeriei subterane ce dreneaza aproape in intregime apele Padisului spre Izbucul Galbenei. Aceasta galerie are o lungime totala de 1850 metri, necesitand un efort deosebit pentru parcurgerea in intregime datorita numeroaselor lacuri si cascade care ce impun echipament special pentru a fi depasite. In perioadele de viituri, datorita sifonului din aval (legatura intre galeria subterana si Izbucul Galbenei), apa inunda galeria ridicand bustenii carati aici de pe Valea Cetatilor spre tavanul pesterii, astfel o parte dintre acestia raman prinsi intre crapaturile peretilor.

Inafara de accesul dinspre sectorul subteran pe panta cu grohotis, in Dolina III se poate patrunde din Dolina I, urcand pe scarile metalice din stanga Portalului sI depasind pragul ce separa cele doua circuri.

Dolina III are forma de triunghi cu latura de 300 de metri avand in mijloc o adancitura spre care coboara imense limbi de grohotisuri. In partea sa vestica, deasupra galeriei de acces spre sectorul subteran, se inalta un perete perfect vertical de peste 200 de metri, cu mici brane inundate de vegetatie, in varful caruia sunt aninate doua balcoane de lemn. Calcarul alb ce compune stancile si grohotisurile contrasteaza cu vegetatia si cerul albastru dand un farmec deosebit acestei imparatii gigantice. In partea sudica, poteca turistica urca costis pe panta abrupta a unui valcel spalat de torenti, spre balcoane. Diferenta mare de nivel si terenul instabil fac acest traseu deosebit de obositor.

Vizitarea balcoanelor se poate face cu acces dinspre Dolina III sau dinspre soseaua forestiera existand in ultimul caz doua variante: pe poteca ce ocoleste depresiunea Cetatilor (marcaj punct galben, de la bifurcatia ce coboara spre Portal) sau direct de la "Grajduri" (marcaj punct albastru, circa 30 minute). Balcoanele, in numar de patru, doua deasupra Dolinei III sI doua deasupra Dolinei II, permit contemplarea dimensiunilor impresionantului complex carstic al Cetatilor Ponorului. Vedera exceptionala permite de asemenea contemplarea culmilor impadurite ce inconjoara depresiunea Cetatilor Ponorului. Ceea ce este mai impresionant sunt brazii aninati pe branele peretilor ce marginesc dolinele, crescuti in conditii deosebite, simbolizand puterea de viata a naturii. De asemenea impresioneaza dimensiunile reduse ale turistilor zariti pe fundul Dolinei III comparativ cu maretia peisajului inconjurator.

Cetatile Ponorului au fost declarate rezervatie naturala inca din anul 1952, obtinand apoi statut de monument al naturii aflat in custodia Academiei Romane. Din pacate interesul scazut al autoritatilor, pentru punerea in valoare a exceptionalului potential turistic al acestui obiectiv, a dus la degradarea continua a zonelor din jurul sau existand iminentul pericol al scaderii acestui potential datorita degradarii peisajului. Taierile masive de padure de pe Muntele Bortig si Glavoiu, practicarea unor drumuri de tractor ce contribuie la cresterea eroziunii solului, poluarea apelor si poluarea cu deseuri, constituie amenintari asupra celui mai important fenomen carstic al Romaniei. Lipsa amenajarilor turistice constituie in acest sens atat o mare deficienta, care pune la indoiala spiritul gospodaresc si viziunea economica a administratorilor legali ai obiectivului, cat si un avantaj, prin protejarea obiectivului de o invazie devastatoare, necontrolata a turistilor. In tarile civilizate, astfel de obiective de valoare exceptionala ar constituit fara indoiala o importanta sursa de venituri pentru administratorii legali si stat.

Cheile Galbenei

Situata in sud-vestul si vestul Bazinului inchis Padis-Cetatile Ponorului, inafara acestuia, Valea Galbenei reprezinta un culoar de drenare spre Depresiunea Beiusului a apelor ce-l strabat. Cu o lungime totala de 6 km, Valea Galbenei se prezinta in totalitate ca un sector de chei inguste, marginite de pereti verticali si pante abrupte, avand numeroase cascade si fiind deosebit de greu de strabatut. Sectorul amonte este cel mai spectaculos, pe portiunea dintre Izbucul Galbenei si confluenta cu valea Luncsoara, constituindu-se intr-un canion ingust marginit de pereti verticali de peste 100 de metri, creind numeroase cascade si un tunel subteran. Sectorul din aval de Poiana Florilor, pana la confluenta cu Crisul Pietros, numit si Cheile Jgheabului, este de asemenea deosebit de spectaculos prin cascadele din zonele de confluenta cu afluentii de pe partea stanga; aceste chei nu sunt accesibile, pe deasupra lor in ambii versanti s-au construit drumuri forestiere care permit pe alocuri contemplarea salbaticiei acestora.

Izbucul Galbenei reprezinta resurgenta raului subteran din Pestera Cetatile Ponorului, de fapt marea parte a debitului raurilor ce stratat Bazinul inchis Padis-Cetatile Ponorului. Izbucul este un ochi de apa de circa 7 metri diametru, situat la baza unui perete. In aval apa se pravaleste in cascade patrunzand intre peretii verticali. Poteca urmeaza versantul stang, avand pasaje dificile de trecere peste grohotisuri si pe branele suspendate deasupra prapastiei canionului. Prinsa intr-un canion ingust, Valea Izbucul Galbenei creaza jgheaburi si marmite inaccesibile, parcurgand astfel o diferenta de nivel de 100 de metri pe aproximativ 700 de metri lungime in linie aeriana. Dupa traversarea pasajului de deasupra canionului, ajutati de un cabu montat aici, poteca coboara in patul vaii, spre o gura de pestera, unde apa raului se pravaleste zgomotos. Este inceputul tunelului subteran din Cheile Galbenei, lung de peste 100 metri sI foarte greu practicabil.

Poteca insa ocoleste acest tunel, trecand pe langa o a doua gura de pestera prin care un gohotis coboara la sectorul subteran (pe aici se poate vizita). Mai in aval poteca coboara abrupt traversand grohotisurile si bolovanii unui valcel ce coboara din stanga prin padure, de sub abrupturile peretilor ce strajuiesc canionul. In partea dreapta tunelul subteran se termina printr-o cascada evantai deosebit de pitoresca, inalta de 7 metri, care se pravaleste intr-un lac.

De aici raul coteste spre dreapta si strabate o portiune ingusta intre peretii spalati de ape. Aici exista un pod suspendat care ajuta turistii sa traverseze raul, poteca inscriindu-se apoi pe curba de nivel din malul drept.

O varianta a traseului turistic urca pieptis spre doua "balcoane", suspendate la circa 200 de metri deasupra firului vaii, care ofera privelisti inedite asupra canionului sI asupra peretelui de vizavi inalt de peste 300 de metri. Tot pe aici se poate ocoli sectorul de canion, ajungandu-se intr-o sa din care drumul continua in urcus pe Muntele Bortig spre balcoanele de la Cetatile Ponorului.

Mergand in aval, pe poteca suspendata prin padure deasupra vaii, se ajunge la o scara de metal, pe care se coboara la un drum forestier. Este soseaua care vine de la Pietroasa; in acest loc ea traverseaza Valea Galbenei si se inscrie pe afluentul acesteia Luncsoara. De aici traseul continua pe drumul forestier circa 1 km, pana la Cantonul silvic aflat in partea sudica a Poianei Ponor, avand pe stanga abruptul prapastios al vaii Galbena si pe partea opusa vaii un versant stancos abrupt. Putin mai jos de pod, raul trece pe langa Pestera cu aluviuni a carui portal se zareste de pe drum. In perioadele secetoase raul se pierde pe portiuni in patul vaii, printre blocurile de stanca pravalite de la constructia drumului.

Tragedia acestor locuri a inceput la sfarsitul anilor ‘70, cand construirea asa zisului drum strategic a distrus total salbaticia Cheilor Galbenei pe portiunea dintre confluenta cu Valea Luncsoara si confluenta cu paraul Pauleasa. Administratorul legal de atunci al rezervatiei naturale Cheile Galbenei, Academia Romana, a dat aviz favorabil acestei odioase crime indreptate impotriva acestui obiectiv stiintific sI turistic de valoare exceptionala (!!). Ani de-a randul exploziile din versantii vaii au antrenat imense cantitati de piatra in albia raului, colmatandu-l pe portiuni, si au distrus vegetatia salbatica de aici. Pantele decopertate au intrat intr-un proces de eroziune, iar camioanele forestiere continua sa care bustenii retezati fara pic de responsabilitate din cele mai salbatice locuri. Drumul, ce urma sa lege Pietroasa de Arieseni, nu a fost terminat, el aflandu-se acum intr-un proces de degradare. Pentru ce?...

Poiana Florilor

Situata pe versantul ce coboara de sub abruptul Pietrei Galbenei pana in Valea Galbenei, Poiana Florilor este constituita dintr-un grup de poieni ca niste insule in padurea de fag. Meritandu-si pe deplin numele, Poiana Florilor este un adevarat paradis in lunile de vara cand sute de specii de flori inunda parca pantele insorite, colorandu-le viu. Fanetele sunt deosebit de bogate in aceasta zona, cositul facandu-se de doua ori pe perioada verii. Farmecul poienii ramane insa acelasi, indiferent ca iarba este mare sau este cosita, fanul cosit raspandind o mireasma mult gustata de turisti.

In partea de jos a poienii, la marginea drumului forestier pe Valea Galbenei, se afla un canton silvic, iar putin mai sus un izbuc cu apa rece, locul de intersectie al traseelor turistice ce strabat prin zona si, bineinteles, un placut loc de popas. Peisajul este dominat spre nord de Piatra Galbenei, a carei abrupturi albe lucesc in soare. Versantul opus este un abrupt impadurit despicat de Valea Rea, ce coboara de pe Muntele Tapu, aducand aluviuni loesice din Groapa Ruginoasa (la viituri apa este foarte galbena din cauza turbulentei, de aici denumirea Vaii Galbena). In dreapta Vaii Rele, Dealul Varseci adaposteste Pestera cu acelasi nume, avand un portal impunator si o galerie de 440 metri concretionata.

Desi zona este declarata protejata, fanetele sunt parcelate si impartite proprietarilor din comuna Pietroasa. Mai nou, acestia au concesionat (sau au incercat sa faca acest lucru) terenuri unor cetateni care incearca sa obtina avize pentru construirea unor case de vacanta. Oricum pe perioada verii, acesti "proprietari" ilegali ai rezervatiei naturale organizeaza tabere de corturi, permitandu-si chiar sa capteze apa izvorului prin conducte de plastic.

In perioada cositului, satenii isi construiesc adaposturi temporare, folosite de turisti in caz de ploaie.

Panta abrupta a Poienii Florilor creaza dificultati turistilor care parcurg traseul spre Piatra Galbenei (marcat cu punct rosu si banda rosie); aceasta datorita diferentei mari de nivel (400 de metri pentru circa 2 km) care necesita un efort deosebit in zilele insorite.

O serie de paraie, marcate de benzi de padure si tufarisuri, traverseaza partea superioara a poienii, ingemanand o vale cu debit considerabil. Din aceasta cauza, pe alocuri terenul este destul de mlastinos, muschii de pamant formand aici adevarate saltele.

Unicat in peisajul Padisului, Poiana Florilor reprezinta fara indoiala un patrimoniu natural care necesita masuri de protectie. Accesul auto de la Pietroasa constituie un stimulent pentru cei care se gandesc sa "puna mana" si pe acest loc linistit, in care farmecul naturii se manifesta din plin.

Lumea Pierduta

Denumita asa datorita salbaticiei sale din trecut, Lumea Pierduta reprezinta un platou carstic impadurit, marginit de paraul Izbucul Ursului, Valea Seaca si culmea sudica a Varfului Gardisoara. Din punct de vedere hidrografic aici apar doua vai: Valea Izvorul Ursului si Paraul Sec. Aceste doua vai avand izvoarele apropiate si unindu-se in aval delimiteaza un platou izolat de regiunile din jur. Mai demult el era acoperit de o padure deasa care acum este partial defrisata si strabatuta de drumuri forestiere care i-au rapit farmecul. Portiunile defrisate sunt acum acoperite de zmeurise si vegetatie tipica zonelor recent defrisate in care are loc regenerarea naturala a padurii. Peste vegetatia deasa care invadeaza intreaga regiune se ridica siluetele unor brazi supravietuitori ai masivelor defrisari din trecut.

Platoul Lumea Pierduta ascunde in subteran o imensa retea de galerii active, tradata la suprafata de existenta unor doline mascate de vegetatie. Doua dintre acestea sunt porti de intrare in subteran, prin avene cu verticale unice in patrimoniul carstic romanesc.

Avenul Negru (cu o verticala de 108 metri) se prezinta ca o palnie cu un diametru de circa 50 metri. Datorita neatentiei, in timpul exploatarilor padurii o serie de busteni au fost aruncati in adancurile avenului, opturandu-l partial. Pe acesti busteni s-au acumulat zapezi, care au format un dop de gheata, facand imposibil accesul la reteaua subterana.

Avenul Gemanata (cu o verticala de 92 metri) are pe deasupra un pod natural care-l imparte in doua cavitati (de unde si numele). Verticala avenului este intrerupta de o platforma de busteni si gheata, formata dupa circa 40 metri, dupa care inca un put duce la raul ce strabate galeria orizontala, ce comunica de reteaua de sub Avenul Negru.

Atentie! Apropierea de gurile celor doua avene constituie un pericol datorita solului alunecos!

Un alt aven mai modest, Avenul Acoperit, are o verticala doar de 35 de metri si nu comunica cu cursul activ.

Reteaua subterana dreneaza apa din Paraul Sec, care se pierde intr-un ponor sI parcurge un traseu subteran de 2700 de metri (1700 sunt accesibili speologilor prin Avenul Gemanata), dupa care apa iese prin izbucul "Izvorul Rece", situat in limita vestica a platoului, in Valea Izbucul Ursului. Valea Seaca ramane astfel fara apa, fiind parcursa doar de soseaua forestiera construita in scopul exploatarii padurilor de pe Muntele Glavoiu (de altfel acest munte a fost deja complet defrisat).

Valea Izbucul Ursului isi are obarsia in cateva izvoare de pe Muntele Gardisoara. Dupa ce intaleste soseaua forestiera, ea primeste pe dreapta un afluent provenit dintr-un izbuc ca o fantana izvorand de langa drum, Izbucul Ursului. Mai jos cu circa 500 de metri, Izvorul Rece imbogateste debitul vaii. De aici apa incepe sa se piarda in patul vaii, reusind foarte rar in perioadele de viituri sa parcurga inca un kilometru pana la Pestera Caput. Acesta pestera este colectorul tuturor apelor din acest bazin hidrografic, reprezentand o galerie descendenta in trepte, cu numeroase cascade pe 2000 metri. Aceste ape sunt drenate spre galeria subterana a Cetatilor Ponorului.

Regenerarea padurii de pe Platoul Lumea Pierduta a inceput in urma cu doi ani, cand Romsilva a instituit aici o rezervatie forestiera. Din pacate interesele Romsilvei nu corespund cu cele ale satenilor din comunele invecinate, care profitand de accesibilitatea drumului devasteaza inca padurea, cu toate restrictiile impuse de bariera de la "Grajduri".

Culmea Carligate

Desfasurata in partea de nord-vest a Padisului, culmea ofera pentru turisti un interes deosebit datorita largilor privelisti pe care le deschide atat asupra Padisului cat si asupra unei mari parti a Muntilor Apuseni. Culmea este formata din Varful Carligate (1694 m) continuata spre vest cu Varful Cornu Muntilor (1652m) si Abruptul Braiesei, iar spre est cu Saua si Varful Cumpanatelul. Dinspre Padis aceste varfuri par mici movile asezate pe un plan orizontal care se frange brusc dupa Cornu Muntilor in panta abrupta a Braiesei. Accesul pe culme se face dinspre Padis urmand poteca spre Stana de Vale (marcaj Banda rosie). Urcusul pe culme traverseaza Poiana Cuciulata si se inscrie in serpentine printre bolovani si jnepenisuri.

Culmea reprezinta intradevar un platou, orientat est-vest, foarte abrupt spre sud (Padis) si cu panta mai domoala spre nord (Valea Draganului). Un drum de care strabate acest platou, pe creasta ce ocoleste obarsia Vaii Draganului, spre Vladeasa si Stana de Vale. Supusa unui pasunat intensiv, vegetatia de pe platou se afla intr-un avansat stadiu de degradare, pantele nordice fiind supuse unui proces de eroziune.

Pe versantul sudic, pe valcelele stancoase ce coboara din culme, se intalnesc destul de des capre negre.

Privelistile oferite de culme:

- spre nord: Valea Draganului strajuita pe dreapta de Masivul Vladeasa (cu varfurile Buteasa, Britei si piramida Muntelui Vladeasa (1836m) dominand orizontul) iar pe stanga de varfurile Bohodei (1654) si Poieni (1627) spre care se indreapta drumul de Stana de Vale;

- spre vest: Valea Aleului si cele doua Maguri ce o separa de Depresiunea Beiusului (Gurani si Ferice), apoi Depresiunea Beiusului (cu localitatile si proprietatile rasfirate, orasele Beius si Stei), dincolo de care se zaresc culmile crenelate ale Masivului Codru Moma;

- spre est: Valea Somesului si afluentii sai, catunele motesti insiruite pe culmi, Magura Calatele cu satele apartinatoare comunelor Rachitele, Margau si Belis, iar in ultimul plan Muntele Mare, aproape orizontal, cu zeci de catune;

- spre sud: Depresiunea Padisului cu bazinele cei apartin, apoi varfurile ce inchid pe latura de est si sud aceasta depresiune (Biserica Motului, Magura Vanata, Gardisoara, Glavoiu, Bortig, Piatra Galbenei), urmeaza adancitura Vaii Galbena si salba de culmi ce o inchid spre sud intre care se remarca Groapa Ruginoasa (sapata in Muntele Tapu), si in sfarsit Muntele Vartop (cu partia de schi de la Arieseni) si Varful Curcubata Mare (1848m) pe care se afla releul de televiziune.

Sub abruptul Carligate se desfasoara Valea Rea, care coboara in panta abrupta spre Valea Boga intersectand-o in apropierea satului de vacanta Boga. Se zareste de asemenea drumul in serpentine ce urca prin poiana Plaiu spre Padis si Valea Bulzului trecand pe sub Piatra Bulzului si pierzandu-se intre culmi pe directia satului Pietroasa. In plan mai apropiat abrupturile Pietrelor Boghii domina Valea Boga.

Cu acest tur de orizont din Culmea Carligate incheiem prezentarea zonelor turistice de interes din Padis, urmand a va face cateva propuneri de trasee turistice in regiune. Zonele pe care nu le-am descris aici, va lasam sa le descoperiti singuri.

• Cabana Padis - La Grajduri (45 min)
• La Grajduri - Cabana Padis (1 ora)
• Cabana Padis - Poiana Varasoaia (45 min)
• Cabana Padis - Sesul Padis (30 min)
• Cabana Padis - Satul Boga (2 ore pe jos, 45 min cu autoturism)
• Cabana Padis - Poiana Florilor (2 1/2 ore)

• Circuitul Varfului Biserica Motului (2 ore)
• Circuitul Muntelui Magura Vanata (5 ore)
• Varful Magura Mare (dus-intors 2 ore)
• Sesul Padis - Piatra Boghii - Pestera Sura Boghii - Gardu Boghii - Poiana Varasoaia - Pestera Padis (6 ore)
• Circuitul Izvoarelor Somesului Cald (6 ore)
• Culmea Carligatelor - Varful Varasoaia (6 ore)
• Varful Varasoaia - Valea Boga - Satul Boga - Plaiu - Scarita - Balileasa - Sesul Padis (7 ore)
• Balileasa - Groapa de la Barsa - Piatra Galbenei - Pestera Ghetarul Focul Viu - La Grajduri (6 ore)
• Poiana Ponor - La Grajduri - Piatra Galbenei - Pestera Ghetarul Focul Viu - Groapa de la Barsa - Balileasa (7 ore)
• Poiana Ponor - Cetatile Ponorului (circuitul complet) - La Grajduri (6 ore)
• Poiana Ponor - Muntele Bortig - Izbucul Galbenei - Cheile Galbenei - Poiana Florilor - Pestera Ghetar Focul Viu - Piatra Galbenei - La Grajduri (9 ore)
• La Grajduri - Piatra Galbenei - Poiana Florilor - Cheile Galbenei - Izbucul Galbenei - Bortig - Balcoane Cetatile Ponorului - La Grajduri (8 ore)
• Izvorul Rece - Lumea Pierduta (avene) - Valea Seaca - Cetatile Ponorului (circuit complet) - La Grajduri (7 ore)
• Izvorul Rece - Lumea Pierduta - Pestera Caput - Poiana Ponor (5 ore)
• Balileasa - Poiana Florilor - Valea Seaca - Groapa Ruginoasa si retur (2 zile)
• Garda Seaca - Casa de Piatra (6 ore dus-intors)

Reamintim ca toate aceste trasee au ca punct de plecare Cabana Padis.

Folosind harta ca reper, puteti imagina orice traseu turistic in zona Padis sau zonele invecinate, tinand insa cont de caracteristicile zonelor (descrise in mare parte in capitolele anteriare) si marcajele turistice existente.

1. Banda rosie: Cabana Padis - Poiana Varasoaia - Poiana Cuciulata - Saua Cumpanatelul - Saua Bohodei - Varful Poieni - Stana de Vale (20 km, 5 ore) Traseu de creasta cu largi perspective asupra Masivului Bihor, Vladeasa si Depresiunii Beius. De la Stana de Vale se poate continua pe Valea Iadului sau Valea Draganului.
1. Banda albastra: Cabana Padis - Poiana Varasoaia - Poiana Cuciulata - Poiana Onceasa - Piatra Talharului - Gardu de Piatra - Varfurasu - Pietrele Albe - Cabana Vladeasa (32 km, 9 ore) Traseu de creasta cu largi privelisti. Se poate continua spre Halta Bologa sau Valea Draganului.
1. Banda rosie: Cabana Padis - Sesul Padis - Poiana Balileasa - Ghetarul Focul Viu - Poiana Florilor - Cantonul Pauleasa - Valea Seaca - Groapa Ruginoasa - Saua Vartop (24 km, 9 ore). Traseu obositor, cu parcurgerea a mari diferente de nivel. Se poate continua spre Arieseni sau Valea Sighistelului.
1. Cruce albastra: Cabana Padis - Sesul Padis - Varful Oselu - Saua Scarita - Plaiu - Valea Bulzului - Intre Ape - Pietroasa (16 km, 4 ore). Traseu de acces la Valea Boga. Se poate continua pe Valea Boga sau spre Sudrigiu.
1. Banda albastra: Cabana Padis - Sesul Garzii - Muntele Batrana - Poiana Calineasa - Poiana Ursoaia - Catunul Ocoale - Catunul Ghetar (Pestera Ghetarul de la Scarisoara) (20 km, 7 ore). Se poate continua spre Garda de Sus sau Baisoara-Muntele Mare.
1. Triunghi albastru: Cabana Padis - Sesul Garzii - Valea Garda Seaca - Catunul casa de Piatra (10 km, 3 ore). Traseu de accces la pesterile din zona Garda (Ghetarul Vartop, Coiba Mare). Se poate continua spre Garda de Sus sau Scarisoara.
1. Triunghi rosu: Cabana Padis - Poiana Ponor - Pestera Caput - Saua Bortigului - Catunul Cobles - Valea Cobles - Arieseni (16 km, 5 ore). Din Catunul Cobles se ramifica spre Saua Vartop.
1. Punct albastru: Circuitul Cetatilor Ponorului Cabana Padis - Poiana Ponor - Complexul carstic Cetatile Ponorului - La Grajduri - Cabana Padis (12 km, 6 ore).
1. Punct galben: Circuitul Galbenei</